În primii ani de după înființarea Ordinului, centrul cavalerilor teutoni a fost lângă Acra, extinzându-și posesiunile cu proprietăți reduse ca suprafață în Țara Sfântă și în Cipru. Dezvoltarea propriu-zisă a Ordinului a început în 1210, odată cu alegerea lui Hermann de Salza ca Mare Maestru. El este cel care a negociat cu regele Ungariei, Andrei al II-lea, așezarea unei părți a teutonilor în Țara Bârsei.
Negocierea cu regele maghiar a fost intermediată de contele Hermann de Turingia, fostul suzeran al tatălui lui Hermann de Salza. Contele a negociat mâna fiicei regelui Ungariei, Elisabeta, care avea atunci 4 ani, pentru fiul său, Ludovic. Un subiect de interes comun pentru rege și conte era dorința de a merge în cruciadă. În aceste condiții, nu pare a fi o coincidență că invitația regelui maghiar către teutoni a fost trimisă la puțin timp după încheierea contractului matrimonial cu contele Hermann de Turingia.
În urma negocierilor, regele Andrei al II-lea le-a dăruit cavalerilor teutoni Țara Bârsei din Transilvania. Documentul de danie este emis cândva după luna mai 1211, după desfășurarea procedurilor de introducere în stăpânire. Deoarece sunt menționați munții înzăpeziți ca hotar al Țării Bârsei, iar zăpadă în Munții Carpați este de obicei din toamnă până primăvara târziu, putem estima că delimitarea teritoriului dat teutonilor s-a efectuat în iarna lui 1210 sau cel mai târziu în primăvara anului 1211.
Înainte de privilegiul acordat de regele Andrei al II-lea au fost consumate câteva etape necesare pentru donația Țării Bârsei, dintre care posibil ca unele să fi fost consemnate în scris, dar care nu s-au păstrat, însă sunt menționate sau subînțelese în textul actului din 1211. A existat o poruncă a voievodului Transilvaniei, Mihail din neamul Kácsics, pentru realizarea hotărnicirii Țării Bârsei, adică delimitarea teritoriului donat de rege, și pentru punerea cavalerilor în stăpânirea domeniului primit. Porunca voievodului putea fi dată doar în urma unui mandat regal adresat lui, document care, la fel, nu s-a păstrat.
Hotarele domeniului dăruit teutonilor
În urma poruncii voievodului, un pristav regal, Fekete Juna, a executat delimitarea hotarelor domeniului dăruit și i-a pus pe cavaleri în stăpânirea lui. Descrierea hotarului începea de la prisăcile cetății Hălmeag, mergea până la prisăcile cetății Ungra, apoi până la prisăcile lui Nicolae, adică satul Micloșoara, pe unde curgea Oltul; hotarul urca pe râul Olt până la vărsarea râului Prejmer, urca pe acest râu până la izvoarele sale, apoi la izvorul râului Timiș până la vărsarea râului Bârsa. Hotarul mergea de-a lungul munților înzăpeziți, care înconjurau acest pământ, până la locul inițial, Hălmeag.
Practic, teritoriul dăruit cavalerilor teutoni, numit Țara Bârsei, era mărginit la nord de râul Olt. De la Hălmeag, râul merge spre nord, către Ungra și Racoș, la Micloșoara o ia spre sud, șerpuit până la vărsarea Prejmerului, probabil Râul Negru, și apoi râul Târlung. Hotarul urcă pe râul Târlung până la izvor, iar de aici, peste creastă, până la izvorul râului Timiș, la nord de Predeal. De aici, hotarul merge către vest peste Munții Bucegi și Piatra Craiului, până la izvorul râului Bârsa, apoi spre nord până la Hălmeag.
Țara Bârsei se identifică astfel în cea mai mare parte cu județul Brașov de azi. Hotarul este descris mai amănunțit pe partea de nord a Țării Bârsei, unde sunt menționate trei fortificații: prisăcile de la Hălmeag, Ungra și Micloșoara. Prisăcile erau locuri întărite, de obicei cu pământ, bușteni și pietre. Pentru partea sudică și cea vestică a hotarului, descrierea este relativ sumară, ceea ce sugerează că pristavul regal nu a bătut cu piciorul văile și crestele de aici, ci le-a descris sumar în raportul său, probabil pe baza unor informații primite de la localnici.
Abia în urma raportului de stabilire a hotarelor a emis regele Andrei al II-lea privilegiul de danie a Țării Bârsei pentru cavalerii teutoni. Despre acest ținut, regele afirmă că era situat în Transilvania către cumani și era pustiu și nelocuit. Expresia „țară pustie și nelocuită” înseamnă atât o densitate redusă a populației, cât și un nivel slab al dependenței față de autoritatea regală, fiind un ținut de graniță.
Privilegii economice – și dreptul de a construi cetăți și orașe (din lemn)
Potențialul economic al Țării Bârsei era necunoscut. Privilegiile acordate corespundeau mai degrabă așteptărilor cavalerilor teutoni decât realităților economice. Astfel, în cazul în care se găsea în Țara Bârsei aur sau argint, jumătate aparținea cavalerilor, iar cealaltă jumătate revenea fiscului. Totuși, în epoca modernă, în regiune s-au exploatat doar cărbune și calcar. Probabil că aurul din râurile Transilvaniei să fi stârnit imaginația și speranțele cavalerilor. Regele le lăsa cavalerilor dreptul de a încasa toate veniturile din târgurile libere și din vămile târgurilor din Țara Bârsei.
Acest lucru însemna că teutonii erau liberi să desfășoare și să încurajeze activități comerciale, mai ales prin organizarea periodică de târguri, asigurând astfel și dezvoltarea caracterului urban al locurilor care beneficiau de acest privilegiu. În timp, acest drept a permis teutonilor să dezvolte într-o perioadă scurtă mai multe așezări urbane și să pună bazele unui comerț regional, care peste ani se va încadra într-unul de anvergură europeană.
Negustorii brașoveni, ale căror preocupări comerciale datează din perioada teutonilor, au ajuns în secolul al XIV-lea să ocupe un loc important în drumul comercial ce ducea mărfuri din porturile Mării Negre către Europa Centrală. Pe lângă aceste privilegii cu caracter economic, cavalerii au primit dreptul de a construi cetăți și orașe pentru a apăra regatul de cumani. Diploma regală specifică de la început materialul de construcție: lemnul. Însă cavalerii nu au respectat condițiile inițiale și au construit cetăți de piatră, ceea ce a provocat, printre altele, conflictul cu regele de peste câțiva ani.
Deși Țara Bârsei era în Transilvania, regele i-a scos pe cavaleri de sub jurisdicția voievodului Transilvaniei. Mai mult, niciun voievod nu avea dreptul să solicite găzduire pe domeniul teutonilor. Găzduirea regelui și a demnitarilor regatului, adică asigurarea hranei pentru oameni și animale, era o obligație a supușilor regatului, de care erau scutiți doar cei care beneficiau de astfel de privilegii. Singurul demnitar în Transilvania era voievodul, din care cauză este menționată scutirea cavalerilor de obligația de a-l găzdui.
Pe plan judiciar, cavalerii teutoni răspundeau doar în fața regelui. Teutonii beneficiau de autonomie judecătorească, având dreptul de a fi judecați de un judecător ales de către ei. Regele le-a acordat și câteva scutiri fiscale. Nu trebuiau să plătească nici dinarii liberi, nici pondera, și nicio altă dare. Dinarii liberi erau o dare plătită de fiecare cap de familie din oamenii liberi, cunoscută ca taxă pe cap sau taxă pe fum.
historia.ro
Dacă ți-a plăcut articolul ne poți urmări pe Facebook, pentru alte noutăți.
Descoperă și Terra Misterioasă, Misterele Planetei.
Ramâi uimit cu Știri pe Turte, cele mai ciudate noutăți.
Index articole România Misterioasă
Negocierea cu regele maghiar a fost intermediată de contele Hermann de Turingia, fostul suzeran al tatălui lui Hermann de Salza. Contele a negociat mâna fiicei regelui Ungariei, Elisabeta, care avea atunci 4 ani, pentru fiul său, Ludovic. Un subiect de interes comun pentru rege și conte era dorința de a merge în cruciadă. În aceste condiții, nu pare a fi o coincidență că invitația regelui maghiar către teutoni a fost trimisă la puțin timp după încheierea contractului matrimonial cu contele Hermann de Turingia.
În urma negocierilor, regele Andrei al II-lea le-a dăruit cavalerilor teutoni Țara Bârsei din Transilvania. Documentul de danie este emis cândva după luna mai 1211, după desfășurarea procedurilor de introducere în stăpânire. Deoarece sunt menționați munții înzăpeziți ca hotar al Țării Bârsei, iar zăpadă în Munții Carpați este de obicei din toamnă până primăvara târziu, putem estima că delimitarea teritoriului dat teutonilor s-a efectuat în iarna lui 1210 sau cel mai târziu în primăvara anului 1211.
Înainte de privilegiul acordat de regele Andrei al II-lea au fost consumate câteva etape necesare pentru donația Țării Bârsei, dintre care posibil ca unele să fi fost consemnate în scris, dar care nu s-au păstrat, însă sunt menționate sau subînțelese în textul actului din 1211. A existat o poruncă a voievodului Transilvaniei, Mihail din neamul Kácsics, pentru realizarea hotărnicirii Țării Bârsei, adică delimitarea teritoriului donat de rege, și pentru punerea cavalerilor în stăpânirea domeniului primit. Porunca voievodului putea fi dată doar în urma unui mandat regal adresat lui, document care, la fel, nu s-a păstrat.
Hotarele domeniului dăruit teutonilor
În urma poruncii voievodului, un pristav regal, Fekete Juna, a executat delimitarea hotarelor domeniului dăruit și i-a pus pe cavaleri în stăpânirea lui. Descrierea hotarului începea de la prisăcile cetății Hălmeag, mergea până la prisăcile cetății Ungra, apoi până la prisăcile lui Nicolae, adică satul Micloșoara, pe unde curgea Oltul; hotarul urca pe râul Olt până la vărsarea râului Prejmer, urca pe acest râu până la izvoarele sale, apoi la izvorul râului Timiș până la vărsarea râului Bârsa. Hotarul mergea de-a lungul munților înzăpeziți, care înconjurau acest pământ, până la locul inițial, Hălmeag.
Practic, teritoriul dăruit cavalerilor teutoni, numit Țara Bârsei, era mărginit la nord de râul Olt. De la Hălmeag, râul merge spre nord, către Ungra și Racoș, la Micloșoara o ia spre sud, șerpuit până la vărsarea Prejmerului, probabil Râul Negru, și apoi râul Târlung. Hotarul urcă pe râul Târlung până la izvor, iar de aici, peste creastă, până la izvorul râului Timiș, la nord de Predeal. De aici, hotarul merge către vest peste Munții Bucegi și Piatra Craiului, până la izvorul râului Bârsa, apoi spre nord până la Hălmeag.
Țara Bârsei se identifică astfel în cea mai mare parte cu județul Brașov de azi. Hotarul este descris mai amănunțit pe partea de nord a Țării Bârsei, unde sunt menționate trei fortificații: prisăcile de la Hălmeag, Ungra și Micloșoara. Prisăcile erau locuri întărite, de obicei cu pământ, bușteni și pietre. Pentru partea sudică și cea vestică a hotarului, descrierea este relativ sumară, ceea ce sugerează că pristavul regal nu a bătut cu piciorul văile și crestele de aici, ci le-a descris sumar în raportul său, probabil pe baza unor informații primite de la localnici.
Abia în urma raportului de stabilire a hotarelor a emis regele Andrei al II-lea privilegiul de danie a Țării Bârsei pentru cavalerii teutoni. Despre acest ținut, regele afirmă că era situat în Transilvania către cumani și era pustiu și nelocuit. Expresia „țară pustie și nelocuită” înseamnă atât o densitate redusă a populației, cât și un nivel slab al dependenței față de autoritatea regală, fiind un ținut de graniță.
Privilegii economice – și dreptul de a construi cetăți și orașe (din lemn)
Potențialul economic al Țării Bârsei era necunoscut. Privilegiile acordate corespundeau mai degrabă așteptărilor cavalerilor teutoni decât realităților economice. Astfel, în cazul în care se găsea în Țara Bârsei aur sau argint, jumătate aparținea cavalerilor, iar cealaltă jumătate revenea fiscului. Totuși, în epoca modernă, în regiune s-au exploatat doar cărbune și calcar. Probabil că aurul din râurile Transilvaniei să fi stârnit imaginația și speranțele cavalerilor. Regele le lăsa cavalerilor dreptul de a încasa toate veniturile din târgurile libere și din vămile târgurilor din Țara Bârsei.
Acest lucru însemna că teutonii erau liberi să desfășoare și să încurajeze activități comerciale, mai ales prin organizarea periodică de târguri, asigurând astfel și dezvoltarea caracterului urban al locurilor care beneficiau de acest privilegiu. În timp, acest drept a permis teutonilor să dezvolte într-o perioadă scurtă mai multe așezări urbane și să pună bazele unui comerț regional, care peste ani se va încadra într-unul de anvergură europeană.
Negustorii brașoveni, ale căror preocupări comerciale datează din perioada teutonilor, au ajuns în secolul al XIV-lea să ocupe un loc important în drumul comercial ce ducea mărfuri din porturile Mării Negre către Europa Centrală. Pe lângă aceste privilegii cu caracter economic, cavalerii au primit dreptul de a construi cetăți și orașe pentru a apăra regatul de cumani. Diploma regală specifică de la început materialul de construcție: lemnul. Însă cavalerii nu au respectat condițiile inițiale și au construit cetăți de piatră, ceea ce a provocat, printre altele, conflictul cu regele de peste câțiva ani.
Deși Țara Bârsei era în Transilvania, regele i-a scos pe cavaleri de sub jurisdicția voievodului Transilvaniei. Mai mult, niciun voievod nu avea dreptul să solicite găzduire pe domeniul teutonilor. Găzduirea regelui și a demnitarilor regatului, adică asigurarea hranei pentru oameni și animale, era o obligație a supușilor regatului, de care erau scutiți doar cei care beneficiau de astfel de privilegii. Singurul demnitar în Transilvania era voievodul, din care cauză este menționată scutirea cavalerilor de obligația de a-l găzdui.
Pe plan judiciar, cavalerii teutoni răspundeau doar în fața regelui. Teutonii beneficiau de autonomie judecătorească, având dreptul de a fi judecați de un judecător ales de către ei. Regele le-a acordat și câteva scutiri fiscale. Nu trebuiau să plătească nici dinarii liberi, nici pondera, și nicio altă dare. Dinarii liberi erau o dare plătită de fiecare cap de familie din oamenii liberi, cunoscută ca taxă pe cap sau taxă pe fum.
historia.ro
Dacă ți-a plăcut articolul ne poți urmări pe Facebook, pentru alte noutăți.
Descoperă și Terra Misterioasă, Misterele Planetei.
Ramâi uimit cu Știri pe Turte, cele mai ciudate noutăți.
Index articole România Misterioasă