În adâncurile lacului de acumulare Koprinka, din Bulgaria, se află unul dintre cele mai fascinante situri arheologice subacvatice. Este vorba despre capitala regatului trac al odrisilor, cel mai puternic neam tracic de la sud de Dunăre. Oraşul este o adevărată comoară arheologică şi există planuri pentru readucerea lui la suprafaţă.
Citește și
În perioada 1940-1950, guvernul comunist al Bulgariei a decis construirea unui baraj pe râul Tundzha şi crearea lacului de acumulare Koprinka lângă Kazanlak. La prima vedere nimic excepţional, având în vedere că toate republicile populare cu regimuri comuniste preferau astfel de mega-structuri uneori cu accente megalomanice.
Din punct de vedere arheologic şi cultural, odată cu inundarea zonei de la Koprinka s-a produs o adevărată dramă. Un sit arheologic de o valorare inestimabilă a fost inundat cu bună ştiinţă şi lăsat de aproape 7 decenii la 20 de metri adâncime sub apele lacului de acumulare.
Prin intermediul arheologiei subacvatice, specialiştii în domeniu au reuşit să găsească sit-ul sub apă. Este vorba despre un spectaculos şi misterios oraş antic al tracilor odrisi, cel mai puternic trib tracic de la sud de Dunăre, întemeietorii unui regat care a dominat Balcanii câteva secole.
Seuthopolis, minunea de sub ape
Oraşul tracic de pe fundul lacului de acumulare Koprinka a fost identificat de specialişti ca fiind Seuthopolis, capitala regatului tracic al odrisilor. Propriu-zis sit-ul a fost descoperit în 1948, chiar înainte de a fi inundat, fiind considerat la acea vreme cel mai bine conservat oraş tracic. Chiar şi aşa autorităţile comuniste au decis inundarea zonei şi implicit a fostei capitale Seuthopolis. Oraşul a fost construit la ordinele regelui tracilor odrisi Seuthes al III lea în secolul al IV lea îHR.
De altfel în apropiere, în Valea Regilor Traci, în zona văii Kazanlak, se află şi mormântul lui Seuthes al III lea, acest rege faimos al tracilor odrisi. În anul 1980, arheologii bulgari au putut efectua cercetări succinte la Seuthopolis, profitând de golirea lacului de acumulare pentru reparaţii la baraj.
Cu această ocazie, arheologii bulgari au putut constata că zidurile oraşului sunt conservate. Se presupune că Seuthopolis a fost fondat ca oraş în anul 323 îHr servind drept capitală până în anul 270 îHr. În urma cercetărilor arheologice efectuate înainte şi după scufundarea oraşului s-a ajuns la concluzia că Seuthopolis era o aşezare fortificată care se întindea pe 5 hectare. La această suprafaţă se adăugau suburbiile. S-a constatat că Seuthopolis a fost construit pe ruinele unui complex tracic mai vechi, probabil tot o aşezare de mari dimensiuni.
Poziţia capitalei Seuthopolis era strategică, oraşul fiind înconjurat din trei părţi de râul Tundzha, numit în antichitate Tonezus. Chiar şi aşa Seuthopolis era înconjurat de un zid puternic lung de 890 de metri. Oraşul lui Seuthes al III lea ar fi avut două porţi de unde plecau două străzi care străbăteau întreaga aşezare. După dimensiuni, dar şi ceea ce s-a putut observa ca spaţii de locuire, Seuthopolis ar fi avut capacitatea să adăpostească peste 50 de familii, evident spuma aristocraţiei tracilor odrisi. S-au descoperit şi ruinele unui palat care ar fi avut două nivele.
Se presupune că era reşedinţa lui Seuthes al III lea.
Palatul dar şi numeroasele monumente erau ridicate în stil grecesc, existând o evidentă influenţă elenistică în arhitectura capitalei odrisilor. Lângă palat se afla o clădire impunătoare, tot cu o puternică influenţă grecească, probabil un templu. Totodată, arheologii au constatat că majoritatea clădirilor erau construite din cărămidă, ceea ce-l făcea unic în lumea tracă.
Pentru specialişti Seuthopolis era simbolul măreţiei şi puterii economice a regelui Seuthes al III lea. Drept dovadă stau cele peste 2000 de monede descoperite în Seuthopolis, dintre care 800 cu chipul lui Seuthes. Totodată au fost descoperite şi obiecte de lux, de provenienţă grecească, în special ceramică, bijuterii, amfore dar şi alte tipuri de artefacte. Sunt deasemenea numeroase alte clădiri ale căror funcţionalitate nu este deocamdată cunoscută. Deocamdată multe mistere planează în jurul acest oraş scufundat, unul dintre cele mai spectaculose din această parte a Europei. Printre altele nu se ştie, cum a sfârşit acest oraş, dacă a fost abandonat sau cucerit.
Seuthopolis nu a fost singura capitală a tracilor odrisi, dar spun specialiştii bulgari a fost cea mai strălucitoare. Vechii stăpâni ai Balcanilor Cei care au construit Seuthopolis, oraşul scufundat, au fost tracii odrisi. Era unul dintre cele mai puternice triburi tracice din valea râului Hebrus, adică Maritsa, de astăzi. Istoricul grec Herodot este primul care-i menţionează pe odrisi. Mai apoi Tucidides şi Xenophon vorbesc despre obiceiurile şi faptele odrisilor.
Odrisii locuiau o suprafaţă destul de întinsă, în special în centrul Traciei dar întinzându-se până în zona Dobrogei actuale către nord-est şi până către partea europeană a Turciei de astăzi. Odrisii erau neamuri foarte războinice şi mari amatori de vin. Xenophon scria că odrisii erau îndrăgostiţi de cursele de cai şi era o obişnuinţă la aceştia să bea cantităţi uriaşe de vin atunci când îngropau un războinic faimos. Poate aşa se explică uşurinţa cu care odrisii au adoptat cultul lui Dyonisos şi ar fi ridicat un templu în cinstea acestuia chiar şi în capitala Seuthopolis.
Puterea odrisilor a început să crească odată cu slăbirea puterii persane în zona Traciei. Este cunoscut faptul că Tracia a făcut parte din Imperiul Persan din anul 516 îHr, în urma cuceririlor întreprinse de marele rege persan Darius cel Mare. După o serie de revolte şi o efemeră eliberare de sub jugul persan, Mardonius aduce sub ascultare Tracia, din nou în 492 îHr. Tracia făcea parte din Satrapia Skudra. Nu după mult timp, în urma înfrângerilor suferite de perşi împotriva oraşelor-state greceşi, în timpul războaielor greco-persane, tracii au scuturat stăpânirea, şi aşa formală, a marilor regi din Orient. Primii care şi-au afirmat dominaţia au fost triburile odrisilor.
Mai mult decât atât au unificat în jurul lor peste 40 de triburi tracice, reuşind să constituie o confederaţie foarte puternică dar şi un regat odris. ” Încă din sec.V Herodot şi Tucidide menţionează existenţa unui regat odris care s-ar fi întins de la Abdera şi până la gurile Dunării. Întemeietorul acestui regat este Teres I (aprox. 470-440 î.e.n.). Urmaşul lui, Sitalkes I (aprox. 440-424 î.e.n.) a purtat o serie de lupte cu sciţii din nordul Dunării şi a dus o politică de bună înţelegere cu grecii din Abdera şi încheind alianţe cu Atena. Sub acest cârmuitor, regatul odris, având o bună organizare internă şi întemeindu-şi autoritatea pe supunerea celorlalte seminţii trace şi pe tributul plătit de unele cetăţi greceşti, a cunoscut maxima sa înflorire.”, se arată în Enciclopedia Dacică ( ENDA).
Potrivit aceleaşi surse Sparadokos, fratele lui Sitalkes, care domnea în partea de nord a Traciei şi-a atras antipatia atenienilor din cauza politicii sale ostile. Atenienii i-au asmuţit pe macedonenii lui Perdiccas dar chiar şi pe tracii lui Sitalkes, contra lui Sparadokos. Nu după mult timp, macedonenii îşi îndreaptă privirile către regatul odris, iar Filip al II lea, cel care a revoluţionat de altfel armata şi societatea macedoneană îi cucereşte. Chiar şi aşa, nuclee de rezistenţă odrise au rămas şi în vremea lui Alexandru Macedon, inclusiv în timpul regelui Seuthes. ”Cu toate că Alexandru cel Mare a antrenat în campaniile sale din Asia pe mulţi traci, mulţi din cei rămaşi au format nuclee de rezistenţă care au dat mult de furcă macedonienilor mai ales sub conducerea lui Seuthes”, se arată în ENDA.
De altfel, odrisii au rezistat şi puternicei invazii celtice în Balcanii dar şi cuceririi romane. Contra primilor veniţi, celţii, s-au răsculat şi au reuşit să refacă un regat odris în Balcanii. Cu romanii au reuşit să trateze şi să se înţeleagă până în anul 46 d Hr, când împăratul Claudius va distruge regatul odris şi va întemeia provincia Tracia. O rasă de călăreţi În vremurile sale de glorie, armata regatului odris era de temut. Tucidides scria că regele odris Sitalkes adunase din neamurile tracilor sud-dunăreni 150.000 de războinici pe care i-a aruncat ca pe ”un stol de lăcuste” împotriva Macedonenilor măturând totul în cale. Istoricii spun însă în realitate având în vedere fragmentarea tribală a populaţiilor tracice, se putea aduna odată nu mai mult de 20.000 de războinici.
Forţa principală a tracilor odrisi era cavaleria spune Christopher Webber în lucrarea sa ”Odrysian cavalry arms,equipment, andd tactics”. ”Armata odrisilor era compusă în mare parte din cavalerie şi peltasts( infanterie uşoară specializată în hărţuirea inamicului, mai ales dotată cu suliţe pentru aruncat şi scut), restul fiind infanterie uşoară( aruncători de suliţă, luptători cu praştia, arcaşi). În armata lui Siltakes aceşti războinici veneau din triburile odrisilor, geţilor, treres, tilateans,apsinthii, crobizi, bessi şi thyni”, arată autorul mai sus menţionat. Impresionantă era însă cavaleria tracă, în special a odrisilor. Euripides şi Homer îi numeşte pe traci, ”o rasă de călăreţi”. În urma studiilor realizate pe resturile osteologice ale cailor găsite în mormintele tracice, arată că războinicii traci beneficiau de rase bune de cai.
Erau mai mari decât caii de stepă şi comparabili cu cei ai grecilor. Xenophon scria că tracii îşi antrenau caii pentru război şi pentru curse. De atfel tracii aveau în aceaste condiţii o iscusinţă deosebită în lupta călare. Cavaleriştii odrisi luptau de obicei fără armură, bazându-se pe viteză şi pe precizie, aruncând din goala calului suliţe asupra armatei adverse.
Oraş antic scos din apele lacului
În anul 2005, arhitectul Zheko Tilev a realizat un proiect numit ”Seuthopolis project”. Prin intermediul acestui proiect se urmăreşte scoaterea de sub ape a vechiului oraş Seuthopolis. Costurile s-ar ridica la 50 de milioane de euro. Autorităţile municipale din Kazanlak au fost încântate de acest proiect mai ales că scoaterea la suprafaţă a oraşului Seuthopolis ar reprezenta o fantastică oportunitate din punct de vedere turistic. Din păcate nu a putut fi strânsă suma necesară. În anul 2015, ministrul Turismului din Bulgaria a precizat că urmăreşte finanţarea ”Proiectului Seuthopolis” prin ”Fondurile Ambasadorilor pentru Conservare Cultural” a Ambasadei Statelor Unite în Sofia. Ambasada SUA poate finanţa însă doar parţial acest proiect.
adevarul.ro
Dacă ți-a plăcut articolul ne poți urmări pe Facebook, pentru alte noutăți.
Descoperă și Terra Misterioasă, Misterele Planetei.
Ramâi uimit cu Știri pe Turte, cele mai ciudate noutăți.
Index articole România Misterioasă
Citește și
Uitatul Regat Trac al Odrisilor
În perioada 1940-1950, guvernul comunist al Bulgariei a decis construirea unui baraj pe râul Tundzha şi crearea lacului de acumulare Koprinka lângă Kazanlak. La prima vedere nimic excepţional, având în vedere că toate republicile populare cu regimuri comuniste preferau astfel de mega-structuri uneori cu accente megalomanice.
Din punct de vedere arheologic şi cultural, odată cu inundarea zonei de la Koprinka s-a produs o adevărată dramă. Un sit arheologic de o valorare inestimabilă a fost inundat cu bună ştiinţă şi lăsat de aproape 7 decenii la 20 de metri adâncime sub apele lacului de acumulare.
Prin intermediul arheologiei subacvatice, specialiştii în domeniu au reuşit să găsească sit-ul sub apă. Este vorba despre un spectaculos şi misterios oraş antic al tracilor odrisi, cel mai puternic trib tracic de la sud de Dunăre, întemeietorii unui regat care a dominat Balcanii câteva secole.
Seuthopolis, minunea de sub ape
Oraşul tracic de pe fundul lacului de acumulare Koprinka a fost identificat de specialişti ca fiind Seuthopolis, capitala regatului tracic al odrisilor. Propriu-zis sit-ul a fost descoperit în 1948, chiar înainte de a fi inundat, fiind considerat la acea vreme cel mai bine conservat oraş tracic. Chiar şi aşa autorităţile comuniste au decis inundarea zonei şi implicit a fostei capitale Seuthopolis. Oraşul a fost construit la ordinele regelui tracilor odrisi Seuthes al III lea în secolul al IV lea îHR.
De altfel în apropiere, în Valea Regilor Traci, în zona văii Kazanlak, se află şi mormântul lui Seuthes al III lea, acest rege faimos al tracilor odrisi. În anul 1980, arheologii bulgari au putut efectua cercetări succinte la Seuthopolis, profitând de golirea lacului de acumulare pentru reparaţii la baraj.
Cu această ocazie, arheologii bulgari au putut constata că zidurile oraşului sunt conservate. Se presupune că Seuthopolis a fost fondat ca oraş în anul 323 îHr servind drept capitală până în anul 270 îHr. În urma cercetărilor arheologice efectuate înainte şi după scufundarea oraşului s-a ajuns la concluzia că Seuthopolis era o aşezare fortificată care se întindea pe 5 hectare. La această suprafaţă se adăugau suburbiile. S-a constatat că Seuthopolis a fost construit pe ruinele unui complex tracic mai vechi, probabil tot o aşezare de mari dimensiuni.
Poziţia capitalei Seuthopolis era strategică, oraşul fiind înconjurat din trei părţi de râul Tundzha, numit în antichitate Tonezus. Chiar şi aşa Seuthopolis era înconjurat de un zid puternic lung de 890 de metri. Oraşul lui Seuthes al III lea ar fi avut două porţi de unde plecau două străzi care străbăteau întreaga aşezare. După dimensiuni, dar şi ceea ce s-a putut observa ca spaţii de locuire, Seuthopolis ar fi avut capacitatea să adăpostească peste 50 de familii, evident spuma aristocraţiei tracilor odrisi. S-au descoperit şi ruinele unui palat care ar fi avut două nivele.
Se presupune că era reşedinţa lui Seuthes al III lea.
Palatul dar şi numeroasele monumente erau ridicate în stil grecesc, existând o evidentă influenţă elenistică în arhitectura capitalei odrisilor. Lângă palat se afla o clădire impunătoare, tot cu o puternică influenţă grecească, probabil un templu. Totodată, arheologii au constatat că majoritatea clădirilor erau construite din cărămidă, ceea ce-l făcea unic în lumea tracă.
Pentru specialişti Seuthopolis era simbolul măreţiei şi puterii economice a regelui Seuthes al III lea. Drept dovadă stau cele peste 2000 de monede descoperite în Seuthopolis, dintre care 800 cu chipul lui Seuthes. Totodată au fost descoperite şi obiecte de lux, de provenienţă grecească, în special ceramică, bijuterii, amfore dar şi alte tipuri de artefacte. Sunt deasemenea numeroase alte clădiri ale căror funcţionalitate nu este deocamdată cunoscută. Deocamdată multe mistere planează în jurul acest oraş scufundat, unul dintre cele mai spectaculose din această parte a Europei. Printre altele nu se ştie, cum a sfârşit acest oraş, dacă a fost abandonat sau cucerit.
Seuthopolis nu a fost singura capitală a tracilor odrisi, dar spun specialiştii bulgari a fost cea mai strălucitoare. Vechii stăpâni ai Balcanilor Cei care au construit Seuthopolis, oraşul scufundat, au fost tracii odrisi. Era unul dintre cele mai puternice triburi tracice din valea râului Hebrus, adică Maritsa, de astăzi. Istoricul grec Herodot este primul care-i menţionează pe odrisi. Mai apoi Tucidides şi Xenophon vorbesc despre obiceiurile şi faptele odrisilor.
Odrisii locuiau o suprafaţă destul de întinsă, în special în centrul Traciei dar întinzându-se până în zona Dobrogei actuale către nord-est şi până către partea europeană a Turciei de astăzi. Odrisii erau neamuri foarte războinice şi mari amatori de vin. Xenophon scria că odrisii erau îndrăgostiţi de cursele de cai şi era o obişnuinţă la aceştia să bea cantităţi uriaşe de vin atunci când îngropau un războinic faimos. Poate aşa se explică uşurinţa cu care odrisii au adoptat cultul lui Dyonisos şi ar fi ridicat un templu în cinstea acestuia chiar şi în capitala Seuthopolis.
Puterea odrisilor a început să crească odată cu slăbirea puterii persane în zona Traciei. Este cunoscut faptul că Tracia a făcut parte din Imperiul Persan din anul 516 îHr, în urma cuceririlor întreprinse de marele rege persan Darius cel Mare. După o serie de revolte şi o efemeră eliberare de sub jugul persan, Mardonius aduce sub ascultare Tracia, din nou în 492 îHr. Tracia făcea parte din Satrapia Skudra. Nu după mult timp, în urma înfrângerilor suferite de perşi împotriva oraşelor-state greceşi, în timpul războaielor greco-persane, tracii au scuturat stăpânirea, şi aşa formală, a marilor regi din Orient. Primii care şi-au afirmat dominaţia au fost triburile odrisilor.
Mai mult decât atât au unificat în jurul lor peste 40 de triburi tracice, reuşind să constituie o confederaţie foarte puternică dar şi un regat odris. ” Încă din sec.V Herodot şi Tucidide menţionează existenţa unui regat odris care s-ar fi întins de la Abdera şi până la gurile Dunării. Întemeietorul acestui regat este Teres I (aprox. 470-440 î.e.n.). Urmaşul lui, Sitalkes I (aprox. 440-424 î.e.n.) a purtat o serie de lupte cu sciţii din nordul Dunării şi a dus o politică de bună înţelegere cu grecii din Abdera şi încheind alianţe cu Atena. Sub acest cârmuitor, regatul odris, având o bună organizare internă şi întemeindu-şi autoritatea pe supunerea celorlalte seminţii trace şi pe tributul plătit de unele cetăţi greceşti, a cunoscut maxima sa înflorire.”, se arată în Enciclopedia Dacică ( ENDA).
Potrivit aceleaşi surse Sparadokos, fratele lui Sitalkes, care domnea în partea de nord a Traciei şi-a atras antipatia atenienilor din cauza politicii sale ostile. Atenienii i-au asmuţit pe macedonenii lui Perdiccas dar chiar şi pe tracii lui Sitalkes, contra lui Sparadokos. Nu după mult timp, macedonenii îşi îndreaptă privirile către regatul odris, iar Filip al II lea, cel care a revoluţionat de altfel armata şi societatea macedoneană îi cucereşte. Chiar şi aşa, nuclee de rezistenţă odrise au rămas şi în vremea lui Alexandru Macedon, inclusiv în timpul regelui Seuthes. ”Cu toate că Alexandru cel Mare a antrenat în campaniile sale din Asia pe mulţi traci, mulţi din cei rămaşi au format nuclee de rezistenţă care au dat mult de furcă macedonienilor mai ales sub conducerea lui Seuthes”, se arată în ENDA.
De altfel, odrisii au rezistat şi puternicei invazii celtice în Balcanii dar şi cuceririi romane. Contra primilor veniţi, celţii, s-au răsculat şi au reuşit să refacă un regat odris în Balcanii. Cu romanii au reuşit să trateze şi să se înţeleagă până în anul 46 d Hr, când împăratul Claudius va distruge regatul odris şi va întemeia provincia Tracia. O rasă de călăreţi În vremurile sale de glorie, armata regatului odris era de temut. Tucidides scria că regele odris Sitalkes adunase din neamurile tracilor sud-dunăreni 150.000 de războinici pe care i-a aruncat ca pe ”un stol de lăcuste” împotriva Macedonenilor măturând totul în cale. Istoricii spun însă în realitate având în vedere fragmentarea tribală a populaţiilor tracice, se putea aduna odată nu mai mult de 20.000 de războinici.
Forţa principală a tracilor odrisi era cavaleria spune Christopher Webber în lucrarea sa ”Odrysian cavalry arms,equipment, andd tactics”. ”Armata odrisilor era compusă în mare parte din cavalerie şi peltasts( infanterie uşoară specializată în hărţuirea inamicului, mai ales dotată cu suliţe pentru aruncat şi scut), restul fiind infanterie uşoară( aruncători de suliţă, luptători cu praştia, arcaşi). În armata lui Siltakes aceşti războinici veneau din triburile odrisilor, geţilor, treres, tilateans,apsinthii, crobizi, bessi şi thyni”, arată autorul mai sus menţionat. Impresionantă era însă cavaleria tracă, în special a odrisilor. Euripides şi Homer îi numeşte pe traci, ”o rasă de călăreţi”. În urma studiilor realizate pe resturile osteologice ale cailor găsite în mormintele tracice, arată că războinicii traci beneficiau de rase bune de cai.
Erau mai mari decât caii de stepă şi comparabili cu cei ai grecilor. Xenophon scria că tracii îşi antrenau caii pentru război şi pentru curse. De atfel tracii aveau în aceaste condiţii o iscusinţă deosebită în lupta călare. Cavaleriştii odrisi luptau de obicei fără armură, bazându-se pe viteză şi pe precizie, aruncând din goala calului suliţe asupra armatei adverse.
Oraş antic scos din apele lacului
În anul 2005, arhitectul Zheko Tilev a realizat un proiect numit ”Seuthopolis project”. Prin intermediul acestui proiect se urmăreşte scoaterea de sub ape a vechiului oraş Seuthopolis. Costurile s-ar ridica la 50 de milioane de euro. Autorităţile municipale din Kazanlak au fost încântate de acest proiect mai ales că scoaterea la suprafaţă a oraşului Seuthopolis ar reprezenta o fantastică oportunitate din punct de vedere turistic. Din păcate nu a putut fi strânsă suma necesară. În anul 2015, ministrul Turismului din Bulgaria a precizat că urmăreşte finanţarea ”Proiectului Seuthopolis” prin ”Fondurile Ambasadorilor pentru Conservare Cultural” a Ambasadei Statelor Unite în Sofia. Ambasada SUA poate finanţa însă doar parţial acest proiect.
adevarul.ro
Dacă ți-a plăcut articolul ne poți urmări pe Facebook, pentru alte noutăți.
Descoperă și Terra Misterioasă, Misterele Planetei.
Ramâi uimit cu Știri pe Turte, cele mai ciudate noutăți.
Index articole România Misterioasă