Istoria Cadrilaterului

15:13:00 by
Cadrilaterul, numit  când „Noua Românie“ când „Dobrogea de Sud“ a fost în graniţele României  între 1913 – 1940, însă influenţele sociale, culturale şi politice  româneşti s-au simţit din cele mai vechi timpuri.

„Cadrilater este o  noţiune mai mult de dicţionar şi de geometrie decât de geografie. În  fapt, Cadrilaterul este o parte indestructibilă a Dobrogei“,  caracterizează atât de frumos partea de sud a Dobrogei prof.dr.univ.  Gheorghe Dumitraşcu.



 Partea de sud a Dobrogei, care se întinde peste 7.000 de kilometri  pătraţi, şi unde trăiesc peste 400.000 de suflete, este formată din  judeţele Durostor şi Caliacra. Principalele oraşe din această zonă sunt  Silistra, Turtucaia, Dobrici (Bazargic), Balcic şi Cavarna.  Ţinutul românesc este acum al vecinilor bulgari.

Profesorul de istorie  Gheorghe Dumitraşcu spune că România a fost victima, şi în acest caz, a  Marilor Puteri, care au încercat să împartă şi „varza“ şi „capra“, dar  varza“ şi „capra“ nu erau neapărat România şi Bulgaria. 

Istoria Dobrogei 

Partea de sud a Dobrogei a avut de-a lungul istoriei soarta întregii  provincii dintre Dunăre şi Mare. Din secolul VIII î. Hr, litoralul a  fost colonizat de greci, şi au fost întemeiate cetăţile port: Histria,  Callatis şi Tomis.  În anul 55 î. Hr., Dobrogea şi cetăţile greceşti au fost înglobate în  statul dac al lui Burebista, iar ulterior au trecut sub stăpânire  romană. După scindarea Imperiului Roman, Dobrogea a intrat în componenţa  Imperiului Roman de Răsărit, denumit apoi „Imperiul Bizantin“.  În 1388, Mircea cel Bătrân a alipit acest ţinut Ţării Româneşti.  Sultanul Mehmet I a cucerit Dobrogea, iar Ţara Românească a rămas doar  cu Delta Dunării. Dobrogea a intrat sub stăpânirea otomană.

 Istoricii  încă nu sunt unanimi în a stabili data la care Dobrogea a intrat sub  stăpânirea turcilor. Unii spun că ar fi anul 1416, alţii merg cu patru  ani mai târziu. Alţi istorici spun că Dobrogea a intrat treptat sub  stăpânirea otomană.  Profesorul Dumitraşcu spune că România a avut autoritate asupra acestui  ţinut din anul 1859, când Bulgaria practic nu exista. Era vorba de o  autoritate pe plan al relaţiilor internaţionale, al învăţământului. 

Dobrogea a devenit parte a României după Războiul de Independenţă.

Prin  decizia Congresului de la Berlin, s-a specificat ca linia de frontieră a  României cu Bulgaria să pornească în continuarea Dunării, astfel încât  să cuprindă populaţia compact românească din aceste zone, iar partea de  sud, Cadrilaterul, a revenit Bulgariei, scrie www.infodobrogea.ro.  Graniţele, semnate cu sânge şi cu cerneală  Despre tratativele româno-bulgare în scopul rectificării graniţei dintre  cele două ţări din toamna anului 1912 şi în primăvara anului următor  aflăm din lucrarea reputatului profesor dr. Lascu Stoica intitulată  „Geopolotică regională – Dobrogea de sud în contextul anului 1913.  Mărturii de epocă“ 

La 29 ianuarie 1913 s-a semnat un protocol la Londra în care  reprezentantul României propunea ca noua linie de graniţă între România  şi Bulgaria să plece de la un punct ce se va fixa la vest de Turtucaia  şi să ajungă la Balcic pe Marea Neagră, inclusiv acel oraş.  Reprezentantul Bulgariei a replicat, spunând că solicitarea României nu  poate fi luată în considerare, propunând în schimb dărâmarea forturilor  dimprejurul Silistrei şi rectificarea celor două triunghiuri din  mijlocul liniei de fruntarie, care intrau în Dobrogea românească, precum  şi un alt triunghiu care are ca bază pe ţărmul Mării Negre o linie  lungă de cinci până la şase kilometri de la fruntaria actuală. Fireşte  că aceste propuneri nu puteau fi luate în considerare de către România –  ţară sud-est europeană ce se profila ca un factor tot mai determinant  în asigurarea stabilităţii şi echilibrului în această parte a Europei.