Al doilea municipiu al judeţului Olt, Caracal, sărbătoreşte în această perioadă 480 de ani de atestare documentară. De unde vine numele oraşului şi ce domnitori au avut aici reşedinţa?
Pentru cei care nu i-au călcat străzile şi nu i-au aflat istoria, Caracalul se reduce, poate, la „minunile“ care şi astăzi fac deliciul românilor, unele cu acoperire în realitate, altele fără, sau la faptul că este oraşul natal al câtorva politicieni controversaţi ai zilelor noastre. Oraşul are, în schimb, o istorie bogată, o viaţă culturală remarcabilă, case de patrimoniu cum în puţine oraşe ale ţării s-au mai păstrat, legende care ar trebui desluşite la faţa locului. Este locul de origine al haiducului Iancu Jianu, şi el controversat de-a lungul istoriei, dar şi locul în care mai mulţi domnitori şi-au avut reşedinţa, emiţând de aici documente oficiale care au rămas peste vreme.
Satul Caracal, parte a zestrei jupâniţei Marga, sora domnitorului Neagoe Basarab
„Documentar, localitatea apare menţionată pentru prima dată într-un hrisov din 17 noiembrie 1538, prin care Radu vodă Paisie îi dăruieşte lui Radu mare clucer două moşii şi anume Siliştea Bistreţ şi a treia parte din Poiana Urâţii pe care domnitorul le avea cumpărate de la jupâniţa Marga din Caracal, pentru 30.000 de asprii. Caracalul a fost moşie a boierilor Craioveşti şi Brâncoveni, jupâniţa Marga fiind soră bună după mamă cu domnitorul Neagoe Basarab şi fiică a lui Pârvu I Craiovescu. Satul Caracal făcea parte din zestrea acestei jupâniţe. A fost căsătorită cu Marcea, mare postelnic, şi a avut doi fii, pe Vlăsan şi pe Matei ban“, stă scris în istoricul oraşului, postat pe site-ul oficial al Centrul National de Informare si Promovare Turistica din Municipiul Caracal.
Situat la întretăierea drumurilor comerciale ce coborau de-a lungul Oltului cu cele care separau dealul şi câmpia de la est la vest, Caracalul s-a dezvoltat graţie comerţului cu produse agricole. De comerţ este, de altfel, legată şi una dintre explicaţiile toponimului Caracal. Astfel, au concluzionat anumiţi istorici, numele popular al aşezării, Căracăl, se referă la meşterii care confecţionau mintenele de lână (n.r. - minteanul e o haină bărbătească scurtă, folosită în portul popular).
„Originea latină a numelui Caracal este susţinută de preotul Dumitru Bălaşa care a afirmat că numele popular al aşezării era Căracăl, iar cetăţenii lui se numeau „cărăcăleni“ şi că vechiul târg aşezat pe marele drum carpato-trans-danubian îşi trage cu probabilitate numele de la meşterii în confecţionatul mintenelor de lână (caracalla, -ae şi caracallis, -is – în latineşte înseamnă haină de lână cu mâneci şi glugă, minor sau major), pe care le vindeau în special călătorilor ce urcau spre Sarmisegetusa, pe vreme geroasă. Acest fel de îmbrăcăminte s-a vândut în târgul numit Căracăl din Antichitate până în anii 1935-1936“, arată sursa anterior citată.
O altă teorie, mult mai comună, este aceea că denumirea oraşului vine de la împăratul Marcus Aurelius Antoninus Caracalla şi ar dovedi o vechime mult mai mare a aşezării. „O teorie bazată pe apropierea în formă a oiconimului cu numele împăratului Marcus Aurelius Antoninus Caracalla presupune întemeierea aşezării în jurul anului 215 d.Hr., cu ocazia expediţiei pe care acesta o face la Romula împotriva goţilor“, se mai arată în istoricul făcut cunoscut doritorilor de site-ul centrului de informare. În sfârşit, o a treia explicaţie se referă la originea cumanică a numelui, anume că numele ar însemna Kara-Kale - cetate neagră. Domnitorul Mihai Viteazul avea 23 de sate în zonă Caracalul apare, de-a lungu vremii, în multe hrisoave domneşti, ceea ce i-a făcut pe istorici să afirme că, cel mai probabil, boieri Craioveşti aveau aici o curte boierească. „La Caracal, se ţinea anual un bâlci şi săptămânal un targ în zona de Nord a oraşului, numită Târgul Vechi. Într-un document din 18 ianuarie 1569 Mihnea voievod dă o carte pentru satul Voinigeşti, scrisă de un anume Gheorghe, în Scaunul Caracăl. În acelaşi an, la 9 septembrie, domnitorul dă un alt hrisov pentru satul Rădineşti, scris „în mijlocul Caracalului.“ Aceste documente scot în evidenţă rolul important pe care Caracalul îl avea în zona Olteniei. Este posibil să fi existat aici o curte boierească a boierilor Craioveşti, având în vedere descendenţa Margăi cea bătrână“, mai informează site-ul http://www.cniptcaracal.ro.
Domnitorul Mihai Viteazul, care stăpânea 23 de sate în zonă, a ales, la rândul său, să îşi facă reşedinţă la Caracal pentru a le putea administra. De aici emitea documente, pe care le încheia astfel: „dat la curtea mea domnească din Caracal“. Satele care îi aparţineau apar în hrisovul dat la Târgovişte pe 6 septembrie 1598, cele mai multe fiind situate la sud de Caracal: Fărcaşul, Slăveni, Gostavăţu, Băbiciu, Scărişoara, Rusăneşti, Siliştea Crăceştii Dracului, Cilieni, Tia, Iliceni, Plăviceni, Siliştioara, Vişina, Cruşovul, Studina de Jos, Studina Mare, Studiniţa, Frăsinetul de Jos, Frăsinetul de Sus, Vlădila, Deveselu, Redea şi Comanca. „Curtea domnească cuprindea edificii laice şi clericale, clădiri anexe, turnul de observaţie, biserica şi clopotniţa. Era înconjurată de un parapet de lemn care a fost înlocuit mai târziu. La 10 septembrie 1598, pornind din tabăra de la Caracal, Mihai Viteazul a trecut Dunărea şi a atacat trupele turceşti din răsărit, la Nicopole, unde după cum afirma într-un memoriu personal «mi-a fost ucis calu alb sub mine şi am fost rănit într-o spată».
Este evident rolul administrativ şi strategic pe care îl avea Curtea domnească din Caracal fapt pentru care domnitorii Matei Basarab şi Constantin Brâncoveanu au refăcut-o. (…) O perioadă ştirile despre Caracal se răresc pentru ca în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea să aflăm că «Mihai vodă Şutu, dărui moşia oraşului Caracal, boierului Filipescu ca un lucru slobod ce era». La rândul său banul Constantin Filipescu, va dărui în anul 1793 moşia lui de 14.000 de pogoane, oraşului, cu condiţia «...să o stăpânească orăşenii şi purtând grija cu a lor cheltuială pentru toate orânduielile atât ale bisericii trebuinţe cât şi ale şcolii, a se intemeia cu dascăl vrednic şi pururea în toată vremea»“, mai menţionează sursa citată. Călătorii străini notează, la rândul lor, impresiile despre târgul Caracal, acestea constituind alte izvoare istorice care atestă importanţa aşezării devenite municipiu în 1994.
adevarul.ro
Pentru cei care nu i-au călcat străzile şi nu i-au aflat istoria, Caracalul se reduce, poate, la „minunile“ care şi astăzi fac deliciul românilor, unele cu acoperire în realitate, altele fără, sau la faptul că este oraşul natal al câtorva politicieni controversaţi ai zilelor noastre. Oraşul are, în schimb, o istorie bogată, o viaţă culturală remarcabilă, case de patrimoniu cum în puţine oraşe ale ţării s-au mai păstrat, legende care ar trebui desluşite la faţa locului. Este locul de origine al haiducului Iancu Jianu, şi el controversat de-a lungul istoriei, dar şi locul în care mai mulţi domnitori şi-au avut reşedinţa, emiţând de aici documente oficiale care au rămas peste vreme.
Satul Caracal, parte a zestrei jupâniţei Marga, sora domnitorului Neagoe Basarab
„Documentar, localitatea apare menţionată pentru prima dată într-un hrisov din 17 noiembrie 1538, prin care Radu vodă Paisie îi dăruieşte lui Radu mare clucer două moşii şi anume Siliştea Bistreţ şi a treia parte din Poiana Urâţii pe care domnitorul le avea cumpărate de la jupâniţa Marga din Caracal, pentru 30.000 de asprii. Caracalul a fost moşie a boierilor Craioveşti şi Brâncoveni, jupâniţa Marga fiind soră bună după mamă cu domnitorul Neagoe Basarab şi fiică a lui Pârvu I Craiovescu. Satul Caracal făcea parte din zestrea acestei jupâniţe. A fost căsătorită cu Marcea, mare postelnic, şi a avut doi fii, pe Vlăsan şi pe Matei ban“, stă scris în istoricul oraşului, postat pe site-ul oficial al Centrul National de Informare si Promovare Turistica din Municipiul Caracal.
Situat la întretăierea drumurilor comerciale ce coborau de-a lungul Oltului cu cele care separau dealul şi câmpia de la est la vest, Caracalul s-a dezvoltat graţie comerţului cu produse agricole. De comerţ este, de altfel, legată şi una dintre explicaţiile toponimului Caracal. Astfel, au concluzionat anumiţi istorici, numele popular al aşezării, Căracăl, se referă la meşterii care confecţionau mintenele de lână (n.r. - minteanul e o haină bărbătească scurtă, folosită în portul popular).
„Originea latină a numelui Caracal este susţinută de preotul Dumitru Bălaşa care a afirmat că numele popular al aşezării era Căracăl, iar cetăţenii lui se numeau „cărăcăleni“ şi că vechiul târg aşezat pe marele drum carpato-trans-danubian îşi trage cu probabilitate numele de la meşterii în confecţionatul mintenelor de lână (caracalla, -ae şi caracallis, -is – în latineşte înseamnă haină de lână cu mâneci şi glugă, minor sau major), pe care le vindeau în special călătorilor ce urcau spre Sarmisegetusa, pe vreme geroasă. Acest fel de îmbrăcăminte s-a vândut în târgul numit Căracăl din Antichitate până în anii 1935-1936“, arată sursa anterior citată.
O altă teorie, mult mai comună, este aceea că denumirea oraşului vine de la împăratul Marcus Aurelius Antoninus Caracalla şi ar dovedi o vechime mult mai mare a aşezării. „O teorie bazată pe apropierea în formă a oiconimului cu numele împăratului Marcus Aurelius Antoninus Caracalla presupune întemeierea aşezării în jurul anului 215 d.Hr., cu ocazia expediţiei pe care acesta o face la Romula împotriva goţilor“, se mai arată în istoricul făcut cunoscut doritorilor de site-ul centrului de informare. În sfârşit, o a treia explicaţie se referă la originea cumanică a numelui, anume că numele ar însemna Kara-Kale - cetate neagră. Domnitorul Mihai Viteazul avea 23 de sate în zonă Caracalul apare, de-a lungu vremii, în multe hrisoave domneşti, ceea ce i-a făcut pe istorici să afirme că, cel mai probabil, boieri Craioveşti aveau aici o curte boierească. „La Caracal, se ţinea anual un bâlci şi săptămânal un targ în zona de Nord a oraşului, numită Târgul Vechi. Într-un document din 18 ianuarie 1569 Mihnea voievod dă o carte pentru satul Voinigeşti, scrisă de un anume Gheorghe, în Scaunul Caracăl. În acelaşi an, la 9 septembrie, domnitorul dă un alt hrisov pentru satul Rădineşti, scris „în mijlocul Caracalului.“ Aceste documente scot în evidenţă rolul important pe care Caracalul îl avea în zona Olteniei. Este posibil să fi existat aici o curte boierească a boierilor Craioveşti, având în vedere descendenţa Margăi cea bătrână“, mai informează site-ul http://www.cniptcaracal.ro.
Domnitorul Mihai Viteazul, care stăpânea 23 de sate în zonă, a ales, la rândul său, să îşi facă reşedinţă la Caracal pentru a le putea administra. De aici emitea documente, pe care le încheia astfel: „dat la curtea mea domnească din Caracal“. Satele care îi aparţineau apar în hrisovul dat la Târgovişte pe 6 septembrie 1598, cele mai multe fiind situate la sud de Caracal: Fărcaşul, Slăveni, Gostavăţu, Băbiciu, Scărişoara, Rusăneşti, Siliştea Crăceştii Dracului, Cilieni, Tia, Iliceni, Plăviceni, Siliştioara, Vişina, Cruşovul, Studina de Jos, Studina Mare, Studiniţa, Frăsinetul de Jos, Frăsinetul de Sus, Vlădila, Deveselu, Redea şi Comanca. „Curtea domnească cuprindea edificii laice şi clericale, clădiri anexe, turnul de observaţie, biserica şi clopotniţa. Era înconjurată de un parapet de lemn care a fost înlocuit mai târziu. La 10 septembrie 1598, pornind din tabăra de la Caracal, Mihai Viteazul a trecut Dunărea şi a atacat trupele turceşti din răsărit, la Nicopole, unde după cum afirma într-un memoriu personal «mi-a fost ucis calu alb sub mine şi am fost rănit într-o spată».
Este evident rolul administrativ şi strategic pe care îl avea Curtea domnească din Caracal fapt pentru care domnitorii Matei Basarab şi Constantin Brâncoveanu au refăcut-o. (…) O perioadă ştirile despre Caracal se răresc pentru ca în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea să aflăm că «Mihai vodă Şutu, dărui moşia oraşului Caracal, boierului Filipescu ca un lucru slobod ce era». La rândul său banul Constantin Filipescu, va dărui în anul 1793 moşia lui de 14.000 de pogoane, oraşului, cu condiţia «...să o stăpânească orăşenii şi purtând grija cu a lor cheltuială pentru toate orânduielile atât ale bisericii trebuinţe cât şi ale şcolii, a se intemeia cu dascăl vrednic şi pururea în toată vremea»“, mai menţionează sursa citată. Călătorii străini notează, la rândul lor, impresiile despre târgul Caracal, acestea constituind alte izvoare istorice care atestă importanţa aşezării devenite municipiu în 1994.
adevarul.ro