S-au strâns mai bine de două decenii de istorie a telefoniei mobile în România. Dacă la sfârşitul anilor ‘90 era un lux să deţii un astfel de aparat, astăzi aproape toată lumea are telefon mobil, iar tinerii nici nu pot percepe viaţa fără smartphone. Puţini ştiu însă că acest concept, care stă la baza revoluţiei în telecomunicaţii, are o vechime de 100 de ani.
În anul 1910, inventatorul suedez Lars Magnus Ericsson a pus în practică conceptul de telefonie mobilă atunci când şi-a instalat un astfel de dispozitiv în maşina sa. Prin intermediul unei antene bifilare, reuşea să se conecteze cu reţeaua de telefonie naţională în timp ce se deplasa prin ţară. În 1946, inginerii sovietici G. Saphiro şi I. Zaharcenko au testat cu succes un telefon montat într-un vehicul care, pe o rază de 20 de kilometri, se putea conecta la reţeaua locală. În 1947 s-a născut conceptul de bază de telefonie celulară. Cercetătorii şi-au dat seama că, prin introducerea unor zone celulare pot îmbunătăţi substanţial eficacitatea convorbirilor.
Astfel, în decembrie 1947, Douglas H. şi W. Rae Young, ingineri la firma americană de cercetare Bell Laboratories, propuneau construcţia unor celule hexagonale ca relee pentru telefoanele mobile. 1957 este anul în care radio-inginerul sovietic Leonid Kuprianovici din Moscova a creat un telefon portabil numit după iniţialele sale LK-1 sau „radiofon”. Era prevăzut cu antenă, rotiţă pentru formarea numerelor şi putea comunica cu o staţie-bază. Avea o rază de acţiune 20-30 kilometri, iar timpul de funcţionare al acumulatorilor ajungea până la 20-30 de ore.
Deşi concepte, planuri şi prototipuri au existat încă de la începutul secolului XX, telefonul mobil a fost inventat în 1973 în Statele Unite ale Americii.
Pe 3 aprilie 1973, Martin Cooper, unul dintre managerii Motorola a iniţiat pentru prima oară un apel de pe telefonul mobil. La capătul firului fictiv s-a aflat nimeni altul decât Joel Engel, rivalul său de la Bell Labs, actualii Alcatel-Lucent, o altă companie în căutarea revoluţionării tehnologiei. În 1983 a apărut primul telefon mobil destinat utilizatorului final, aprobat de către FCC pentru comercializare. Acesta a fost Motorola DynaTAC, aparat ce cântărea aproape 1 kg. În perioada 1983 – 1989 au apărut cinci modele DynaTAC, iar la sfârşitul anului 1989 au fost înlocuite de către un terminal mult mai performant, Motorola MicroTAC.
Telefonia mobilă în România
Primul furnizor de telefonie mobilă de pe piaţa românească a fost compania Telemobil. A apărut în România în anul 1992 sub numele Telefonica România, rezultat al unui parteneriat între Romtelecom, Radiocom şi Telefonica Spania. Telefonica România a obţinut licenţa de telefonie mobilă la 24 martie 1992, lansând serviciul Telemobil în aprilie 1993, iar până în 1996 a fost singurul furnizor de telefonie mobilă de pe piaţa românească. Trebuie făcută însă precizarea că serviciul Telemobil în banda 450 Mhz folosea tehnologia 1G (NMT), care practic era o reţea analogică, ce acoperea iniţial Bucureştiul şi 40 de kilometri în jurul acestuia.
Începutul telefoniei mobile celulare în România coincide cu anul 1996, când Ministerul Comunicaţiilor a anunţat prima licitaţie publice în vederea acordării licenţelor de operare pentru primele două reţele de telecomunicaţii mobile din sistemul GSM. GSM - Global System for Mobile Communications, în traducere, Sistem Global pentru Comunicaţii Mobile, este standardul de telefonie mobilă celulară cel mai răspândit din lume, precum şi numele reţelei de telefonie respective.
La 15 aprilie 1997, şi-a început activitatea primul operator GSM din România, MobiFon, operând sub brandul Connex. A fost prima reţea de telecomunicaţii dezvoltată în numai 135 de zile, record mondial. Primii români beneficiari ai serviciului de telefonie mobilă au fost în Bucureşti, Bacău, Braşov, Cluj-Napoca, Constanţa, Craiova, Galaţi, Timişoara şi Sibiu. Pe 16 mai 1997, cel de-al doilea operator câştigător al licitaţiei, MobilRom, a pus în funcţiune reţeaua Dialog, fiind operaţional în toate oraşele în care se lansase Connex, fără Sibiu. Dialog a lansat pe piaţa din România servicul de Roaming cu 7 ţări din Europa şi serviciul ALO GSM pe bază de cartele preplătite.
În anul 2000, Inquam, un joint-venture între Omnia Holdings şi Qualcomm a cumpărat integral acţiunile primului operator de telefonie mobilă în banda de 450 Mhz NMT şi a relansat, un an mai târziu, Telemobil cu marca Zapp, introducând în premieră mondială o reţea CDMA2000 în banda de 450 MHz. După achiziţionarea, în anul 2000, a Orange UK de către France Telecom, aceştia au hotărât ca toate filialele sale să îşi schimbe denumirea în Orange. Acest lucru s-a realizat şi în România la 5 aprilie 2002, când s-a făcut trecerea de la denumirea de Dialog la Orange.
În 2005, după ce şi-a extins reţeaua de acoperire, Cosmorom a trecut prin primul rebranding, lansând denumirea de Cosmote şi orientându-se puternic către segmentul clienţilor de servicii preplătite. Tot în 2005, Connex a intrat în portofoliul Vodafone, brand internaţional, şi a început procesul de integrare. Pentru început şi-a schimbat logo-ul, apoi a devenit Connex-Vodafone, introducând mai mult roşu în reclamele sale, ca în 26 aprilie 2006 a avut loc lansarea oficială Vodafone în România. Din 2006, Deutsche Telekom a început negocierile cu Romtelecom pentru preluarea Cosmote, însă proprietarii greci de la OTE erau de neclintit.
În 2008 apărut încă un operator de telefonie mobilă pe piaţa românească. Cu o campanie agresivă, bazată pe oferirea gratis de telefoane mobile proprii şi minute nelimitate în reţea, RCS-RDS a lansat Digi Mobil. Între timp, Cosmote a înghiţit astfel Zapp şi şi-a asigurat serviciul 3G. Mai mult, a fost primul operator care a adus în premieră iPhone în România, urmat de Orange.
La 13 septembrie 2014, brandul Cosmote şi-a încetat existenţa în România la 13 septembrie 2014, în urma fuzionării cu Romtelecom şi a relansării celor două în comun sub numele de Telekom România.
”Era un lux nu doar achiziţia aparatului în sine dar aduceţi-vă aminte ce însemnau costurile pentru convorbiri. A fost o întreagă frenezie undeva în 2002 sau 2003 când o anume companie de telefonie oferea posibilitatea de a vorbi gratis cinci secunde iar lucrul acesta în România a început să dezvolte o cultură a celor cinci secunde. Am cunoscut mulţi oameni care au reuşit să comunice destul de mult într-un interval de timp destul de strâns”, spune Daniel Costache, istoric, directorul Muzeului Judeţean Buzău care deţine o colecţie importantă de telefoane.
În prezent, în România operează trei jucători de talie mondială în telefonia mobilă, Orange, Vodafone şi Telekom, plus Digi Mobil, RCS-RDS, companie cu rapidă extindere pe pieţele din Ungaria, Spania, Italia, Slovacia, Serbia, Cehia, Croaţia şi Moldova.
În anii '90, principalul furnizor de telefoane mobile era compania finlandeză Nokia. Aceasta a revoluţionat industria prin promovarea generaţiei de terminale ce utilizau tehnologia GSM. În 2002, concurenţii direcţi ai celor de la Nokia, Sony Ericsson, au prezentat primul telefon mobil cu ecran tactil, modelul P800, după ce, în 2001, adusese pe piaţă primul telefon cu ecran color. Între timp, Siemens produsese în 2000 primul său terminal mobil GPRS, ce permitea transferul de pachete de date între două aparate, dotate cu aceeaşi tehnologie.
”Telefoanele celulare din primele generaţii aveau anumite avantaje, anume durata de viaţă a aparatului şi mai ales a bateriei. Astăzi deşi telefoanele ar trebui să ne facă mai independenţi, de fapt ne fac mai dependenţi, în realitate ne fac să ne înconjurăm de multe alte gangeturi peste aparatul de vorbit şi practic personal consider că suntem prizonieri ai telefoanelor”, spune istoricul Daniel Costache.
Progresul tehnologic s-a produs rapid, astfel că în anul 2007 s-a produs un salt important, odată cu lansarea primului iPhone de către americanii de la Apple.
Muzeul Judeţean deţine cea mai mare colecţie de telefoanel civile şi militare din România, colecţie care numără peste 200 de exemplare. Cele mai noi telefoane sunt din primele tipuri de celulare care au fost folosite pe teritoriul României de la sfârşitul anilor ‘90.
adevarul.ro
În anul 1910, inventatorul suedez Lars Magnus Ericsson a pus în practică conceptul de telefonie mobilă atunci când şi-a instalat un astfel de dispozitiv în maşina sa. Prin intermediul unei antene bifilare, reuşea să se conecteze cu reţeaua de telefonie naţională în timp ce se deplasa prin ţară. În 1946, inginerii sovietici G. Saphiro şi I. Zaharcenko au testat cu succes un telefon montat într-un vehicul care, pe o rază de 20 de kilometri, se putea conecta la reţeaua locală. În 1947 s-a născut conceptul de bază de telefonie celulară. Cercetătorii şi-au dat seama că, prin introducerea unor zone celulare pot îmbunătăţi substanţial eficacitatea convorbirilor.
Astfel, în decembrie 1947, Douglas H. şi W. Rae Young, ingineri la firma americană de cercetare Bell Laboratories, propuneau construcţia unor celule hexagonale ca relee pentru telefoanele mobile. 1957 este anul în care radio-inginerul sovietic Leonid Kuprianovici din Moscova a creat un telefon portabil numit după iniţialele sale LK-1 sau „radiofon”. Era prevăzut cu antenă, rotiţă pentru formarea numerelor şi putea comunica cu o staţie-bază. Avea o rază de acţiune 20-30 kilometri, iar timpul de funcţionare al acumulatorilor ajungea până la 20-30 de ore.
Deşi concepte, planuri şi prototipuri au existat încă de la începutul secolului XX, telefonul mobil a fost inventat în 1973 în Statele Unite ale Americii.
Pe 3 aprilie 1973, Martin Cooper, unul dintre managerii Motorola a iniţiat pentru prima oară un apel de pe telefonul mobil. La capătul firului fictiv s-a aflat nimeni altul decât Joel Engel, rivalul său de la Bell Labs, actualii Alcatel-Lucent, o altă companie în căutarea revoluţionării tehnologiei. În 1983 a apărut primul telefon mobil destinat utilizatorului final, aprobat de către FCC pentru comercializare. Acesta a fost Motorola DynaTAC, aparat ce cântărea aproape 1 kg. În perioada 1983 – 1989 au apărut cinci modele DynaTAC, iar la sfârşitul anului 1989 au fost înlocuite de către un terminal mult mai performant, Motorola MicroTAC.
Telefonia mobilă în România
Primul furnizor de telefonie mobilă de pe piaţa românească a fost compania Telemobil. A apărut în România în anul 1992 sub numele Telefonica România, rezultat al unui parteneriat între Romtelecom, Radiocom şi Telefonica Spania. Telefonica România a obţinut licenţa de telefonie mobilă la 24 martie 1992, lansând serviciul Telemobil în aprilie 1993, iar până în 1996 a fost singurul furnizor de telefonie mobilă de pe piaţa românească. Trebuie făcută însă precizarea că serviciul Telemobil în banda 450 Mhz folosea tehnologia 1G (NMT), care practic era o reţea analogică, ce acoperea iniţial Bucureştiul şi 40 de kilometri în jurul acestuia.
Începutul telefoniei mobile celulare în România coincide cu anul 1996, când Ministerul Comunicaţiilor a anunţat prima licitaţie publice în vederea acordării licenţelor de operare pentru primele două reţele de telecomunicaţii mobile din sistemul GSM. GSM - Global System for Mobile Communications, în traducere, Sistem Global pentru Comunicaţii Mobile, este standardul de telefonie mobilă celulară cel mai răspândit din lume, precum şi numele reţelei de telefonie respective.
La 15 aprilie 1997, şi-a început activitatea primul operator GSM din România, MobiFon, operând sub brandul Connex. A fost prima reţea de telecomunicaţii dezvoltată în numai 135 de zile, record mondial. Primii români beneficiari ai serviciului de telefonie mobilă au fost în Bucureşti, Bacău, Braşov, Cluj-Napoca, Constanţa, Craiova, Galaţi, Timişoara şi Sibiu. Pe 16 mai 1997, cel de-al doilea operator câştigător al licitaţiei, MobilRom, a pus în funcţiune reţeaua Dialog, fiind operaţional în toate oraşele în care se lansase Connex, fără Sibiu. Dialog a lansat pe piaţa din România servicul de Roaming cu 7 ţări din Europa şi serviciul ALO GSM pe bază de cartele preplătite.
În anul 2000, Inquam, un joint-venture între Omnia Holdings şi Qualcomm a cumpărat integral acţiunile primului operator de telefonie mobilă în banda de 450 Mhz NMT şi a relansat, un an mai târziu, Telemobil cu marca Zapp, introducând în premieră mondială o reţea CDMA2000 în banda de 450 MHz. După achiziţionarea, în anul 2000, a Orange UK de către France Telecom, aceştia au hotărât ca toate filialele sale să îşi schimbe denumirea în Orange. Acest lucru s-a realizat şi în România la 5 aprilie 2002, când s-a făcut trecerea de la denumirea de Dialog la Orange.
În 2005, după ce şi-a extins reţeaua de acoperire, Cosmorom a trecut prin primul rebranding, lansând denumirea de Cosmote şi orientându-se puternic către segmentul clienţilor de servicii preplătite. Tot în 2005, Connex a intrat în portofoliul Vodafone, brand internaţional, şi a început procesul de integrare. Pentru început şi-a schimbat logo-ul, apoi a devenit Connex-Vodafone, introducând mai mult roşu în reclamele sale, ca în 26 aprilie 2006 a avut loc lansarea oficială Vodafone în România. Din 2006, Deutsche Telekom a început negocierile cu Romtelecom pentru preluarea Cosmote, însă proprietarii greci de la OTE erau de neclintit.
În 2008 apărut încă un operator de telefonie mobilă pe piaţa românească. Cu o campanie agresivă, bazată pe oferirea gratis de telefoane mobile proprii şi minute nelimitate în reţea, RCS-RDS a lansat Digi Mobil. Între timp, Cosmote a înghiţit astfel Zapp şi şi-a asigurat serviciul 3G. Mai mult, a fost primul operator care a adus în premieră iPhone în România, urmat de Orange.
La 13 septembrie 2014, brandul Cosmote şi-a încetat existenţa în România la 13 septembrie 2014, în urma fuzionării cu Romtelecom şi a relansării celor două în comun sub numele de Telekom România.
”Era un lux nu doar achiziţia aparatului în sine dar aduceţi-vă aminte ce însemnau costurile pentru convorbiri. A fost o întreagă frenezie undeva în 2002 sau 2003 când o anume companie de telefonie oferea posibilitatea de a vorbi gratis cinci secunde iar lucrul acesta în România a început să dezvolte o cultură a celor cinci secunde. Am cunoscut mulţi oameni care au reuşit să comunice destul de mult într-un interval de timp destul de strâns”, spune Daniel Costache, istoric, directorul Muzeului Judeţean Buzău care deţine o colecţie importantă de telefoane.
În prezent, în România operează trei jucători de talie mondială în telefonia mobilă, Orange, Vodafone şi Telekom, plus Digi Mobil, RCS-RDS, companie cu rapidă extindere pe pieţele din Ungaria, Spania, Italia, Slovacia, Serbia, Cehia, Croaţia şi Moldova.
În anii '90, principalul furnizor de telefoane mobile era compania finlandeză Nokia. Aceasta a revoluţionat industria prin promovarea generaţiei de terminale ce utilizau tehnologia GSM. În 2002, concurenţii direcţi ai celor de la Nokia, Sony Ericsson, au prezentat primul telefon mobil cu ecran tactil, modelul P800, după ce, în 2001, adusese pe piaţă primul telefon cu ecran color. Între timp, Siemens produsese în 2000 primul său terminal mobil GPRS, ce permitea transferul de pachete de date între două aparate, dotate cu aceeaşi tehnologie.
”Telefoanele celulare din primele generaţii aveau anumite avantaje, anume durata de viaţă a aparatului şi mai ales a bateriei. Astăzi deşi telefoanele ar trebui să ne facă mai independenţi, de fapt ne fac mai dependenţi, în realitate ne fac să ne înconjurăm de multe alte gangeturi peste aparatul de vorbit şi practic personal consider că suntem prizonieri ai telefoanelor”, spune istoricul Daniel Costache.
Progresul tehnologic s-a produs rapid, astfel că în anul 2007 s-a produs un salt important, odată cu lansarea primului iPhone de către americanii de la Apple.
Muzeul Judeţean deţine cea mai mare colecţie de telefoanel civile şi militare din România, colecţie care numără peste 200 de exemplare. Cele mai noi telefoane sunt din primele tipuri de celulare care au fost folosite pe teritoriul României de la sfârşitul anilor ‘90.
adevarul.ro