Vestigiile se află sub un teren din cartierul gălăţean Dunărea şi au fost catalogate în prima fază, în 1974, drept părţi ale unui cavou roman. La săpăturile din primăvara acestui an s-a concluzionat însă că avem de-a face cu o premieră arheologică de maximă importanţă.
Săpăturile făcute de arheologi, în primăvara lui 2018, în locul din oraşul Galaţi unde, în urmă cu 43 de ani, fuseseră descoperite o serie de artefacte ce păreau să fie de origine romană, s-au soldat cu o uriaşă surpriză.
Cercetătorii - care au reluat săpăturile întrerupte în anul 1974 - au concluzionat că, de fapt, construcţia descoperită la şase metri sub pământ nu se află, aşa cum se credea iniţial, un cavou roman, ci un mormânt hypogeu (adică subteran) în care se mai află încă o parte dintre osemintele unei mari căpenii a goţilor.
Potrivit arheologului Gabriel Jugănaru (cel care conduce săpăturile, din partea Muzeului de Istorie din Galaţi), mormântul este parţial distrus de excavaţiile din 1974 (făcute de muncitorii care voiau să construiască acolo un bloc), însă au fost găsite numeroase elemente care-i confirmă autenticitatea, vechimea (peste1.600 de ani), precum şi faptul că ar fi cel mai vechi mormânt de acest fel de pe teritoriul României.
„De regulă acest tip de morminte, cel puţin în Sciţia, zona învecinată, erau orientate est-vest, şi erau familiale, în sensul că adăposteau până la câteva zeci de defuncţi. Aici avem o altă orientare, nord – nord-vest, sud – sud-est. Plecând de la orientarea mormântului, de la modul în care a fost decorat, de la faptul că a fost individual, îl considerăm unicat în România. Mormântul poate fi din a doua jumătate a secolului al III-lea sau prima jumătate a secolului al IV-lea. Analiza materialului ceramic şi a pieselor pe care noi le-am găsit va determina o datare mai exactă, poate chiar la nivel de deceniu”, a precizat arheologul Gabriel Jugănaru.
Conform datelor, monumentul este un amestec de civilizaţii, fiind prezente atît elemente împrumutate de la romani, dar şi de la goţi sau sarmaţi, iar toate acestea trebuie argumentate ştiinţific. „Lucrările de cercetare arheologică sunt aproape finalizate în sensul că a fost conturat atât la interior, cât şi la exterior întregul mormânt Hypogeu, o construcţie subterană, cu două încăperi păstrate, care adăpostea, probabil, un personaj de rang înalt, cu o funcţie militară”, a mai spus arheologul.
Specialistul crede că mormântul poate fi considerat unicat, în primul rând prin dimensiunea sa foarte mare, care este destul de rar întâlnită în mediul roman. Pe de altă parte, a găzduit un singur defunct, ceea ce iarăşi ridică semne de întrebare deoarece asemenea morminte erau de regulă morminte colective, erau cavouri familiale.
„În camera mare nu am găsit urme de amenajare a pereţilor. Acele firide, acele nişe pe care de regulă erau expuşi morţii în număr mai mare. Am descoperit că decoraţia este iarăşi un unicat. Şi desigur destinatarul acestui mormânt cu siguranţă că nu a fost o persoană oarecare, înclinăm să credem că el aparţine unei căpetenii gote, din secolul IV, la vremea respectivă în zona de aici fiind răspândită cultura Sântana de Mureş, o cultură specifică populaţiei de tip got. Acest personaj avea un mare potenţial material de şi-a permis să-şi facă un asemenea mormânt, de asemenea dimensiuni”, a mai spus Gabriel Jugănaru.
În privinţa tehnicii de construire există numeroase elemente interesante. Specialistul a concluzionat că la nivelul de călcare antic s-a săpat o groapă care avea conturul la exterior al construcţiei descoperite: o cameră mare dreptunghiulară, cu o cameră mică, tot dreptunghiulară, descoperită în faţă. Mormântul are ziduri extraordinar de groase, în camera mare zidurile laterale au 1,5 metri, iar în camera mică 0,75 cm. Construcţia în sine a fost realizată din şisturi vinete, de Dobrogea, o piatră nefasonată, iar partea superioară ca şi bolţile din cărămidă de origine romană. Multe din cărămizi au fost ştampilate cu inscripţia Classis Flavia Moesica CLFM (35 descoperite de profesorul Brudiu şi alte patru cu prilejul noilor săpături). Intrarea era la Sud, era marcată de o lespede mare de calcar (un calcar gălbui care avea săpată o treaptă) şi în partea dreaptă un locaş pentru axul uşii din fier. S-a descoperit la baza acestui ax un drug de fier cu diametrul de opt cm. Vorbim deci de un ax şi o uşă absolut impresionante pentru acea vreme, lăţimea lespezii era de 1,5 metri, deci cam atât era şi deschiderea intrării.
În spatele intrării era dromosul, o cale de acces care cobora către baza construcţiei. Aici s-au conturat două gropi de stâlpi, dispuse de o parte şi de alta a intrării, probabil cu rolul de a susţine în timpul construcţiei bolta dromosului. Ulterior stâlpii au fost scoşi.
„Din păcate dromosul a fost distrus complet. Am descoperit multe bucăţi de calcar, dar cam atât. Nimic altceva din amprenta dromosului. În proximitate am găsit cinci fragmente uriaşe de boltă din cărămidă şi o bucată de perete din elevaţia superioară, părţi care atunci când se va restaura edificiul vor fi puse cât mai aproape de poziţia lor iniţială. În camera mică am descoperit amprentele mai multor părţi dintr-un mobilier funerar, respectiv ampenta la sol a unui postament patrulater, tot din calcar şi în spatele lui, spre Sud, spre camera mare, părţi din doi stâlpi din calcar, care susţineau probabil o platformă pe care era depus defunctul”, a declarat arheologul.
„Am descoperit în camera mică o bucată de strachină afumătoare, probabil din piesa publicată de profesorul Brudiu, precum şi o serie de piese de podoabe, foarte, foarte importante, descoperite într-o groapă. Am mai descoperit câteva oase ale defunctului, este vorba de un cap femural, un femur şi un os de la bazin”, a mai spus acesta. Trebuie spus că monumentul a fost foarte minuţios realizat. Pereţii toţi la interior au fost tencuiţi cu un strat de mortar gros de circa un centimetru. În camera mare un decor continuu format dintr-o bandă de două linii paralele, cu vopsea de culoare roşie, în două locuri la intervale regulate s-a găsit un chenar, tot cu vopsea roşie, în mijlocul căruia eru patru puncte în formă de cruce (fără legătură cu simbolistica creştină), iar în camera mică de asemenea o bandă continuă de circa 10 cm, tot de culoare roşie.
„Este un mormânt foarte important nu doar pentru Galaţi, ci pentru toată România. Împreună cu situl de la Barboşi vor fi două puncte grele care vor putea reprezenta două atracţii de interes major, pe care gălăţenii ar trebui să le folosească în viitor pentru a aduce turişti în zonă. Se impune conservarea şi restaurarea mormântului, precum şi realizarea unui muzeu de sit”, a mai spus Gabriel Jugănaru.
Din păcate, conservarea monumentului ridică numeroase probleme, deoarece pictura realizată cu materie minerală este extrem de fragilă. Ca urmare, a fost comandat un cort în formă de semitunel, mare de 9 pe 11 metri, pentru protejare. Din şantierul arheologic au fost scoate circa 300 de tone de pământ şi de gunoaie, care au fost depozitate în zonă în cei 43 de ani de aşa-zisă conservarea a sitului.
Vă reamintim că săpăturile arheologice au fost demarate la presiunile societăţii civile şi ale presei, după ce, iniţial, primăria de la Galaţi intenţiona să cedeze terenul unor investitori imobiliari.
adevarul.ro
Săpăturile făcute de arheologi, în primăvara lui 2018, în locul din oraşul Galaţi unde, în urmă cu 43 de ani, fuseseră descoperite o serie de artefacte ce păreau să fie de origine romană, s-au soldat cu o uriaşă surpriză.
Cercetătorii - care au reluat săpăturile întrerupte în anul 1974 - au concluzionat că, de fapt, construcţia descoperită la şase metri sub pământ nu se află, aşa cum se credea iniţial, un cavou roman, ci un mormânt hypogeu (adică subteran) în care se mai află încă o parte dintre osemintele unei mari căpenii a goţilor.
Potrivit arheologului Gabriel Jugănaru (cel care conduce săpăturile, din partea Muzeului de Istorie din Galaţi), mormântul este parţial distrus de excavaţiile din 1974 (făcute de muncitorii care voiau să construiască acolo un bloc), însă au fost găsite numeroase elemente care-i confirmă autenticitatea, vechimea (peste1.600 de ani), precum şi faptul că ar fi cel mai vechi mormânt de acest fel de pe teritoriul României.
„De regulă acest tip de morminte, cel puţin în Sciţia, zona învecinată, erau orientate est-vest, şi erau familiale, în sensul că adăposteau până la câteva zeci de defuncţi. Aici avem o altă orientare, nord – nord-vest, sud – sud-est. Plecând de la orientarea mormântului, de la modul în care a fost decorat, de la faptul că a fost individual, îl considerăm unicat în România. Mormântul poate fi din a doua jumătate a secolului al III-lea sau prima jumătate a secolului al IV-lea. Analiza materialului ceramic şi a pieselor pe care noi le-am găsit va determina o datare mai exactă, poate chiar la nivel de deceniu”, a precizat arheologul Gabriel Jugănaru.
Conform datelor, monumentul este un amestec de civilizaţii, fiind prezente atît elemente împrumutate de la romani, dar şi de la goţi sau sarmaţi, iar toate acestea trebuie argumentate ştiinţific. „Lucrările de cercetare arheologică sunt aproape finalizate în sensul că a fost conturat atât la interior, cât şi la exterior întregul mormânt Hypogeu, o construcţie subterană, cu două încăperi păstrate, care adăpostea, probabil, un personaj de rang înalt, cu o funcţie militară”, a mai spus arheologul.
Specialistul crede că mormântul poate fi considerat unicat, în primul rând prin dimensiunea sa foarte mare, care este destul de rar întâlnită în mediul roman. Pe de altă parte, a găzduit un singur defunct, ceea ce iarăşi ridică semne de întrebare deoarece asemenea morminte erau de regulă morminte colective, erau cavouri familiale.
„În camera mare nu am găsit urme de amenajare a pereţilor. Acele firide, acele nişe pe care de regulă erau expuşi morţii în număr mai mare. Am descoperit că decoraţia este iarăşi un unicat. Şi desigur destinatarul acestui mormânt cu siguranţă că nu a fost o persoană oarecare, înclinăm să credem că el aparţine unei căpetenii gote, din secolul IV, la vremea respectivă în zona de aici fiind răspândită cultura Sântana de Mureş, o cultură specifică populaţiei de tip got. Acest personaj avea un mare potenţial material de şi-a permis să-şi facă un asemenea mormânt, de asemenea dimensiuni”, a mai spus Gabriel Jugănaru.
În privinţa tehnicii de construire există numeroase elemente interesante. Specialistul a concluzionat că la nivelul de călcare antic s-a săpat o groapă care avea conturul la exterior al construcţiei descoperite: o cameră mare dreptunghiulară, cu o cameră mică, tot dreptunghiulară, descoperită în faţă. Mormântul are ziduri extraordinar de groase, în camera mare zidurile laterale au 1,5 metri, iar în camera mică 0,75 cm. Construcţia în sine a fost realizată din şisturi vinete, de Dobrogea, o piatră nefasonată, iar partea superioară ca şi bolţile din cărămidă de origine romană. Multe din cărămizi au fost ştampilate cu inscripţia Classis Flavia Moesica CLFM (35 descoperite de profesorul Brudiu şi alte patru cu prilejul noilor săpături). Intrarea era la Sud, era marcată de o lespede mare de calcar (un calcar gălbui care avea săpată o treaptă) şi în partea dreaptă un locaş pentru axul uşii din fier. S-a descoperit la baza acestui ax un drug de fier cu diametrul de opt cm. Vorbim deci de un ax şi o uşă absolut impresionante pentru acea vreme, lăţimea lespezii era de 1,5 metri, deci cam atât era şi deschiderea intrării.
În spatele intrării era dromosul, o cale de acces care cobora către baza construcţiei. Aici s-au conturat două gropi de stâlpi, dispuse de o parte şi de alta a intrării, probabil cu rolul de a susţine în timpul construcţiei bolta dromosului. Ulterior stâlpii au fost scoşi.
„Din păcate dromosul a fost distrus complet. Am descoperit multe bucăţi de calcar, dar cam atât. Nimic altceva din amprenta dromosului. În proximitate am găsit cinci fragmente uriaşe de boltă din cărămidă şi o bucată de perete din elevaţia superioară, părţi care atunci când se va restaura edificiul vor fi puse cât mai aproape de poziţia lor iniţială. În camera mică am descoperit amprentele mai multor părţi dintr-un mobilier funerar, respectiv ampenta la sol a unui postament patrulater, tot din calcar şi în spatele lui, spre Sud, spre camera mare, părţi din doi stâlpi din calcar, care susţineau probabil o platformă pe care era depus defunctul”, a declarat arheologul.
„Am descoperit în camera mică o bucată de strachină afumătoare, probabil din piesa publicată de profesorul Brudiu, precum şi o serie de piese de podoabe, foarte, foarte importante, descoperite într-o groapă. Am mai descoperit câteva oase ale defunctului, este vorba de un cap femural, un femur şi un os de la bazin”, a mai spus acesta. Trebuie spus că monumentul a fost foarte minuţios realizat. Pereţii toţi la interior au fost tencuiţi cu un strat de mortar gros de circa un centimetru. În camera mare un decor continuu format dintr-o bandă de două linii paralele, cu vopsea de culoare roşie, în două locuri la intervale regulate s-a găsit un chenar, tot cu vopsea roşie, în mijlocul căruia eru patru puncte în formă de cruce (fără legătură cu simbolistica creştină), iar în camera mică de asemenea o bandă continuă de circa 10 cm, tot de culoare roşie.
„Este un mormânt foarte important nu doar pentru Galaţi, ci pentru toată România. Împreună cu situl de la Barboşi vor fi două puncte grele care vor putea reprezenta două atracţii de interes major, pe care gălăţenii ar trebui să le folosească în viitor pentru a aduce turişti în zonă. Se impune conservarea şi restaurarea mormântului, precum şi realizarea unui muzeu de sit”, a mai spus Gabriel Jugănaru.
Din păcate, conservarea monumentului ridică numeroase probleme, deoarece pictura realizată cu materie minerală este extrem de fragilă. Ca urmare, a fost comandat un cort în formă de semitunel, mare de 9 pe 11 metri, pentru protejare. Din şantierul arheologic au fost scoate circa 300 de tone de pământ şi de gunoaie, care au fost depozitate în zonă în cei 43 de ani de aşa-zisă conservarea a sitului.
Vă reamintim că săpăturile arheologice au fost demarate la presiunile societăţii civile şi ale presei, după ce, iniţial, primăria de la Galaţi intenţiona să cedeze terenul unor investitori imobiliari.
adevarul.ro