Miţa Biciclista, Napoleon sau Lia Magazia sunt câteva dintre prostituatele renumite ce-şi petreceau vremea pe străzile aglomerate şi pline de magazine scumpe ale Micului Paris.
Născută în anul 1885 la Diţeşti, în judeţul Prahova, Miţa Biciclista, pe numele ei real Maria Mihăescu s-a dovedit a fi o tânără ambiţioasă care ştia ce vrea.
Miţa, curtezana pe biţiclu, pe străzile din Bucureşti
Fiică a unei spălătorese care lucra la un instalator neamţ, tânăra de vreo 14-15 ani a fost remarcată şi luată cu voia ei în începerea „carierei de curtezană”. Devenită o tânără cultă şi învăţată la pension în străinătate, Maria Mihăescu l-a avut ca prim amant pe Regele Leopold al Belgiei.
„A fost un tip de femeie care a vrut să fie altfel. Miţa era mult mai versată!”, spune Adrian Majuru, istoric.
„O curvă de mare lux”
Ieşea pe străzi de bunăvoie şi îşi alegea singură clienţii, care, de obicei erau persoane cunoscute sau cu mulţi bani.
„Era o demimondenă, mă rog, hai să-i spunem în mod vulgar, o curvă de mare lux. Lucru rar la vremea aceea, în anii ‘20, făcea ciclism prin Bucureşti pentru a-şi menţine silueta. Făcuse avere şi una din casele ei era cea în care am locuit noi”, povesteşte istoricul Neagu Djuvara, în cartea „Un secol cu Neagu Djuvara”.
El mai povesteşte cum a trecut prin toate bolile copilăriei în casa Miţei Biciclista şi despre atmosfera de pe străzile oraşului din acea perioadă. „Mi-aduc aminte că odată eram bolnav, în pat, în această oribilă odaie din casa Miţei...am făcut toate bolile copilăriei, scarlatină, pojar, diaree, de toate”.
A primit casă de la Ferdinand
Între cele două veacuri, bicicleta era încă o raritate, iar Miţa a fost prima femeie ce pedala pe marile străzi ale Capitalei.
Era o femeie frumoasă, nu prea înaltă, cam de un metru şaizeci, cu părul blond tuns scurt şi cu ochii verzi-albaştri.
Se spune că a fost curtată de bărbaţi celebri precum Nicolae Grigorescu, Octavian Goga şi chiar de Regele Ferdinand despre care se vorbea că i-ar fi făcut cadou casa care se află şi astăzi în apropiere de Piaţa Amzei şi care îi poartă şi numele.
„Constantin Beldie scrie în cartea sa că este adevărat şi că acea casă ar fi costat 4 milioane de lei”, mai spune Majuru.
Curtezana celebră a dus o viaţă extravagantă şi fără lipsuri până la sfarşitul vieţii.
„Când apărea pe Calea Victoriei, aristocraţii de la Capşa, burghezii de la Oteteleşanu şi boemii de la Kubler abandonau politica şi svartul ca să admire superbul exemplar ciclist. Bicicleta cu ghidon de argint era a unei suple şi elegante fiice a Evei, cu zulufi negri, cu pantaloni de catifea mov strânşi pe picior, cu bluza corai din care fluturau mâneci înflorate, cu ghete înalte şi cu o caschetă de mătase albă, înfăşurată în voal alb, din care răsăreau încrucişate două ace mari a la Madame Butterfly”, o descrie Alexandru Predescu în „Vremuri vechi bucureştene”.
Avea trăsură şi maşină coupe
Era o femeie avută pentru acea avreme. Deţinea o trăsură, o maşină coupe şi servitori din Polonia. Mânca numai la Athenee Palace şi mergea la cel mai scump coafor de pe Calea Victoriei.
A trăit o perioadă la Paris, iar când s-a întors în ţară a continuat să cocheteze cu acel stil de viaţă şi le vorbea tuturor în franceză.
Când se afla la Paris a câştigat şi o bătaie cu flori pe Champs-Elysees, unde a concurat alături de una din frumoasele parizience. A câştigat prin faptul că pielea de pe biciul de la trasură era împodobit cu flori.
A devenit cunoscută drept Miţa Biciclista prin anul 1898, când a fost văzută de ziaristul George Ranetti plimbându-se cu bicicleta pe Calea Victoriei. Se spunea că acesta era îndrăgostit de ea, dar pentru că îl respingea acesta a poreclit-o „Miţa Biciclista”.
Se scălda în mare în bikini
O altă extravaganţă de-a Miţei Biciclista era şi scăldatul în mare în costum de baie sumar, în perioada în care toată lumea făcea baie în public în halat.
Acest lucru a stârnit şi un mic incident.
Un şef de post a somat-o pe Miţa să iasă din apă. Acesta a şuierat ca aceasta să îl audă, iar Miţa a ieşit nervoasă din apă şi l-a lovit cu umbrela.
Pe la mijlocul anilor '40 s-a căsătorit cu generalul Alexandru Dimitrescu, vremuri în care au început şi problemele financiare.
Deşi a trăit ani la rând în lux, Miţa se vede nevoită în închirieze câteva camere din casa pe care o deţinea, iar ea se mută în mansardă.
Cu toate acestea, nu avrut să renunţe la lux, mai ales când se ştia văzută pe stradă.
Se zvonea că îşi îmbrăca soţul în haine vechi şi îl trimitea la cerşit, iar cu banii de pe chirie îşi satisfăcea obiceiurile de a frecventa localuri de lux.
Se mai vorbea pe-atunci că Regele Manuel al Portugaliei ar fi cerut-o în căsătorie, ea refuzând pentru că îl iubea pe doctorul Nicolae Minovici.
Clădirea impunătoare construită la începutul secolului al XX-lea, cu faţadă în stil art nouveau, de la numărul 9-11, din Strada Cristian Tell este astăzi goală.
Imobilul, declarat monument de arhitectură în stil baroc, a fost câştigat în instanţă de urmaşii Miţei care l-au revândut cu mult sub preţul pieţei unor cetăţeni spanioli care s-au întors în Spania. Ceva timp, în ea au locuit mai multe familii fără adăpost.
PORECLELE PROSTITUATELOR
Prin anul 1927, în ţară erau în jur de 12.000 de femei care practicau prostituţia. Toată ziua stăteau zâmbind în faţa magazinelor şi hotelurilor de lux de pe marile bulevarde ale Bucureştiului în aşteptarea clienţilor.
La sfârşitul secolului al XIX-lea li se spunea „mititică”, „leliţă”, „taliancă” ori „vino’ncoa”. Mai târziu, prin perioada interbelică, aceste fete se numeau grizete sau podărese.
„Numele venea de la bulevardele pavate în acele vremuri cu lemn. Cel mai adesea erau poreclite, iar toate aveau câte un protector!”, povesteşte istoricul Adrian Majuru.
De la adolescenţi sau bărbaţi în toată firea, scriitori şi oameni de societate la servitori sau hamali, toţi cunoşteau programul podăreselor preferate şi le ieşeau în cale ori le vizitau la bordelul la care „lucrau”.
Prostituatele primeau adesea porecle chiar de la cei care le vizitau şi de asemenea, şi matroanele bordelurilor care mai erau numite şi „femei pezevenchi”.
Povestea lui „Cur de Fier”
Printre cele mai cunoscute matroane se numără Şchioapa, Pica, Tanti Berta, Madam Gonda, Unguroaica sau Măndica.
Printre prostituatele renumite în acea vreme erau „Lina Magazia”, „Lili Gheorghiadis”, „Marie Studenta”, „Napoleon”, „Foamea Neagră”, „Angela Marioţeanu” sau „Cur de Fier”.
Cea din urmă făcea parte dintre curtezanele de lux. Avea un apartament în centru, pe Bulevardul Magheru în blocul Carlton, clienţi fideli pe care-i invita la ea şi o fiică pe care şi-o creştea singură cu guvernantă. A murit la cutremurul din 1940, sub dărâmăturile blocului în care locuia.
Dintr-un catalog al prostituatelor din prima generaţie a secolului al XX-lea, Constantin Beldie menţionează câteva figuri de seamă în istoria prostituatelor.
„Lili Gheorghiadis, cea blondă, azi tîrîndu-şi picioarele adipoase ca de elefant, Lina-Magazia, proprietăreasa cuminte, peste drum de liceul Lazăr, Miţa Biciclista, fostă mai tîrziu nevastă a bunului meu coleg, premiant de onoare la Sf. Sava, azi măritată cu un general şi avînd 83 de ani, dar părînd de numai 50 şi locuind în casele ei din faţa bisericii Amzei, cadou de 120.000 lei aur al unui adorator, iar la începutul începuturilor dusă la Paris, decortată, stilată şi culcată cu berbantul rege Leopold I al Belgiei, apoi Marie Studenta, amanta ministrului Rusiei Pokliewski-Koziel, Mimi Moft, amanta regelui Alfonso al XIII-lea şi ctitoră a dispensarului pentru femei gravide din strada Dionisie, Angela Marioţeanu, fostă amantă atitrată a prinţului Turun, fratele regelui Faruk al Egiptului, de la care s-a ales cu o rivieră de 140 briliante mari.” (Constantin Beldie, „Memorii”)
Împinse la prostituţie din cauza sărăciei
Multe dintre prostituate erau minore, fugite de acasă pentru a face bani sau chiar îndemnate de familie spre o astfel de meserie.
„Multe fete intrau în această activitate pentru că erau îndemnate de mame sau de fraţi mai mari. Erau fete care făceau parte din familii sărace, cel mai adesea venite în Capitală, din provincie”, mai povesteşte istoricul Adrian Majuru.
Dacă aveau noroc, fetele îşi găseau câte un protector cu bani care le trimiteau la şcoli în străinătate şi învăţau să se îmbrace bine. Cele cu clientelă selectă, plăteau şi taxe la stat precum Napoleon sau Miţa Biciclistacare erau „ca un fel de PFA în zilele noastre”.
Tarifele:de la sute de lei la mii de lei
Tarifele cerute la acea vreme porneau de la câteva sute de lei şi ajungeau chiar la câteva mii de lei. Cel mai scump erau plătite fetele care practicau această meserie în propriile apartamente. Din banii obţinuţi, fetele plăteau chiria şi întreţinerea.
Acestea erau obligate să meargă lunar la un consult medical pentru depistarea bolilor venerice. Pentru a veni medicul la bordel se plătea 100 de lei, iar cele care mergeau personal la doctor plăteau 50 de lei sau chiar nimic.
Istoricii care au studiat acest fenomen mai spun că regimul comunist le-a dat prostituatelor câte un loc de muncă în societate. Cele mai multe au devenit taxatoare, iar cele mai reunumite s-au măritat cu bărbaţi bogaţi.