Exista multi romani care au convingerea ca perioada comunismului a fost, din punct de vedere economic, superioara prezentului. Numarul lor nu e deloc mic. Avem si o estimare cantitativa. Variatii pe tema “Cand o ducea Romania mai bine, acum sau in comunism?” au fost explorate de mai multe sondaje de opinie recente. Daca e sa ne luam dupa rezultate, numarul celor ce cred in superioritatea performantei economice comuniste este fie majoritar, fie se apropie de pragul majoritatii, in functie de studiu si metodologie. Dezbaterile publice recente ne-au atras atentia insa asupra unui fenomen inrudit. Se pare ca exista multi romani care au convingerea ca perioada interbelica a fost, din punct de vedere economic, una cu totul remarcabila: o perioada de aur.
Nu stim numarul lor pentru ca, cel putin dupa stiinta autorului de fata, cu exceptia unui mic exercitiu pe care urmeaza sa-l citam mai jos, nu exista vreun studiu care ar fi incercat sa estimeze magnitudinea acestui fenomen. Fapt este insa ca acest numar nu se arata de loc mic. Iar intensitatea acestei credinte pare ca o depaseste pe cea in performanta comunismului. Nu ar trebui sa ne mire: Asa cum ni s-a reamintit de curand, cele trei mari componente ale istoriei noastre precomuniste sunt mitul, tabuul si legenda. (Ceea ce si explica dealtfel faptul ca abordarea ei tine mai degraba de folcloristica).
In plus, memoria experientei comuniste, oricat de distorsionata si incarcata de frustrarile prezentului, este mai vie. Umbra realitatii dure de atunci, inca pluteste chiar si asupra nostalgicilor. Interbelicul insa, un orizont deja pierdut vederii imediate, devine un loc in care imaginatia si nostalgia isi dau mana fara prea multe restrictii: “ Poate ca nu curgea lapte si miere dar..” Si aici urmeaza sa se insereze factoidul favorit privind epoca in cauza, factoid ce ar reprezenta chintesenta bonitatii economice a acesteia. De exemplu: “graul romanesc era cotat la bursa din Londra”, “leul era moneda forte”, “exportam cutare lucru in cutare tara” si -favoritul tuturor- “bunicul meu avea atatea si atatea hectare si cand mergea la Bucuresti...etc.etc.etc” ...(Se povesteste cu amanunte ce facea distinsiul domn la Bucuresti...)
Nu doar apropiatii si rudele noastre au aceasta opinie. Daca “in istoriografiile occidentale predominä aprecierile critice si rezervele in legätura cu bilantul economic al epocii dintre cele doua razboaie mondiale, scrie profesorul Bogdan Murgescu, in România, … perioada interbelicá este tratat ca un fel de epoca de aur”. Mai mult, un sondaj efectuat de acesta printre studenti, elevi si profesori sugereaza ca in jur de 70% dintre respondenTi “considera ca perioada 1918-1940 a fost cea in care România s-a apropiat cel mai mult de nivelul tarilor dezvoltate din perioada respectiva”. Opinia “despre excelenta economica a României interbelice face unanimitate printre elevii de liceu” si “se bucura de o aderenta foarte mare printre respondentii profesori de liceu de alte specialitati decat istoria.” Vorbim deci de opinii ce, teoretic, ar trebui totusi sa fie destul de avizate. Oricum, mai avizate ca “larga opinie publica”.
Toate bune si frumoase. Intrebarea este: Oare chiar asa sa fi stat lucrurile? Ce spun datele statistice despre validitatea perceptiilor, fie ca e vorba de perioada comunismului sau de cea interbelica? N-ar fi totusi bine sa incercam din cand in cand sa depasim nostalgia si partizanatul si sa facem un efort sa intelegem in termeni realisti trecutul nostru economic? Nu de alta dar istoria noastra economica este, pana la urma, un parametru extrem de important al dezbaterii publice precum si o importanta coordonata empirica pentru marile idei de strategie si politica economica nationala, prezente si viitoare. Ignoranta cu privire la ea are consecinte palpabile. Nu putem lasa propaganda comunista, si anti-propaganda sau nostalgia paradisului interbelic pierdut sa ne seteze perceptiile despre trecut. Si prin asta sa ne distorsioneze perceptia prezentului. Si mai departe, strategiile prin care ne construim viitorul.
Acest contextul in care facem apel la lucarea Romania si Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010), scrisa de Bogdan Murgescu, profesor la Facultatea de Istorie a Universitatii Bucuresti, lucrare publicata la editura Polirom anul trecut. Din momentul publicarii, cartea a facut valuri intre cunoscatori iar acum discret dar vizibil ea isi ocupa treptat locul de studiu de referinta in domeniu. Premiile, recenziile si interventiile publice solicitate autorului in siajul publicarii volumului, vorbesc de la sine despre relevanta lucrarii. Este o carte care marcheza un moment in cercetarea roaneasca in domeniu. Pune in sfarsit la dispozitia cititorului roman o evaluare pe lunga durata a evolutiei economiei romanesti privita comparativ cu alte economii relevante europene.
Ceea ce facem improvizat si diletant tot timpul (ne comparam cu altii si ne auto-evaluam in evolutia noastra istorico-economica), Murgescu face sistematic si profesionist. Poti sa nu fii de acord cu unele din interpretarile sale. Dar fapt este ca ele sunt bazate pe in efort fara precedent de culegere si analiza de date istorice si comparative. Cartea este astfel, indiscutabil, principala referinta la aceasta ora, pentru intrebari ca cele de mai sus. De pilda: Care a fost nivelul performantei economice a Romaniei interbelica?
Cu titlu de exemplu, sa aruncam o privire asupra a ce ne spun datele, privind tema aceasta. Sa lasam la o parte prejudecatile si sa le lasam sa vorbeasca de la sine. Exercitiul ne este usurat de faptul ca la origine, majoriatatea datelor au fost construite si estimate de autori ce nu pot fi suspectati de niciun parti pris fata de disputele noastre locale si conjunturale. Sa verificam deci ce stim si ce credem ca stim despre performantele trecute ale economiei romanesti interbelice, in lumina celor mai relevante estimari.
Sa incepem cu o estimare a lui Angus Maddison, autoritatea mondiala in constructia de date statistice in istoria economica (Produsul Intern brut/locuitor in dolari 1990 pentru Romania interbelica intre 1926-38):
Anul Dolari
1926 1.258
1927 1.241
1928 1.225
1929 1,152
1930 1.219
1931 1.229
1932 1.144
1933 1.184
1934 1.182
1935 1.196
1936 1.194
1937 1.130
1938 1.242
Sa comparam acum. Produsul Intern brut/locuitor in diferite state europene in perioada interbelica, acelasi Angus Maddison (dolari 1990):
1913 1929 1938
Media tari vest- -europene dezvoltate
3,688 4.387 4.818
Grecia 1 .592 2.342 2.677
Irlanda 2.736 2.834 3052
Portugalia 1.250 1.610 747
Spania 2.056 2.739 1.790
Bulgaria 1,534 1.180 1.595
Cehoslovacia 2.096 2977 2.882
Iugoslavia 1.057 1.364 1.356
Polonia 1,739 2.117 2.182
România 1.741 1.152 1.242
Ungaria 2.098 2.476 2.655
Rusia/URSS 1.488 1.386 2.150
Iata o alta estimare a PIB in 1937, provenita din studiile lui Mark Harisson publicate in 1994, si plasata comparativ in contextul vecinilor nostri est europeni:
Dolari 1980
Cehoslovacia 1.948
Ungaria 1,599
Polonia 1.372
lugoslavia 1.275
Romania 1.237
Bulgaria 1.148
Apoi, mai jos, România in raport cu media europeana, calcule pe baza datelor lui Paul Bairoch (PIB/locuitor):
1913 0,63
1929 0,58
1933 0,54
1938 0,51
Avutia nationala pe locuitor a Romaniei comparata cu alte tari, calculata de V. Axenciuc (se citeste: SUA in 1914 de 4,5 ori mai mare; in 1938 de 5,3 ori mai mare ...) :
1914 1938
Romania 1,0 1,0
SUA 4,5 5,3
MareaBritane 3,2 3,3
Franta 3,1 2,7
Germania 2,3 5,4
Elvetia 3,3 6,1
Danemarca 1,7 3,4
Japonia 0,7 2,7
India 0,3 0,5
In sfarsit sa adaugam o serie de date sintetizate de G. Dobre, anume indicatori sociali in perspectiva comparata, pentru 1938:
Mortalitatea infantila (morti sub un an la 1000 nou-nascuti)
Marea Britanie 55,5
Germania 59,8
Danemarca 58,7
Belgia 81,3
Irlanda 5,8
Frant.a 65,6
Cehoslovacia 109,6
Italia 106,3
Ungaria 131,4
Polonia 139,8
Grecia 99,4
România 182,5
Bulgaria 144,4
lugoslavia 140,0
Ponderea analfabei1or in populatia totala (%)
Marea Britanie -
Germania -
Danemarca -
Belgia 5,6
Frant.a 3,8
Cehoslovacia 4,1
Italia 21,6
Ungaria 6,0
Polonia 23,1
Grecia 40,8
România 54,3
Bulgaria 31,4
lugoslavia 45,2
Speranta medie de viata la natere (ani)
Barbati Femei
Marea Britanie 58,74 62,88
Germania 59,86 62,81
Danemarca 62,00 63,80
Belgia 56,02 59,79
Irlanda 58,20 59,62
Frant.a 54,30 59,02
Cehoslovacia 51,92 55,18
Italia 53,76 56,00
Ungaria 48,27 51,34
Polonia 48,20 51,40
Grecia 49,06 50,89
România 40,20 41,40
Bulgaria 45,92 46,64
lugoslavia 41,00 42,00
Cifrele, asa cum spune Murgescu, “contrazic destul de puternic imaginea unei dezvoltari economice viguroase a României interbelice, atât in ceea ce priveste tendina de ansamblu, cat si in ceea ce priveste anii ’buni’ sau’rai’.” Celor a caror prima reactie este de a contesta cifrele, sa le spunem ca Murgescu a avut grija sa confrunte cu informatiile din varii lucrari de referinte, sa compare serii obtinute pe baza unor date primare independente unele de altele, calculate potrivit unor metode diferite. Iar ele ofera o imagine de ansamblu convergenta.
Asadar pozitia relativa a României in raport cu restul lumii e destul de clara. Romania nu a fost in niciun caz o economie stelara in perioada in cauza. Nu a fost nici macar o economie performanta. Daca prin performanta ne referim la modestul criteriu de a mentine (nu reduce ci doar mentine!) decalajul dintre nivelul ei de dezvoltare si cel al economiilor occidentale. Nici vorba ca in perioada in cauza Romania “s-a apropiat de nivelul tarilor dezvoltate din perioada respectiva”. Convine sau nu, acesta este verdictul consultarii seriilor de date comparative.
Bogdan Murgescu ne lanseaza deci o provocare. Nu numai ca pune sub semnul intrebarii unul din marile mituri politico-economice ale Romaniei post-comuniste. In acelasi timp ne demonstreaza cam care ar trebui sa fie nivelul de documentare si stilul si metoda de abordare atunci cand vrem sa discutam acest tip de teme. Evident, in cazul in care nu suntem de acord cu concluziile sale, avem toata libertatea sa-i raspundem. Sau sa declaram tema tabuu, conform traditiei. Daca ne hotaram insa sa raspundem, avem obligatia ca reactia noastra sa satisfaca aceleasi standarde de profesionism impuse de remarcabilul sau studiu. Acesta este cred, cel mai mare merit al lui Murgescu. Dincolo de tematica in sine, ne-a reamintit care este nivelul metodologic la care trebuie sa ne situam daca dorim vreodata sa pasim, intelectualmente vorbind, in afara confortului miturilor si tabuurilor istoriei noastre nationale.
Sa incheiem spunand ca importanta demersului lui Bogdan Murgescu nu poate fi apreciata la justa valoare daca nu mentionam si un element de context. Studierea istoriei economiei romanesti si universale a fost pur si simplu decimata, cu o tenacitate si iresponsabilitate revoltatoare, din institutiile noastre de invatamant superior. Profesorul Bogdan Murgescu si echipa sa la Universitatea Bucuresti au ramas, alaturi de echipa de la ASE, condusa de profesoara Maria Muresan, printre ultimele bastioane ale disciplinei, ducand o neincetata lupta de guerilla in apararea a ceea ce este, fara indoiala, un domeniu cheie al stiintelor economice si disciplinelor istorice. Este o discutie separata cum s-a ajuns la situatia in care studentii invata orice dar numai evolutia in timp a economiei in care urmeaza sa activeze, nu. O discutie asupra careia merita sa ne aplecam in viitor.
Bogdan Murgescu, Romania si Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010), editura Polirom, Iasi, 2010.