Vestea descoperirii unor tezaure preţioase de aur, ascunse sub ruinele unei aşezări misterioase din munţi a condus în secolul al XIX-lea la descoperirea templelor Sarmizegetusei Regia. Timp de peste patru secole, localnicii credeau că rămăşiţele actualei Ulpia Traiana Sarmizegetusa reprezentau fosta capitală a Daciei, distrusă de romani.
Ulpia Traiana Sarmizegetusa a fost localizată atestată documentar, potrivit istoricilor, încă din secolul al XV-lea, ruinele oraşului antic fiind vizibile datorită apropierii lor de căile principale de comunicaţie din ţinut.
Timp de peste patru secole, oraşul antic înfiinţat de împăratul Traian după războaiele daco-romane a fost confundat cu capitala Daciei pre-romane. În acest timp, aşezarea, întinsă de la poalele Munţilor Retezat, purtând numele de Grădiştea sau Varhely, nu a fost cercetată sistematic. Monumentele ei au fost folosite însă de localnici la lucrări de construcţie, iar unele, cum a fost amfiteatrul, au rămas în cea mai mare parte ascunse în pământ.
„Gazda noastră, care deţine această parte a satului, părea mândră în a ne spune bunele speculaţii pe care le-a făcut în vânzarea pietrelor mari, care au acoperit părţile şi suprafaţa locului, vecinilor săi care construiau case”, relata scriitorul englez John Paget, în jurnalul său de călătorie de la mijlocul anilor 1830.
Un secol mai târziu, Ulpia Traiana Sarmizegetusa era scoasă la iveală în întreaga splendoare a ruinelor ei. Carol al II-lea şi fiul său Mihai, atunci în vârstă de 13 ani, au ajuns în judeţul Hunedoara la începutul lunii septembrie 1934, pentru a inaugura cea mai mare campanie de săpături arheologice derulată în Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Carol al doilea a dat, simbolic, prima lovitură de târnăcop pe şantierul arheologic, în ovaţiile mulţimii.
Sarmizegetusa Regia, descoperită de arheologi în anii 1800
Sarmizegetusa Regia a stat ascunsă de privirile străinilor vreme de 15 secole, deşi localnicii din aşezările Munţilor Orăştiei, unde a fost înfiinţată capitala Regatului Dac, cunoşteau ruinele sale. Potrivit istoricilor, prima atestare documentară a cetăţii dacice datează din anul 1575, când cărturarul Gáspár Heltai o menţiona printre aşezările antice din Transilvania, afirmând că „nu departe de Orăştie se afla în munte un oraş frumos, ale cărui fundamente se mai păstrează toate. Incinta era şi ea din piatră cioplită”.
Trei secole mai târziu, în zona Sarmizegetusei Regia au fost descoperite comori, iar la începutul anilor 1.800, templele sale au fost scoase la iveală de specialişti. Tocmai vestea tezaurelor antice de aur desoperite printre ruinele antice a atras, pentru prima dată, atenţia autorităţilor asupra fostei capitale a Daciei.
În primăvara anului 1803, Paul Torok, procuratorul domeniului fiscal al Hunedoarei, a ajuns la Grădiştea de Munte, dorind să afle locul de provenienţă al comorilor. Paul Torok a notat existenţa ruinelor unui „oraş necunoscut până atunci“, a interzis localnicilor să mai sape în munţii ce aparţineau fiscului, iar zona, pusă sub pază la acea vreme, a fost pentru prima dată cercetată sistematic de specialişti.
Atunci au fost descoperite rămăşiţele unor temple, ale zidurilor aşezării, un turn şi o baie romană, chiar dacă autorităţile şi specialiştii aduşi în zonă nu au mai găsit tezaure preţioase. Doi ani mai târziu, cercetările sistematice au fost abandonate, ele fiind reluate la începutul secolului XX.
Săpături interbelice în Munţii Orăştiei
Din perioada interbelică datează primele cercetări sistematice ale marilor cetăţi dacice de la Costeşti şi Blidaru, efectuate de specialiştii conduşi de D. M. Teodorescu. Tot în anii 1920 au fost reluate şi cercetările de la Sarmizegetusara Regia, iar la începutul anilor 1930, ipoteza că aici se află vechea capitală a Daciei preoromane a devenit o certitudine şi a făcut înconjurul lumii.
Un reportaj publicat în The New York Times, în 1934, prezenta descoperirea epocală a capitalei Daciei.
„Sarmizegetusa, capitala Regatului Dacia, a fost localizată după mai mulţi ani de căutări. Românii sunt foarte interesaţi de descoperirea oraşului legendar al regelui Decebal, viteazul adversar al împăratului Traian, deoarece, în ciuda faptului că după înfrângerea lui Decebal, dacii au fost trimişi în coloniile din zona Dunării, iar coloniştii romani s-au aşezat în teritoriul României de astăzi, românii îi consideră pe daci drept strămoşii lor. În apropierea satului Grădiştea, în districtul Hunedoara, Transilvania, în expediţiile arheologice finanţate în mare parte de Guvernul român a fost descoperit oraşul cu ziduri din cărămidă şi din lemn pe care romanii l-au ars din temelii. Descoperiri bogate de vase şi monede au fost făcute în Sarmizegetusa. Distrugerea civilzaţiei dacice a fost atât de mare, că până în prezent aproape nimic nu s-a cunoscut despre ea. Este pentru prima dată când rămăşiţele unei culturi specifice dacilor au fost excavate, iar descoperirea dovedeşte cât de mult cultura dacilor era conectată cu cea a celţilor. Grădiştea este cuvântul românesc pentru cetate, astfel că păstorii simpli din micul sat au conservat memoria fostei capitale, dispărută în urmă cu 20 de secole”, se arată în articolul din 24 iunie 1934, publicat în The New York Times.
adevarul.ro