Istoria dacilor : Costobocii


Apartenenta etnica a triburilor de daci liberi care au locuit in partea de nord si nord-est al Daciei, poate fi dovedita cu prisosinta pe cale arheologica. Astfel, cultura Lipita, ai carei creatori sunt considerati costobocii, este o cultura prin excelenta dacica, fapt subliniat de toti cercetatorii buni cunoscatori ai materialului arhelogic.

Descoperirile arheologice ajuta si la localizarea costobocilor,o problema controversata si greu de rezolvat pe baza izvoarelor literare antice. Aria de raspandire a culturii Lipita cuprinde bazinul superior si mijlociu al Nistrului si cel superior al Prutului, respectiv regiunile Stanislav, Lvov si Cernauti, din vestul Ucrainei, incluzand deopotriva Maramuresul (istoric) si Bucovina.

Izvoarele arheologice din faza mai veche (sec.I i.e.n.-I e.n.) isi gasesc analogii in asezarile de tip Poiana-Racatau-Tinosul, iar cele din faza mai noua (sec.II-III.e.n.) in cadrul culturii carpice, unele deosebiri explicindu-se prin situarea culturii Lipita la periferia lumii geto-dacice.

Costobocii (numiti si Koistobokoi, Coisstobocensis) au fost unul din triburile dacice care au ramas independente pana la sfarsitul secolului II d.Ch .

Ei apartin marelui popor trac si sunt traci, in aceeasi masura ca si geto-dacii. Atestati de Dio Cassius si de Ptolemeu printre cele 15 triburi dace, costobocii au aparut distinct in istorie dupa cucerirea Daciei de catre romani, ca fiind un trib apartinand asa-zisilor “daci liberi” (necuceriti de romani).

Majoritatea istoricilor au argumentat originea daca a costobocilor , dar unii considera ca originea acestui trib din nordul Daciei Romane este incerta.

Au existat si opinii privind o origine germanica/gotica , sau o origine sarmato-scitica si chiar o origine slava.
Caracterul traco-dacic al costobocilor este sigur si dupa Mullenhoff, care afirma despre costoboci ca nu puteau fi slavi ,deoarece in acea perioada (sec. II e. n.) slavii nu se aflau in acea regiune.

O inscriptie descoperita la Roma (Muratori 1039) atesta un rege al costobocilor numit Pieporis al acestui trib dacic.
“D. M. Ziai Tiati fil. Dacae uxori Piepori regis Coisstobocensis Natoporus et Drilgisa aviae cariss. b. m. fecer.”.

In Dacia Romana, orasele asociate cu costobocii si regele lor Pieporis par sa fi fost Piroboridava (capitala), Tamasidava , Utidava si Trifulon etc .
Pornind de la radacinile indo-europene ale numelor dacice, cuvantul costoboci ar insemna „stralucitii”.

Interpretand hartile lui Ptolemeu, G. Schutte, arata ca au existat la un moment dat doua triburi diferite de daci costoboci: costobocii “transmontanoi” (extremitatea nordica a Carpatilor, locuitori ai orasului Setidava) si costobocii din Dacia Romana.



Atributul transmontanoi a fost adaugat de Ptolemeu tocmai pentru a diferentia geografic cele doua grupuri de costoboci .
In lucrarea sa Getica, Vasile Pirvan a admis si el aceasta interpretare.

Un alt nume asociat cu un rege costoboc este Bithoporus.Observam ca Pieporus, Natoporus si Bithoporus sunt nume daco-trace .

Teritoriul ocupat de costoboci nu se poate stabili cu precizie, iar parerile savantilor sunt impartite, fapt datorat impreciziei informatiilor furnizate de geograful Ptolemeu , care in cartea III, 8, 3, situeaza teritoriul costobocilor „dans la Dacie d’avant la conquete romaine” si in cartea III, 5, 9, acesta este plasat „dans la Sarmatie européenne” .
 
Majoritatea cercetatorilor, printre care si K. Mullenhoff, H. Kiepert, R. Much, L. Schmid, sunt de parere ca teritoriul ocupat de costoboci este cel de langa riul Mures si pe cursul superior al Tisei .

Theodor Mommsen ii situa mai la sud, in zona de NE a Marii Negre .

Costobocii, ca si Carpii, au lasat o bogata mostenire in perioada de inceput a migratiei popoarelor. Prin actiunile militare intreprinse in sec.II-III e.n.,costobocii si carpii au fost adversari redutabili ai Imperiului Roman.

Costobocii se impun, pe plan istoric, in special in sec.II, cand o serie de izvoare literare si epigrafice antice vorbesc despre incursiunile facute de ei in Imperiul Roman.

Cel mai puternic atac a fost cel din anul 170, cand patrund in Moesia Inferior, Thracia si Macedonia, ajungand pana in Ellada si profanand templul din orasul Eleusis.

Urmarile incursiunilor costobocilor sunt amintite de inscriptia din orasul Tropaeum Traiani (Dobrogea) in care este pomenit Daizus Comozoi „ucis de costoboci” si de doua inscriptii de la Callatis (Mangalia), in care se arata ca zidurile orasului au fost reconstruite dupa ce fusesera distruse de atacatori.
O alta inscriptie il aminteste pe un anume Lucius Vetilius Gratus Julianus care a luptat contra costobocilor prin Achaia si Macedonia.

Dupa alungarea lor din imperiu, romanii i-au indemnat pe asdingii, de neam germanic, sa-i atace pe costoboci.

In urma infrangerilor suferite in anii 170-172, o parte din costoboci s-au refugiat pe teritoriul carpic, ia altii au continuat sa traiasca pe teritoriile de bastina, alaturi de nou venitii de neam germanic si sarmat.

Nordul Moldovei, zona de interferenta intre cultura carpica si cea de tip Lipita, a fost , asa cum arata descoperirile arheologice,dominat de costoboci pana in anul 170 e.n., dupa aceasta data regiunea respectiva intrand sub controlul carpilor.

Costobocii erau oameni de la munte, oameni puternici care stiau a manui barda si securea ,fiind inegalabili in luptele corp la corp.

Acesti soldati aprigi ,care se numarau printre cei mai buni razboinici traci , plecau la lupta imbracati cu o vesta de piele ce putea sa-i apere impotriva sagetilor si a loviturilor sabiilor drepte , dar mai putin impotriva sabiilor incovoiate .

Purtau scut din bronz si topor din bronz.

Mai tirziu ,cind a aparut fierul , n-au renuntat la bronz , care era mai usor de procurat , si arma era mai usor de manuit ca cea de fier .

Razboinici neinfricati ,ei erau in prima linie pe cimpul de lupta, impreuna cu DRAPANAII .

Drapanaii erau ” trupe de soc “ formate din luptatori darji si fara frica de moarte ,ce luptau cu bustul gol inarmati cu sabie dreapta ,care cind lovea facea rani grave si urate .

Cind Drapanaii atacau , faceau in linia de lupta a dusmanului o bresa,o spartura, pe unde intrau ceilalti luptatori.”