Cetatea Jdioara se află la limita dintre judeţul Timiş şi judeţul Caras-Severin, la aproximativ 18 kilometri faţă de Lugoj şi la 80 de kilometri de Timişoara.
Cetatea Jdioara este una din locurile pline de însemnătate istorică, dată însă uitării. Astăzi vorbim doar de nişte ziduri aflate într-o zonă foarte frumoasă.
Cetatea Jdioara a fost ridicată în 1320 de regii maghiari, ca cetate de apărare. A ţinut de banul Severinului, mai apoi de comiţii de Timiş. În 1387, la dorinţa regelui Sigismund, Ştefan Losoczi a cucerit cetatea de la cei care se luptau pentru putere în interiorul statului feudal maghiar. În 1440 intră în posesia regelui Vladislav I al Ungariei.
“E o fortificaţie medievală de undeva de la sfârşitul secolului al XIII-lea, începutul secolului al IV-lea, nu era foarte mare, avea 40/25 de metri. Dar e trasată strategic, peisajul este foarte frumos. Este construită după invazia tătară, când apar foarte multe cetăţi. Sunt obiective care controlează teritoriul, iar în jurul lor se formează o serie de comunităţi. Sunt multe sate care aparţin de aceste cetăţi. Cei mai importanţi comiţi din Timiş au condus această cetate. Cetatea şi-a pierdut treptat din importanţă. Este distrusă definitiv odată cu tratatul de pace de la 1699, prin care se hotăreşte demolarea cetăţilor din Banat. Cetatea de la Jdioara este dinamitată până în 1701. Intră în starea de ruină până astăzi”, a declarat Leopold Ciobotariu, de la Muzeul Banatului din Timişoara.
Arheologul Adrian Bejan, fost şef de catedră la Facultatea de Istorie de la Universitatea de Vest, a făcut cercetări la cetatea Jdioara în anul 1978.
“Banatul a fost mereu o zonă de limită între lumea creştină şi cea otomană. Fiind un bastion de apărare al Regatului Maghiar, existau trei şiruri de cetăţi de apărare: pe linia Dunării, pe linia Timişului şi Mureşului (cum este şi Jdioara), şi cetăţile interioare, din zonele de câmpie. Jdioara a fost obiect de schimb între cei care se luptau pentru conducere în statul feudal maghiar. Interesat este că aici a fost scaun de judecată. În 1688 a trecut sub stăpânire turcească. La începutul secolului XVIII-lea cetatea este dărâmată. Este distrusă complet pentru că aici şi-au făcut un cuib haiducii care atacau populaţia. Cetatea ar trebui cât de cât recondiţionată şi consolidată”, a spus Adrian Bejan.
Se spune că cetatea a fost atacată şi de oştenii lui Mihai Viteazul, conduşi de Baba Novac.