Biertan, comuna de vis desprinsă dintr-un film Disney

Revista americană Cosmopolitan a descris comuna sibiană Biertan drept un „oraş desprins parcă dintr-un film Disney”.

Celebra revistă a publicat o listă cu recomandări de vacanţă unde figurează localitatea din România asemănată cu un ţinut de basm cum vezi în celebrele producţii Disney.

„Dacă vrei să descoperi şi alte peisaje de poveste, atunci nu uita să vizitezi biserica fortificată din localitate, o atracţie istorică şi incredibil de frumoasă”, după cum menţionează editorii celebrei publicaţii, potrivit kanald.

Pe lista destinațiilor unde orice turist ar vrea să se piardă pentru mai mult decât o vacanţă de câteva zile se numără şi Santorini, insula grecească situată la Marea Egee, cu numai 14.000 de locuitori, unde se pot face excursii la vulcanul încă activ din zonă şi la izvoarele termale sulfuroase.



„Pitorescul Biertan, una dintre cele şapte aşezări germane de saşi, care este inclusă în patrimoniul mondial Unesco, a îngheţat în timp. Căruţele trase de cai fac parte din viaţa cotidiană, iar localnicii se adună să-şi vândă mărfurile în piaţa pietruită din sat. În inima satului este o biserică fortificată de secol XV înconjurată de dealuri”, apreciaza jurnaliștii de la BBC

În bastionul estic al bisericii, de-a lungul unuia dintre zidurile fortificate, există o construcţie mică cu o cameră cât o cămară, „carcera”.

Timp de 300 de ani, soţii care nu se mai înţelegeau erau aduşi aici, închişi până la şase săptămâni de către preotul local, în speranţa că îşi vor rezolva problemele şi vor evita, astfel, divorţul.

Poate părea un coşmar, dar documentele arată că această formă de consiliere, „închisoarea maritală”, era mai degrabă eficientă, scriu jurnaliştii britanici.

„Graţie acestei construcţii binecuvântate, în cei 300 de ani de când Biertan a avut preot a existat un singur divorţ”, a spus Ulf Ziegler, actualul preot din sat.

Un singur divorț printre atâtea căsătorii

Astăzi, mica şi întunecata „carceră” este un muzeu cu manechine. Camera are plafonul jos şi ziduri groase şi a fost amenajată cu o masă, un scaun, un cufăr şi un pat tradiţional sas, destul de mic încât pare al unui copil. În încercarea cuplurilor de a-şi salva căsniciile în acest spaţiu îngust, totul trebuia împărţit, de la o singură pernă şi o singură pătură la un singur loc la masă.

Religia luterană din Transilvania saşilor a stat la baza mai multor aspecte ale vieţii, şi chiar dacă divorţul era permis în anumite circumstanţe – precum adulterul – era de preferat ca soţii să încerce să-şi salveze căsnicia. Aşa că un cuplu care dorea să divorţeze mergea de bunăvoie la preot care-i trimitea la „închisoarea maritală” pentru a vedea dacă neînţelegerile lor ar putea fi soluţionate înainte de a se despărţi.



„Închisoarea era un instrument de a ţine societate într-o ordine veche creştinească”, a explicat Ziegler, precizând că astfel erau protejate femeile şi copiii, care depindeau de menţinerea familiei unită pentru a supravieţui. Dacă însă avea loc un divorţ, soţul trebuia să plătească fostei soţii jumătate din averea sa, dar dacă se recăsătorea şi divorţa din nou, a doua soţie nu avea dreptul la nimic.