Fiecare cimitir are poveştile sale de viaţă, iar celebrul cimitir Bellu din Bucureşti nu face excepţie. Aici se găseşte, printre altele, un monument realizat de către sculptorul italian Rafaello Romanelli, ce prezintă un bărbat în genunchi care plânge la căpătâiul unei femei. Dar, cine sunt cei doi?
Bărbatul este Constantin Poroineanu, un moşier foarte bogat din Caracal. Pe când se afla la studii în capitala Franţei, Constantin Poroineanu, pe atunci student, s-ar fi îndrăgostit de o pariziancă cu care a avut o aventură, deşi el era căsătorit în ţară şi avea chiar şi un băiat – Sergiu. Poroineanu s-a întors însă în ţară la familie, continuându-şi viaţa şi afacerile din agricultură şi politică.
Viaţa şi-a urmat cursul, iar fiul său a ajuns, după ani, să îi calce pe urme tatălui: a plecat la Paris pentru a-şi termina studiile. Iar povestea se repetă: ajuns aici, fiul lui Constantin Poroineanu se îndrăgosteşte şi el de o studentă pariziancă ce fusese crescută doar de mamă, tatăl părăsindu-i dinainte de naşterea ei.
De data aceasta, cei doi tineri se căsătoresc la Paris şi, ulterior, fiul o aduce pe proaspăta lui soţie acasă, în România, pentru a-i cunoaşte părinţii. Doica băiatului şi-ar fi dat însă seama, punând cap la cap anumite detalii – printre care poveştile lor de viaţă, trăsăturile fizice şi de comportament etc. – că fiul şi nora lui Constantin Poroineanu sunt, de fapt – fraţi, fata fiind nimeni alta decât fiica lui Constantin Poroineanu din aventura sa de pe vremea când el fusese student la Paris!
Aflând durerosul adevăr că sunt frate şi soră, cei doi tineri nu au putut suporta şocul veştii. Au mers în parcul din centrul oraşului Caracal şi, aici, s-au sinucis. Mai întâi, Sergiu a împuşcat-o pe soţia sa, care se dovedise a fi sora lui, iar, apoi, s-a împuşcat şi el. Asta se întâmpla în toamna anului 1908. Drama ce îi lovise familia l-a zdruncinat atât de mult pe Constantin Poroineanu încât acesta, imediat după cele mai sus-menţionate, şi-a făcut testamentul şi, a doua zi s-a spânzurat. Avea 65 de ani…
adevarul.ro
Bărbatul este Constantin Poroineanu, un moşier foarte bogat din Caracal. Pe când se afla la studii în capitala Franţei, Constantin Poroineanu, pe atunci student, s-ar fi îndrăgostit de o pariziancă cu care a avut o aventură, deşi el era căsătorit în ţară şi avea chiar şi un băiat – Sergiu. Poroineanu s-a întors însă în ţară la familie, continuându-şi viaţa şi afacerile din agricultură şi politică.
Viaţa şi-a urmat cursul, iar fiul său a ajuns, după ani, să îi calce pe urme tatălui: a plecat la Paris pentru a-şi termina studiile. Iar povestea se repetă: ajuns aici, fiul lui Constantin Poroineanu se îndrăgosteşte şi el de o studentă pariziancă ce fusese crescută doar de mamă, tatăl părăsindu-i dinainte de naşterea ei.
De data aceasta, cei doi tineri se căsătoresc la Paris şi, ulterior, fiul o aduce pe proaspăta lui soţie acasă, în România, pentru a-i cunoaşte părinţii. Doica băiatului şi-ar fi dat însă seama, punând cap la cap anumite detalii – printre care poveştile lor de viaţă, trăsăturile fizice şi de comportament etc. – că fiul şi nora lui Constantin Poroineanu sunt, de fapt – fraţi, fata fiind nimeni alta decât fiica lui Constantin Poroineanu din aventura sa de pe vremea când el fusese student la Paris!
Aflând durerosul adevăr că sunt frate şi soră, cei doi tineri nu au putut suporta şocul veştii. Au mers în parcul din centrul oraşului Caracal şi, aici, s-au sinucis. Mai întâi, Sergiu a împuşcat-o pe soţia sa, care se dovedise a fi sora lui, iar, apoi, s-a împuşcat şi el. Asta se întâmpla în toamna anului 1908. Drama ce îi lovise familia l-a zdruncinat atât de mult pe Constantin Poroineanu încât acesta, imediat după cele mai sus-menţionate, şi-a făcut testamentul şi, a doua zi s-a spânzurat. Avea 65 de ani…
adevarul.ro