Un episod controversat din istoria României indică faptul că, în iarna cumplită dintre 1916 şi 1917, au existat cazuri de canibalism în sudul Moldovei.
Blocada impusă de armatele germane şi austro-ungare aşezărilor din sudul Moldovei, în timpul Primului Război Mondial, a provocat probleme uriaşe oraşului Galaţi în iarna cumplită dintre 1916 şi 1917. Potrivit documentelor vremii, sărăcia era îngrozitoare. Nevoia de hrănire a trupelor din tranşeele de aliniamentul Şendreni-Nămolosa-Mărăşeşti-Panciu lăsase populaţia în foamete crâncenă, iar retragerea ruşilor pe fondul revoluţiei bolşevice, dusese la jafuri şi distrugeri mari. Potrivit documentelor istorice, mii de oameni au murit pur şi simplu de foame în iarna dintre 1916 şi 1917, iar în documentele vremii (dar şi în folclorul local) există numeroase referiri la gesturi extreme:crime pentru mâncare şi chiar suspiciuni de canibalism.
Orizonturi părăginite
Intrarea României în Primul Război Mondial a însemnat, prin fireasca mobilizare la arme a populaţie masculine active, un adevărat dezastru economic, mai ales în agricultură. Mii de aşezări s-au pomenit în situaţia de a nu mai avea cine să lucreze pământurile, iar pe fondul faptului că majoritatea cailor şi boilor fuseseră rechiziţionaţi pentru armată, practic activitatea agricolă s-a redus la cât putea să lucreze, cu braţele, femeile, bătrânii şi copiii. În aceste condiţii, sute de mii de hectare de terenuri arabile din Moldova au rămas nelucrate, iar cele lucrate au fost grav afectate de o secetă prelungită ce a lovit estul României în lunile iunie, iulie şi august, aşa că spectrul foametei devenea o realitate în toamna lui 1916, după cum se menţionează în documentele vremii. Oraşul Galaţi, aflat chiar la linia frontului, a fost unul dintre cele mai afectate.
„În oraşul nostru-se scria într-un raport al Primăriei către Guvernul de la Iaşi, din 12 septembrie 1916 (sursa:Arhivele Naţionale, Direcţia Galaţi, fond Primăria oraşului Galaţi, dosar 39/1916, fila 13)-este o lipsă aproape completă de cartofi, zarzavaturi precum ceapa, varza şi altele se găsesc în cantităţi reduse şi din acest motiv-continuă documentul-nu putem reuşi a micşora preţurile de vânzare în detaliu sub cele maximale”. Pentru a aproviziona oraşul cu cele necesare erau trimişi, de cele mai multe ori degeaba, delegaţi în judetele învecinate (Tulcea, Tecuci, Fălciu, Roman, Tutova şi Vaslui), însă şi acestea erau secătuite de război şi sărăcie, aşa că, la începutul anului 1917, situaţia devenise deja disperată.
Ministerul pentru care pomana se dă contra cost
Apar şi situaţii de-a dreptul cinice. Într-o încercare disperată de a salva situaţia, în perioada ianuarie-mai 1917 Primăria oraşului Galaţi a purtat o intensă corespondenţă cu Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, rugând să se acorde populaţiei permisiunea de a pescui liber în lacul Brateş, pe atunci proprietate a Statului. Cu toate că situaţia era tragică (rapoartele arătau zeci de decese zilnice din cauza lipsei alimentaţiei sau a alimentaţiei necorespunzătoare), cererea primăriei a fost acceptată de minister după numeroase amânari şi rezerve, însă peştele nu se dădea gratis, ci pe bani.
Potrivit unui document existent la Arhivele Naţionale, Direcţia Galaţi, fond Primăria oraşului Galaţi, dosar 15/1917, fila 14, tot peştele prins cu undiţa sau alte instrumente trebuia dus la pescăria statului din oraş unde „se elibera avizul pentru cantitatea predată şi partea ce îi revenea ca dijmă în bani pescarului”. Mărturiile documentare mai arată că la începutul anului 1917, aprovizionarea oraşului cu mai toate tipurile de alimente şi cu combustibil se desfaşura cu mari dificultati. La 7 ianuarie se constata lipsa totală de pe piaţă a zahărului, sării şi chibritelor, iar la 14 ianuarie Primăria raporta Ministerului de Interne că „situaţia este grea, numărul de vite a suferit o scădere rapidă datorită lipsei furajelor, stocurile de cereale şi faină sunt la zero, iar populaţia suferea şi de frig datorită lipsei lemnelor de foc”.