În Europa şi Statele Unite, svastica a devenit simbolul asociat cu nazismul, dar rădăcinile sale au mii de ani şi, în trecut, a fost folosit ca simbol aducător de noroc. Pe măsură ce există din ce în ce mai multe dovezi ale istoriei sale pre-naziste în Europa, poate acest simbol antic să scape de asocierile nefaste?
În Asia, la hinduşi, budişti şi jainişti, simbolul are o semnificaţie extrem de importantă, fiind folosit la ceremoniile religioase şi ca motive pentru diferite decoraţiuni. Chiar numele de suastika în sanscrită înseamnă (ceva) de bun augur, scrie BBC.
Primii occidentali care au ajuns în Asia au fost inspiraţi de asocierile pozitive ale semnului şi au început să-l folosească şi acasă, astfel încât la începutul secolului al XX-lea exista o modă de a folosi svastica drept simbol aducător de noroc.
În cartea sa The Swastika: Symbol Beyond Redemption?, Steven Heller arată cum a fost adoptat cu entuziasm de Occident ca motiv arhitectural, folosit în reclame şi pe produse.
„Coca-Cola l-a folosit. Carlsberg l-a folosit pe sticlele de bere. Boy Scouts of America l-a adoptat, iar Girls' Club of America şi-au numit revista Swastika. Chiar făceau cadou insigne cu svastică cititorilor care vindeau copii ale revistei”, a relatat scriitorul.
Svastica a fost folosită de armata americană în timpul Primului Război Mondial şi putea fi văzută pe avioanele RAF chiar până în 1939.
Folosirea svasticii de către nazişti provine din lucrările unor cercetători germani din secolul al XIX care traduceau vechi texte indiene şi care au observat unele similarităţi între propria lor limbă şi sanscrita. Astfel au ajuns la concluzia că indienii şi germanii au strămoşi comuni şi şi-au imaginat o rasă de războinici pe care au numit-o arieni.
Ideea a fost perpetuată apoi de ideologii nazişti de la începutul secolului al XX-lea. Svastica a fost interzisă în Germania la sfârşitul celui de al Doilea Război Mondial şi oficialii germani au încercat să introducă această măsură la nivelul întregii Uniuni Europene, în 2007, însă fără succes.
Svastica, simbol străvechi al Europei
Ironia face ca svastica să fie mai europeană în origini decât realizează foarte mulţi. Descoperirile arheologice au arătat că svastica este un simbol extrem de vechi, dar exemplele antice nu sunt limitate la India. A fost folosit de greci, celţi, anglo-saxoni şi unele dintre cele mai vechi exemple au fost găsite în estul Europei, de la Marea Baltică la zona balcanică.
Un loc în care se găsesc multe artefacte chiar şi din Paleolitic este Muzeul Naţional de Istorie a Ucrainei din Kiev. În aceste contexte preistorice, simbolul era asociat cu cultul Soarelui şi cu fertilitatea, elemente dominante ale acestor culturi.
De asemenea, în Neolitic, cultura Vinca ce s-a întins prin sud-estul Europei acum 7.000 de ani a folosit simbolul. Totuşi, svastica s-a răspândit în toată Europa în Epoca Bronzului. În colecţia muzeului există vase de lut care datează de acum 4.000 de ani. Atunci când naziştii au ocupat Kievul în Al Doilea Război Mondial, au fost convinşi că artefactele indicau existenţa arienilor şi le-au luat în Germania.
La greci, svastica era un ornament arhitectural, dar şi pentru a decora vase.
Probabil cel mai surprinzător vestigiu al muzeului este o bucată de pânză brodată cu svastici şi alte ornamente din secolul al XII-lea e.n, care a aparţinut probabil unei prinţele slave.
Svastica a rămas un motiv de broderie răspândit în estul Europei şi Rusia până în Al Doilea Război Mondial. Un scriitor rus pe nume Pavel Kutenkov a identificat aproape 200 de variaţii în toată regiunea.
În partea occidentală a Europei, ne este cunoscută descoperirea de la Yorkshire care datează din Epoca Bronzului - o inscripţie a unei svastici pe o piatră la Woodhouse Crag.
Svastica dacică
Svastica a fost un simbol şi pentru daci, ea fiind reprezentată pe vasele de lut şi pe podoabe. În 2015, statul român a recuperat de la o casă de licitaţii din München 18 obiecte de podoabă dacice din argint, ce datează dinainte de cucerirea romană, unele fiind decorate cu simboluri religioase cum este svastica.
Svastica a continuat să fie prezentă în spaţiul românesc şi după daci. Acoperământul mormântului Mariei de Mangop, a doua soţie a lui Ştefan cel Mare, a fost împodobit cu svastici. În perioada interbelică, Liga Apărării Naţional-Creştine (LANC), partid politic de orientare naţionalistă şi antisemită, condus de Alexandru C. Cuza, avea ca simbol svastica.