Zona La Zăplaz din Piatra Craiului, movilele uriaşilor de la Şona, dar şi carierele de la Racoş sunt veritabile atracţii turistice. Modul în care s-au format este încă un mister.
La Zăplaz din Piatra Craiului
Zona La Zăplaz din Piatra Craiului este un mister. Se ajunge urcând o jumătate de oră de la Refugiu Spărlea pe traseul la Lanţuri, este considerată o minune a naturii şi este un mister nedesluşit de zeci de milioane de ani. Când ajungi acolo şi vezi săpăturile în munte prin care cerul mai albastru şi mai aproape de noi pământenii, nu poţi să nu îşi pui mai multe întrebări: Cum s-au format acele găuri în munte?, Ce semnifică ele? Cum a fost posibil?. Răspunsul nu l-a găsit nimeni nici până astăzi, dar există câteva explicaţii care lasă însă liberă imaginaţia.
Se spune că Piatra Craiului a fost construită de fiinţe vii, cum sunt coralii şi scoicile. În epoca Jurasicului, acum zeci de milioane de ani, aici era un mediu cald şi liniştit, o mare. În timp s-au aşezat straturi peste straturi de corali şi scoici, care au creat sedimente care s-au înălţat şi în milioane de ani au format muntele calcaros. Ipoteza este susţinută de munţii de cochilii pietrificate pe care le puteţi observa la tot pasul dacă sunteţi atenţi şi care datează de vremea dinozaurilor. În timp apa, ajutată de vânt, a săpat în strâncă şi s-au format găuri denumite astăzi La Zăplaz, termen care înseamnă de fapt gard de scânduri.
Odată ajunşi acolo nu puteţi decât să admiraţi peisajul şi opera măreaţă a naturii. Formele găurilor din munte seamănă, spun unii cunoscători, cu opera lui Gaudi, cunoscutul architect spaniol. Aceste bolţi cum mai sunt ele denumite au forme inegale semn că omul nu a avut nicio legătură cu formarea lor. Se spune că sunt porţi spre o altă dimensiune şi că aici, în vremuri de mult apuse, se închinau strămoşii noştri Zeilor, că aici cerul este mai aproape, mai albastru şi mai frumos decât oriunde în altă parte. Se mai spune că aici au existat în trecut peşteri ale căror tavane s-au erodat şi s-au prăbuşit în final, lăsând loc unor găuri mari în munte.
Movilele de la Şona
Movilele de la marginea satului Şona sunt încă o enigmă şi numai legendele ne oferă informaţii, zona nefiind exploatată prea mult de către cercetători, ci mai degrabă de către vânătorii de comori. Sunt opt movile, care ating aproape câte 30 de metri înălţime, dispuse pe două şiruri, aşezate în ordinea mărimii. Una dintre legende spune că piramidele au fost ridicate pe vremea dacilor, iar în măruntaiele movilelor s-ar găsi chiar şi nişte comori.
O ipoteză interesantă a fost lansată de un cercetător basarabean, care crede că guruieţii sunt nişte vestigii dacice. Mulţi au încercat chiar să le afle secretele, stârniţi de poveştile spectaculoase ce se aud din bătrâni. Prin sat se zice că, apa aşezată lângă movile capătă proprietăţi curative.
Curioşi sa afle ce ascund înăuntru, localnicii au încercat să sape în movile, dar n-au fost lăsaţi de autorităţi. Nici arheologii n-au reuşit încă sa dezlege misterele piramidelor, astfel că Şona rămâne un loc ideal de vizitat, mai ales pentru cei care iubesc miturile. Bătrânii satului spun că, de-a lungul timpului, au venit tot felul de specialişti în satul lor, cu diverse aparate, în căutarea adevărului despre „ridicături”, dar n-a aflat nimeni nimic.
O altă legendă, pe care oamenii locului o povestesc puţinilor turişti ce poposesc în satul lor, spune că de fapt movilele ar fi nişte morminte de uriaşi sau oricum construite de către aceştia. „Cică a fost o fetiţă de uriaşi care a făcut movilele, demult, înaintea dacilor.
O altă poveste din bătrâni spune că a fost un uriaş care şi-a curăţat opincile şi în urma lui au rămas movilele astea. Totuşi e ceva că pământul din movile e galben, iar cel de jos e negru”, a povestit Ioan Buzeche, localnic din Şona, despre o altă legendă care circulă prin sat. Acesta mai spune că uriaşii ar sta şi acum în movile şi poate că s-ar supăra dacă cineva le-ar strica somnul, scormonind în deluleţe.
Carierele de la Racoş
Complexul de la Racoş este acum atracţie turistică şi arie protejată. Este alcătuit din trei cariere.două foste cariere de exploatare a bazaltului şi una de exploatare a scoriei bazaltice. Columnele de bazalt ating până la 15 metri înălţime şi te introduc în farmecul unei lumi de piatră în care parcă mai simţi căldura magmei depusă în urmă cu 1,3 milioane de ani. La o scurtă plimbare pe jos veţi găsi Cariera Brazi, o altă minune a naturii.
Discontinuitatea de forme, culori şi înălţimi, care formează această carieră, vă face să petreceţi aici ore bune şi să faceţi sute de fotografii. Toată imensitatea şi frumuseţea carierei, precum şi cerul deosebit de albastru se oglindesc într-un lac de cel puţin zece metri adâncime şi 100 de metri lungime, de culoare verde-albăstruie.
Lacul s-a format în urma topirii zăpezii şi acumulării apei de ploaie şi datează de acum zece ani, de când exploatările de bazalt s-au oprit. Ultima comoară a naturii din zona complexului de la Racoş este cariera de scorie bazaltică Hegheş. Ajunşi aici veţi avea impresia că vedeţi Marele Canion din Arizona, peisajul tăindu-vă respiraţia.
La un simplu tur al zonei veţi fi fascinaţi de nişte contraste interesante: verdele vegetaţiei răsfirate, scoria vulcanică de culoare rosie şi cerul albastru. Din când în când, pe jos veţi găsi, zone mari rotunjite, denumite bombe vulcanice ce au culoarea roşie datorită compuşilor de fier pe care îi conţin. Cea mai înaltă zonă din complex este vârful Hegheş, care măsoară 60 de metri şi de unde se poate admira întregul peisaj de neuitat.
La Zăplaz din Piatra Craiului
Zona La Zăplaz din Piatra Craiului este un mister. Se ajunge urcând o jumătate de oră de la Refugiu Spărlea pe traseul la Lanţuri, este considerată o minune a naturii şi este un mister nedesluşit de zeci de milioane de ani. Când ajungi acolo şi vezi săpăturile în munte prin care cerul mai albastru şi mai aproape de noi pământenii, nu poţi să nu îşi pui mai multe întrebări: Cum s-au format acele găuri în munte?, Ce semnifică ele? Cum a fost posibil?. Răspunsul nu l-a găsit nimeni nici până astăzi, dar există câteva explicaţii care lasă însă liberă imaginaţia.
Se spune că Piatra Craiului a fost construită de fiinţe vii, cum sunt coralii şi scoicile. În epoca Jurasicului, acum zeci de milioane de ani, aici era un mediu cald şi liniştit, o mare. În timp s-au aşezat straturi peste straturi de corali şi scoici, care au creat sedimente care s-au înălţat şi în milioane de ani au format muntele calcaros. Ipoteza este susţinută de munţii de cochilii pietrificate pe care le puteţi observa la tot pasul dacă sunteţi atenţi şi care datează de vremea dinozaurilor. În timp apa, ajutată de vânt, a săpat în strâncă şi s-au format găuri denumite astăzi La Zăplaz, termen care înseamnă de fapt gard de scânduri.
Odată ajunşi acolo nu puteţi decât să admiraţi peisajul şi opera măreaţă a naturii. Formele găurilor din munte seamănă, spun unii cunoscători, cu opera lui Gaudi, cunoscutul architect spaniol. Aceste bolţi cum mai sunt ele denumite au forme inegale semn că omul nu a avut nicio legătură cu formarea lor. Se spune că sunt porţi spre o altă dimensiune şi că aici, în vremuri de mult apuse, se închinau strămoşii noştri Zeilor, că aici cerul este mai aproape, mai albastru şi mai frumos decât oriunde în altă parte. Se mai spune că aici au existat în trecut peşteri ale căror tavane s-au erodat şi s-au prăbuşit în final, lăsând loc unor găuri mari în munte.
Movilele de la Şona
Movilele de la marginea satului Şona sunt încă o enigmă şi numai legendele ne oferă informaţii, zona nefiind exploatată prea mult de către cercetători, ci mai degrabă de către vânătorii de comori. Sunt opt movile, care ating aproape câte 30 de metri înălţime, dispuse pe două şiruri, aşezate în ordinea mărimii. Una dintre legende spune că piramidele au fost ridicate pe vremea dacilor, iar în măruntaiele movilelor s-ar găsi chiar şi nişte comori.
O ipoteză interesantă a fost lansată de un cercetător basarabean, care crede că guruieţii sunt nişte vestigii dacice. Mulţi au încercat chiar să le afle secretele, stârniţi de poveştile spectaculoase ce se aud din bătrâni. Prin sat se zice că, apa aşezată lângă movile capătă proprietăţi curative.
Curioşi sa afle ce ascund înăuntru, localnicii au încercat să sape în movile, dar n-au fost lăsaţi de autorităţi. Nici arheologii n-au reuşit încă sa dezlege misterele piramidelor, astfel că Şona rămâne un loc ideal de vizitat, mai ales pentru cei care iubesc miturile. Bătrânii satului spun că, de-a lungul timpului, au venit tot felul de specialişti în satul lor, cu diverse aparate, în căutarea adevărului despre „ridicături”, dar n-a aflat nimeni nimic.
O altă legendă, pe care oamenii locului o povestesc puţinilor turişti ce poposesc în satul lor, spune că de fapt movilele ar fi nişte morminte de uriaşi sau oricum construite de către aceştia. „Cică a fost o fetiţă de uriaşi care a făcut movilele, demult, înaintea dacilor.
O altă poveste din bătrâni spune că a fost un uriaş care şi-a curăţat opincile şi în urma lui au rămas movilele astea. Totuşi e ceva că pământul din movile e galben, iar cel de jos e negru”, a povestit Ioan Buzeche, localnic din Şona, despre o altă legendă care circulă prin sat. Acesta mai spune că uriaşii ar sta şi acum în movile şi poate că s-ar supăra dacă cineva le-ar strica somnul, scormonind în deluleţe.
Carierele de la Racoş
Complexul de la Racoş este acum atracţie turistică şi arie protejată. Este alcătuit din trei cariere.două foste cariere de exploatare a bazaltului şi una de exploatare a scoriei bazaltice. Columnele de bazalt ating până la 15 metri înălţime şi te introduc în farmecul unei lumi de piatră în care parcă mai simţi căldura magmei depusă în urmă cu 1,3 milioane de ani. La o scurtă plimbare pe jos veţi găsi Cariera Brazi, o altă minune a naturii.
Discontinuitatea de forme, culori şi înălţimi, care formează această carieră, vă face să petreceţi aici ore bune şi să faceţi sute de fotografii. Toată imensitatea şi frumuseţea carierei, precum şi cerul deosebit de albastru se oglindesc într-un lac de cel puţin zece metri adâncime şi 100 de metri lungime, de culoare verde-albăstruie.
Lacul s-a format în urma topirii zăpezii şi acumulării apei de ploaie şi datează de acum zece ani, de când exploatările de bazalt s-au oprit. Ultima comoară a naturii din zona complexului de la Racoş este cariera de scorie bazaltică Hegheş. Ajunşi aici veţi avea impresia că vedeţi Marele Canion din Arizona, peisajul tăindu-vă respiraţia.
La un simplu tur al zonei veţi fi fascinaţi de nişte contraste interesante: verdele vegetaţiei răsfirate, scoria vulcanică de culoare rosie şi cerul albastru. Din când în când, pe jos veţi găsi, zone mari rotunjite, denumite bombe vulcanice ce au culoarea roşie datorită compuşilor de fier pe care îi conţin. Cea mai înaltă zonă din complex este vârful Hegheş, care măsoară 60 de metri şi de unde se poate admira întregul peisaj de neuitat.