Unul din conducătorii Revoluţiei de la 1848 din Ţara Românească şi ai luptei pentru unirea Principatelor Române, C.A. Rosetti a fost timp de câteva luni şeful poliţiei Piteşti. Cum a ajuns în această funcţie şi ce măsuri a luat, aflaţi din materialul următor.
După ce şi-a încheiat studiile, C.A. Rosetti a început serviciul militar, iar la 17 ani era deja sublocotenent de cavalerie, mai precis adjutantul lui Alexandru Ghica Vodă. Îi cam plăcea să-i lase cu gura căscată pe ceilalţi, aşa că ajunsese cunoscut drept un ofiţer zvăpăiat. De pildă, într-o zi, „şi-a îngrozit contimporanii călărind deandoaselea pe o saca. Astfel parcurgea tot Bucureştiul chiar pe Podul Mogoşoaiei, în văzul boierilor – pe când o ceată de derbedei îl urma sbierând: «Ura! Vivat Musiu Berlicoco»“, a povestit despre el C.M. Borănescu-Lahovary. Desigur, Vodă nu a trecut cu vederea această întâmplare şi l-a pedepsit pe boier: i-a ordonat bărbierului să-i tundă pletele.
Supărarea lui Rosetti a fost mare, dar asta nu l-a împiedicat să mai pună la cale un spectacol. Atunci, Vodă a găsit ac de cojocul lui şi l-a numit poliţist la Piteşti. O fi crezut că-l linişteşte, însă Rosetti s-a răzbunat sau cel puţin aşa povesteşte Caragiale – că ar fi trimis în piaţă dorobanţi şi bărbieri ca să tundă lumea care trecea pe drum. Dacă îi reproşa cineva aceste fapte, Rosetti răspundea: „Aşa a poruncit Măria Sa Vodă. Uite pe mine cum m-a tuns“.
După cum spune profesorul de istorie Constantin Vasilescu, ”Pentru C.A. Rosetti, cele câteva luni cât a stat la Piteşti au fost un fel de exil. Şi asta deoareceAlexandru Ghica Vodă îl trimisese aici de la Bucureşti, deoarece îi pricinuia prea multe probleme. C.A. Rosetti a fost numit în primăvara lui 1842 şeful Poliţiei Piteşti.
În arhive sunt informaţii puţine privind activitatea sa ca şef al poliţiei din oraş. Însă aceste informaţii sunt interesante. Aflăm de pildă din arhive că unul dintre primele ordine pe care le-a dat C.A. Rosetti la Piteşti i-a vizat pe clerici.
Concret, acesta le-a cerut preoţilor să îşi radă barba, probabil ca un soi de revanşă pentru că faptul că Vodă îi ordonase lui să îşi tundă pletele. Tot în perioada în care a condus Poliţia din Piteşti, infracţionalitatea în oraş au scăzut semnificativ.
C.A. Rosetti se bucura de mult respect în rândul intelectualilor din oraş, deoarece era o minte erudită şi un partener de conversaţie volubil şi avizat”.
După perioada petrecută la Piteşti, C.A. Rosetti a intrat în magistratură, ajungând procuror la Tribunalul civil din Bucureşti, de unde şi-a dat demisia în 1845. În perioada cât a fost în magistratură, C.A. Rosetti a fost de două ori la Paris, unde a petrecut mai mult timp. Prima oară a plecat în capitala Franţei în vara lui 1844.
Iată ce spunea peste ani legat de acea experienţă: ”Aveam apoi nădejdea că lucrînd 3-4 ani, mă voi întoarce în patria mea, voi străluci eu prin ştiinţă şi virtute, voi ferici o zi măcar pe muma, voi ridica puţin patria mea şi astfel mă voi sfîrşi şi eu, cu cugetul în pace că mi-am împlinit frumos misia". La Paris a intrat în legătură cu alţi prieteni şi amici precum Ion C. Brătianu, pictorul Rosenthal, Mălinescu, Andronescu şi Scarlat Vîrnav.
După moartea mamei sale (decembrie 1844), la jumătatea lui 1845 C.A. Rosetti a plecat din nou la Paris, unde a audiat cursurile istoricilor şi gânditorilor Jules Michelet, Edgar Quinet, şi alţi reprezentanţi ai spiritului revoluţionar francez al epocii. În timpul revoluţiei din 1848 a fost unul din liderii curentului radical al revoluţionarilor; a fost secretar al Guvernului provizoriu, prefect de poliţie (agă) la Bucureşti şi redactor al ziarului "Pruncul român".
După înfrângerea guvernului revoluţionar, C.A. Rosetti a făcut parte din primul lot de exilaţi, urcaţi de turci cu două plute în susul Dunării, până la graniţa cu Austria. De aici a plecat spre Franţa prin Ungaria, Croaţia şi Austria. Aju la Paris în decembrie 1848. În anii exilului (1848-1857) a contribuit la editarea revistei "România viitoare" şi mai ales a revistei "Republica Română", în care a militat pentru unirea principatelor într-un stat democratic.
adevarul.ro