Una dintre cele mai interesante întâmplări, petrecute cu peste 4 secole în urmă, are în centrul ei Mânăstirea Filimonul. Se spune că aceasta construcție de cult a fost înghițită de pământ, după ce a fost lovită de mai multe fulgere venite din cer.
Prima atestare a Mânăstirii Filimonul datează între 1600 şi 1700 (există mai multe variante oficiale). Conform documentelor vremii, lăcașul de cult s-a aflat pe dealul Filimonului, situat la nord de localitatea gălăţeană Jorăşti şi în est de satul Zărneşti. Se spune că a fost fondată de călugării greci și a funcționat pentru o perioadă bună de timp, după care a dispărut fără urmă.
VARIANTA POPULARĂ A LEGENDEI – MÂNĂSTIREA FILIMONUL
Varianta populară a legendei (culeasă acum mai bine de un secol de marele teolog român Ioan C Beldie (născut la Jorăşti în anul 1887) se păstrează aproape intactă până în zilele noastre. În urmă cu un deceniu, scriitoarea Rodica Tighici Iacomi o regăseşte, practic neschimbată, în povestirile sătenilor din Zărneşti (sat care ţine de Jorăşti), ca sursă fiind amintit localnicul Ion Filimon, pe atunci în vârstă de 84 de ani.
Conform acestei frumoase legende, pe dealul Filimonului, în porţiunea cunoscută şi în zilele noastre sub denumirea de Piscul Mănăstirii, s-ar fi aflat, încă de acum vreo 400 de ani , o mănăstire fondată de călugări greci. Fugiţi din Ţara Românească din calea turcilor, grecii construiseră pe un vârf de deal (priveliştea este realmente impresionată) o mănăstire-cetate din piatră, de mari dimensiuni.
Sute de călugări trudeau şi se rugau acolo, iar în proprietatea obştii se aflau mii de hectare de pământ, care erau muncite cu robi mănăstireşti, dar şi cu ţărani din patru sate azi dispărute: Filimonu, Huleşti, Cătănaşi şi Roşia.
„Se spune că atât de mare ajunsese lăcomia de bogăţie a călugărilor încât bunul Dumnezeu a hotărât, într-o noapte, să-i pedepsească pe aceştia cu nimicirea totală. Şi-atunci a prăvălit din cer o ploaie cum nu s-a mai văzut, cu trăznete şi şuvoaie, Iar pământul s-a căscat şi a înghiţit toată obştea mănăstirească, cu oameni, animale şi acareturi, de n-a mai rămas nici urmă de dânşii”, notează Ioan C Beldie legenda culeasă de la săteni.
UNDE SUNT RUINELE?
Este limpede că Mânăstirea Filimonul a existat candva, dar ce s-a întâmplat cu adevărat cu ea este greu de spus. Ciudat este faptul că în ziua de astăzi, pe dealul Filimonului nu există nicio urmă de mănăstire și cu atât mai puțin nicio ruină. Lăcașul de cult pare să fi fost înghițit de pământ, care și cum nu ar fi existat niciodată. Oare ce s-a întâmplat cu adevărat cu această mănăstire? Cum a putut să fie înghițita de pământ și nicio urmă a sa să nu mai fie vizibilă?