Un obiect bizar de aluminiu a fost descoperit în urmă cu aproape 45 de ani pe malul Mureşului, în apropiere de Aiud. Artefactul a trezit interesul specialiştiştilor, însă nimeni nu a reuşit să formuleze până acum o explicaţie care să fie acceptată în toate mediile ştiinţifice.
La scurt timp după ce a fost descoperit, obiectul metalic a fost trimis la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, unde a fost studiat de mai multe echipe de cercetători. Artefactul cântăreşte 2,3 kilograme, are dimensiunea de 20,5x12,5x6,8 centimetri, şi este de formă trapezoidală, cu două braţe posterioare şi două perforaţii circulare care comunică între ele.
Misterul a fost amplificat şi de faptul că a fost găsit la peste 10 metri adâncime, accidental, de către o echipă de muncitori, alături de două corpuri fosile. Potrivit reprezentanţilor muzeului clujean, acestea din urmă au fost identificate ulterior ca aparţinând unui rinocer lânos, animal contemporan omului de Neanderthal. Nu acelaşi lucru se poate spune despre artefactul metalic a cărui enigmă n-a fost dezlegată nici în prezent.
Corpul de aluminiu a fost pe rând supus unor analize metalografice, de specialiştii Politehnicii din Cluj-Napoca şi la Centrul de Cercetări şi Proiectări pentru Metale Radioactive de la Măgurele-Bucureşti. Analizele au atestat faptul că obiectul a fost turnat dintr-un aliaj având în compoziţie aluminiu 74,17%, cupru 4,62%, zinc 1,81%, staniu 0,33%, zirconiu 0,20%, plumb 0,11%, cadmiu 0,11%, nichel 0,0024%, cobalt 0,0023%, bismut 0,0003%, argint 0,0002%, dar şi urme de galiu şi siliciu. Artefactul a fost trimis ulterior la Lausanne şi Bonn, iar rezultatele analizelor le-au confirmat în mare măsură pe cele obţinute în România.
Multe teorii, nicio certitudine
Controversele au apărut după publicarea primelor rezultate, care au atestat faptul că obiectul are în componenţă peste 70% aluminiu. Rezultatele i-au intrigat pe specialişti, în condiţiile în care aluminiul a fost descoperit abia la începutul secolului XIX şi a început să fie produs pe cale industrială abia în 1883. Prezenţa unui strat gros de oxid de aluminiu pe întreaga suprafaţă a artefactului a complicat şi mai mult datele problemei.
De aici, spun reprezentanţii muzeului din Cluj, au apărut diverse dezbateri legate de problema stratului de oxid de aluminiu format pe suprafaţa obiectului, care ar fi avut nevoie de un timp foarte îndelungat pentru a căpăta un astfel de aspect şi care ar determina datarea obiectului înainte de descoperirea aluminiului. Cercetătorii nu reuşit până în prezent să cadă de acord în privinţa vechimii artefactului, iar informaţiile publicate în diferite studii, reviste şi cărţi sunt contradictorii. S-a vehiculat ideea că obiectul ar avea o vechime de până la 250.000 de ani, informaţie neconfirmată oficial.
Origini „extraterestre”?
Aşa a apărut şi teoria conform căreia obiectul ar avea origini extraterestre. Teoria a fost susţinută şi de unii cercetători şi a fost dezvoltată în mai multe cărţi, documentare şi reviste, inclusiv în mediul online. Printre primii care au tratat acest subiect s-a numărat Florin Gheorghiţă, în cartea „Enigme in Galaxie“, apărută în anul 1983. Fizicianul ieşean este convins că obiectul ar avea o vechime de cel puţin câteva secole.
„Repetatele analize metalografice aveau să ridice semne de întrebare şi mai mari. Astfel, din buletinul emis de centrul de cercetări ICPMMN (Măgurele) rezulta că metalul din care fusese realizată piesa era de fapt un aliaj complex, format din 12 elemente diverse, între care elementul principal, era aluminiul, în proporţie de circa 80%. Deci, piesa respectivă este un aliaj din aluminiu!
Un aspect cu totul neobişnuit era existenţa unui strat anormal de oxid de aluminiu pe întrega suprafaţă a obiectului. Este ştiut faptul că acest metal se oxidează foarte greu în profunzime, în mod uzual acoperindu-se cu un strat superficial de oxid protector care limitează pătrunderea fenomenului de oxidare în masa metalului. Explicaţia cea mai plauzibilă pare a fi şi din acest punct de vedere, vechimea foarte mare a obiectului...
Dar aluminiul a fost descoperit în laborator în anul 1825 de catre Oersted, şi producerea sa pe cale industrială a început abia în 1883...
Într-un secol era practic imposibil sa se produca un strat de oxid atât de gros”, afirmă Gheorghiţă. Şi regretatul Dan Apostol, autorul celebrei cărţi „Deocamdată enigme”, a scris despre corpul metalic găsit lângă Aiud. „Crusta de sediment care înconjura obiectul, grosimea păturii de nisip depusă deasupra Iui şi, mai ales, gradul de oxidare al suprafeţelor exterioare indică o vârstă de câteva sute de mii de ani. Ce uzină producea aluminiu în Cuaternarul european?”, s-a întrebat retoric regretatul scriitor.
Ideea a fost susţinută în diverse articole de popularizare apărute în revista elveţiană „Ancient Sky” şi ulterior în revistele germane „Fremde aus dem All” şi „Geheimakte Archaeologie”. La rândul său, britanicul Nigel Watson, autor al Manualului de investigaţii privind OZN-urile, a declarat pentru MailOnline că obiectul ar putea fi o epavă de pe un satelit, ceea ce ar putea explica de ce nu există nicio explicaţie oficială.
Informaţii referitoare la acest artefact au mai fost publicate în ultimii ani şi în Daily Mail , exploorejournal.com şi epochtimes.com, iar postul de televiziune History a deplasat anul trecut la Cluj o echipă de jurnalişti pentru a realiza un documentar pe aceeaşi temă. Ce spun specialiştii Mult mai rezervaţi sunt specialiştii Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, în custodia căruia se află artefactul.
„Până acum nu s-a putut stabili cu certitudine vechimea obiectului. Există multe teorii şi multe posibile explicaţii, care nu pot fi deocamdată confirmate, aşa cum nu pot fi nici infirmate”, a afirmat Felix Marcu, directorul Muzeului de Istorie a Transilvaniei. Nici Luminiţa Săsăran (foto, jos), de profesie geolog, gestionar şi conservator la secţia de preistorie a muzeului, nu are prea multe explicaţii. „E greu de spus ce este acest obiect şi de când datează. Prefer să nu mă lansez în afirmaţii de acest gen, atâta timp cât nu există încă o explicaţie ştiinţifică unanim acceptată. Ce-mi dă mie de gândit este felul cum s-a oxidat acest obiect, asta ar putea să însemne că e foarte vechi”, s-a limitat să spună Săsăran.
În schimb, arheologul clujean Mihai Wittenberger crede că explicaţia este mult mai simplă. El spune că, în realitate, artefactul „extraterestru” ar fi o piesă desprinsă din trenul de aterizare al unui avion. Wittenberger a ajuns la această concluzie după ce a corespondat cu mai multe firme producătoare de avioane. „Am fost şi eu intrigat de acest obiect, iar în urmă cu vreo 10 ani m-am gândit că ar putea fi vorba de o piesă de avion. Am început să le scriu unor producători de avioane şi le-am trimis şi fotografii cu obiectul. Am primit un răspuns interesant din partea ruşilor de la Yakoev, care mi-au recomandat să iau legătura şi cu fundaţia germană Messerschmitt. Iar nemţii mi-au confirmat bănuielile. Mi s-a răspuns că pare să fie vorba de o parte a avionului de luptă ME 262. Piesa respectivă avea un nume oficial de „placă extractoare pentru roata din faţă” şi făcea parte din trenul de aterizare al avionului. Cel mai probabil, obiectul s-a desprins şi a căzut în timpul zborului şi aşa a ajuns pe malul Mureşului”, a explicat Wittenberger.
Şi totuşi, parcă pentru a păstra o umbră de mister, istoricul clujean admite că ipoteza sa nu este infailibilă, mai ales că este greu de explicat cum a ajuns artefactul la peste 10 metri adâncime, chiar lângă nişte relicve vechi de mii de ani. „Cred că e o explicaţie „audibilă”, o explicaţie care poate fi luată în serios. N-aş putea spune dacă e 100% aşa cum cred eu, ştiu că există multe alte teorii şi multe alte explicaţii. Dar eu am ajuns la această concluzie”, a conchis Mihai Wittenberger.