În primii ani după cel De-al Doilea Război Mondial, arheologii au descoperit în cetatea antică Piatra Roşie, din Munţii Orăştiei, mai multe obiecte preţioase pentru istoria românilor, printre ele aflându-se şi o mască de bronz, care o întruchipa pe zeiţa Bendis. Artefactul oferă dovezi pentru spiritualitatea strămoşilor noştri.
Cetatea antică Piatra Roşie a fost cercetată în amănunt de arheologi la sfârşitul anilor 1940, iar printre artefactele descoperite s-a numărat şi o piesă rară, care i-a făcut pe specialişti să reconsidere viaţa spirituală a dacilor. Obiectul sub forma unui bust de bronz al unei divinităţi feminine, a fost descoperit de Constantin Daicoviciu în timpul campaniei de săpături din anul 1949, iar de-a lungul timpului i-au fost date numeroase semnificaţii.
„Bustul e turnat având înfăţişarea unei măşti, spatele fiind deschis şi gol. Braţul drept, ridicat şi el, este rupt. Din braţul stâng îndoit dela cot în sus s-a rupt mâna. Locul ochilor, sub nişte arcade adânci, este indicat cu două găuri rotunde în care s-au aşezat, desigur, ochii de sticlă sau de pastă colorată. Între cei doi sâni proemeinenţi, pe marginea inferioară a bustului, este o toartă pentru fixarea obiectului pe un perete sau pe lemn. La fel, două tortiţe mai mici (una e ruptă), sunt de o parte şi de cealaltă a capului. Partea de jos a pieptului şi sânii (şi braţele) sunt acoperite de un fel de cămaşă (tunică) cu deschizătura largă şi cu o bordură (tivitură) groasă. Pe cap, femeia poartă un văI (acoperământ) legat în cruci, ce se desparte prin două brazde-cărări destul de adânci. Marginile acoperământuluî, paralel cu brazdele, au două linii adâncite. Deasupra frunţii se află un acoperământ în formă de triunghi, de asemenea cu linii adâncite pe cele trei margini”, îl descria renumitul arheolog.
Masca de bronz a stârnit fascinaţia pasionaţilor de istorie, iar arheologii au asociat-o cu reprezentarea zeiţei Bendis, care ar fi fost venerată de daci, ca protectoare a vetrei şi a focului asemănătoare. „Descoperirile arheologice vin să be arate că la geto-daci a existat cu siguranţă un cult al vetrei, fără să se poată preciza dacă este vorba despre cinstirea unei zeiţe ori a unor protectori ai casei şi animalelor.
Diana romană la noi ar fi reprezentat-o Artemis – Bendis tracică, despre care ne vorbeşte Herodot, spunând că femeile din Tracia şi din Peonia, când jertfesc zeiţei Artemis – Regina, îndeplinesc ritualuri folosind întotdeauna paie de grâu“, afirma istoricul Ion Horaţiu Crişan. Zeiţa protectoare
Artefactul antic de factură dacică sau celtică a fost, potrivit specialiştilor, opera unor meşteri locali sau care lucrau după tradiţia locală. „Redarea figurii feminine se încadrează, în orice caz, în acea tendinţă de a reda naturaluIui, dar cu acea trăsătură tipică a civilizaţiei La Tene pentru expresia de mască şi de canon a feţei umane.
Ea este, fără îndoială, o preţioasă îmbogăţi re a cunoştinţelor noastre despre arta şi religia dacilor din epoca ce precede nemijlocit cucerirea romană. Datarea ei cade mai curând în secolul I din era noastră, decât în acela anterior acestei ere”, informa Daicoviciu. Aşezarea dacică Piatra Roşie se află în Munţii Orăştiei, pe o culme de pe Valea Luncanilor.
Potrivit unor istorici, cetatea misterioasă a fost construită în vremea regelui Burebista. Fortăreaţa a dominat Platoul Luncanilor timp de un secol şi jumătate, fiind distrusă apoi de legiunile romane, în drumul lor spre Sarmizegetusa Regia. După ce a fost nimicită, ruinele ei au rămas peste veacuri, fără ca nimeni să le mai reclădească vreodată.
Potrivit istoricilor, Piatra Roşie avea două incinte fortificate, ridicate în perioade diferite şi întinse pe o suprafaţă de 1,2 hectare. În Piatra Roşie au fost descoperite mai multe scuturi de fier antice, bogat împodobite cu reprezentări ale unor animale mitologice. Unele dintre aceste piese au ajuns pe piaţa neagră a antichităţilor, iar statul român a făcut eforturi mari pentru a le recupera.