Basarabia vazuta prin ochii Geto-dacilor

20:54:00 by

Autor : Dan Gheorghe
http://povestidangheorghe.blogspot.ro/2017/04/basarabia-vazuta-prin-ochii-geto-dacilor.html

Basarabia e Romania !

Exista unele momente, incarcate cu sufletele celor care le creeaza, cand spui ca macar si pentru atat si tot e bine ca ai venit in acel loc. Asa s-a intamplat in centrul Chisinaului, in ziua de 27 martie 2016, la mitingul unionistilor din fata Teatrului National de Opera si Balet „Maria Biesu”.

Cantece din cuferele batranilor

Din multimea adunata acolo au rasarit niste daci. Basarabeni. Si au cantat. Cantece pe care nu le stii din carti, ci le afli numai din cuferele batrinilor timpului. Tot la fel au facut si acesti rapsozi cu plete albe, scotand la lumina zilei de azi cantece care pareau pe veci ingropate.

Pe scena din fata Teatrului National

Cu totii acoperiti de anii cei multi ai vietii lor, dar totusi zdraveni, la trup. Teatrul are in fata sa niste scari impunatoare. Sunt aproape ca un fel de scena, de unde te poate vedea tot omul din scuarul alaturat. Batranii sunt imbracati in straie nationale, ale basarabenilor. Ma uit la camosi si la pantaloni si imi dau seama ca insasi tesatura nu e facuta acum, ci cu siguranta a fost scoasa, dupa multi ani, din lazile cele vechi, adapostite in podurile caselor.

Ca la un semnal

Cele sase personaje de care vorbesc acum, unul avand si acordeon, se aliniaza, nu asteapta vreun semnal de la cineva anume, nici nu aveau de la cine sa primeasca indemnul, si incep sa cante. Lume multa deja in piata. Mai era putin si incepea mitingul, la ora amiezii. Doar ce se auzea muzica din puternicele instalatii de sunet.

Megafoanele au fost invinse

Batranii nostri nu tin cont de muzica din instalatii si o zic pe a lor. Canta cu foc. Eu eram la doi pasi de ei si ii vedeam bine. Mai ales ii ascultam. Ma gandeam ca asist oarecum la intalnirea intre doua lumi paralele. Pe de-o parte, muzica cea moderna, din megafoane, pe de alta parte cantecele acestea pe care le simteam venind de foarte departe, in timp. Pana la urma, prezentul se inclina in fata trecutului si zgomotul din instalatii este intrerupt, ca sa faca loc stramosilor.

Canta despre stramosii daci



Ei, cu voci baritonale, au puterea sa-si trimita versurile peste toata multimea asta. Acompaniati de acordionist, ii vad cum, inaintea fiecarei strofe, isi umplu piepturile cu cat mai mult aer, ca sa scoata apoi suflarea cantata, la cota maxima. Asezati pe una din treptele de deasupra multimii, si totusi trupurile lor parca alearga, ca un tremur al intregului corp, in efortul dus pana aproape de epuizare. Canta despre daci. Despre pamant si despre patria cea romaneasca. Despre mame si copii, despre anotimpuri si obiceiuri. Un cantec, doua, trei. Totul pare ca s-a oprit in loc. De unde pana mai adineauri lumea abia sosita aici era preocupata de organizare, cum sa stea fiecare, pe unde, dintr-odata observ liniste deplina. O mare de trupuri, pana departe, spre bulevard, ascultand cu mare atentie la ce se intampla acolo, sus, pe scari.

Ansamblu popular format cu cinci ani in urma

Stand dupa aceea de vorba cu protagonistii acestor momente, pe care nu ma feresc deloc sa le definesc drept magice, aflu ca in inima Basarabiei exista azi Geto-dacii. Asa se numeste ansamblul popular format din batranii satului Horesti, din raionul Ialoveni. Grup aparut cu cinci ani in urma, din care fac parte profesori, functionari si agricultori. Toti iesiti la pensie. Numarul lor este de 12, adica cei care fac parte din ansamblul muzical. Dupa cum imi spune Mihai Voloh, unul dintre acesti artisti populari, ei au ca unic scop sa trezeasca sentimentele nationale ale compatriotilor lor, si sa le arate copiilor, in special, cum si ce se canta pe vremuri. Cantecele acestea, zice interlocutorul meu, fac parte din traditia Basarabiei, nu scrisa undeva, in vreo carte, ci spusa, cantata, de la mama la copii. Mai stiu de la noile mele cunostinte ca nu numai in satul lor merg, ci si in alte sate, la diverse manifestari populare, unde sunt invitati. Si sunt chemati din ce in ce mai mult, de vreme ce lumea deja stie despre ei. Si vrea sa-i vada, sa-i asculte. Sa afle, cum spune domnul Voloh, ceea ce unii nu stiu, iar altii poate ca au uitat.

Dan Gheorghe.