În urmă cu un secol, semnificaţiile despre aceste păsări erau multiple, în funcţie de numărul berzelor, de momentul zilei în care erau văzute sau de culoarea penajului.
Barza, simbol al primăverii, vestitor al venirii pe lume a copiilor, este considerată în folclorul popular al românilor o pasăre sfântă. Credinţele despre această pasăre sălbatică numită şi cocostârc erau însă mult mai diverse, barza fiind şi un semn rău în anumite condiţii.
În paginile revistei de folclor „Şezătoarea“, editată la Fălticeni, la sfârşit de secol XIX şi început de secol XX (1892-1929), erau publicate frecvent articole legate de credinţe despre animale şi păsări. În numărul 3-4 din mai-iunie 1903, sub semnătura lui I. Mosil sunt prezentate o serie de credinţe ale românilor despre barză, culese din mai multe sate din judeţul Gorj. „Aceste credinţe despre berze sînt adunate de mai mulţi şcolari din clasa a II-a a gimnasiului din Tîrgu Jiu, din cîteva comune din judeţul Gorj în anul 1896“, precizează autorul articolului.
Elementele comune al semnificaţiilor despre barză erau cele care spuneau că dacă oamenii vedeau o singură barză, atunci rămân singuri (fetele sau băieţii - necăsătoriţi), sau că atunci când barza îşi făcea cuib pe o casă, se credea că acea casă este protejată. Tot barza anunţa, lovindu-şi ciocul, dacă o casă lua foc prin sat, dar dacă proprietarul îi strica cuibul de pe casă, atunci risca să-şi piardă locuinţa într-un incendiu.
Top 10 credinţe despre barză de acum un secol
1. Cînd văd oamenii primăvara numai o barză, sau două, zic că atîtea care de porumb vor face în acel an. Când oamenii văd o barză neagră, zic că-i văduvă şi s-a cernit dîndu-se prin Marea Neagră. (culeasă din comuna Pesteana, adunate prin Păunescu Dumitru)
2. Cînd oamenii văd numai o singură barză, zic că rămîn singuri, mai cu seamă fetele şi băieţii rămîn necăsătoriţi (comuna Stolohani, prin I. I. Bărbulescu)
3. Dacă cineva îi ia ouăle, îi strică cuibul, sau îi ia puii, se zice că barza aduce foc şi-i aprinde casa. De aceea, fiindu-le oamenilor frică, ei însuşi pun cîte o roată de car pe casă, ca să-şi facă cuibul. Cînd pleacă toamna, zic oamenii, că barza îşi omoară un pui, pe care-l lasă în cuib drept recunosciinţă, şi la anul vine iarăşi la cuibul cel vechiu. (comuna Brădiceni, prin Dăviţoiu I.C.)
4. Dacă omoară cineva o barză, se zice că-i va muri soţia, iar dacă omoară vre un pui, are să moară un copil din acea casă. Dacă o barză îşi face cuibul pe casa unui om, pe şopronul sau pe grajdul său, în anul acela va fi scutit de furi şi ogoarele vor fi scutite de furtune. Cînd pleacă toamna, berzele se adună pe o cîmpie şi se pun la rînd. Ajunse la Marea Neagră, cucii şi rîndunelele se pun pe spinarea berzelor, cari trec cu ele în ţările călduroase. Dacă berzele pleacă din vreme, se zice că vremea va fi grea şi lungă; dacă pleacă tîrziu, zic că iarna va fi scurtă şi călduroasă. (comuna Brădiceni, prin Popescu Constantin)
5. Cînd oamenii văd o barză pe nemîncate sau seara, zic că i-au spurcat. Oamenii cred că barza face şese pui pe an şi pe cel mai mic îl leapădă afară din cuib. (comuna Curtişoara, prin Manta S. Const.)
6. Cînd vin berzele primăvara, oamenii se păzesc să nu le vadă cu inima (stomacul) goală, ci trebuie să ea cel puţin sare pe limbă. Seara umblă cu ochii acoperiţi ca să nu le vadă, căci se zice că îi spurcă şi este rău de moarte. (comuna Cartiu, prin Cartianu Victor)
7. Se crede că dacă barza face pui fără soţ, omoară pe cel mai mic. Se crede că puii nu pot sbura pînă cînd n-au mîncat coaje de lubeniţe (pepene). – (comuna Schela, prin Popescu P. Dumitru) 8. Dacă se întîmplă să ningă, după ce au sosit cel dintîi berze, oamenii zic că cade „zăpada berzelor“. (comuna Baia de fer, prin Rădescu Dumitru )
9. Oamenii cred că barza face trei ouă şi cunoaşte care ou este rău, pe care îl sparge cu ciocul. Se crede că va fi mare noroc, în casa pe care barza îşi face cuibul. Se crede că dacă se aprinde undeva vreo casă, barza face mare sgomot, lovindu-şi amîndouă părţile ciocului. (comuna Cărbuneşti, prin Mazilu Const.)
10. Barza n-are glas şi nu face nici o stricăciune, de aceia cred oamenii că e sfîntă, şi de aceia nici nu-i mînîncă carnea şi cred că e păcat s-o omoare. (Comuna Schela, prin Vîlcu Constantin)
Curiozităţi despre berze.
Berzele sau cocostârcii sunt nişte păsări mari, singurele păsări sălbatice de aceste dimensiuni care îşi construiesc cuibul în preajma oamenilor.
O barză trăieşte 30 de ani Berzele sunt păsări mari, unele specii putând atinge înălţimi de peste un metru şi o deschidere a aripilor de peste 3 metri. Acestea sunt păsări răpitoare şi se hrănesc cu peşti, reptile mici, amfibieni sau insecte. Unele prind chiar şi rozătoare sau cârtiţe. Pe lângă dimensiuni, berzele sunt şi unele dintre cele mai longevive păsări din lume, iar unele specii pot atinge chiar şi vârste de 30 de ani.
Cuibul poate cântări 1-2 tone Deşi pare banal, cuibul de barză este una dintre cele mai spectaculoase şi complexe construcţii realizate în regnul animal. El este construit din crengi, rădăcini, pământ la care se adaugă paie, fân, iarbă, uneori chiar hârtie şi cârpe. În timp, un cuib de barză folosit mai mulţi ani la rând poate ajunge, după numeroase reparaţii, la un diametru de 1-1,5 metri, o înălţime de până la doi metri şi o greutate între una şi două tone. Iniţial, o pereche de berze construieşte un astfel de cuib în circa o săptămână.
De unde vine mitul care spune că barza aduce copiii Mitul care spune că copiii nou-născuţi sunt aduşi de barză poate fi întâlnit în toată Europa. Legenda este una veche, dar a fost popularizată de Hans Christian Andersen într-o poveste numită „Berzele”. În folclorul german, berzele aduc copii într-un coş pe care îl cară în spate sau îl ţin cu ciocul. Copii sunt oferiţi direct mamelor sau sunt aruncaţi în coşul de fum, iar o familie îi comunică berzei că vrea un copil lăsând dulciuri la fereastră. În mitologia slavă se crede că berzele aduc, primăvara şi vara, sufletele nenăscute din Iriy pe pământ.
Pasărea care nu a respectat ordinul de ministru O barză dintr-o comună din judeţul Argeş a devenit vedetă anul trecut după ce a fost subiectul unui ordin de ministru. Stâlpul unde pasărea îşi construise cuibul era în dreptul gospodăriei unui localnic care era deranjat de gunoiul şi zgomotul provocate de acesta. Omul şi-a căutat dreptatea la Primărie, Prefectură şi Garda de Mediu şi a ajuns, până la urmă, la Ministerul Mediului. În 10 martie, ministrul Mediului a emis un ordin, publicat în Monitorul Oficial, care cerea mutarea cuibul berzei. Autorităţile locale au dus la îndeplinire actul normativ şi au mutat cuibul berzei cu circa 600 de metri, însă pasărea a continuat să dea târcoale vechiului loc.