La câțiva kilometri de comuna Rimetea, se află ruinele străvechii Cetăți a Trascăului, căreia i se mai spune și Cetatea Colțești. Fortificațiile au fost ridicate la final de secol XIII, de către vice-voievodul Transilvaniei, pe nume Thorotzkay (Trascău), cu scopul de a servi ca locuință, la vremuri de restriște.
Cetatea a fost plasată într-un loc cât mai inaccesibil cu putință. Și nu întâmplător! În amintirile locuitorilor erau încă vii ororile săvârșite de către tătari, în urma invaziei de la 1241. Deși cetatea a fost ridicată prin eforturile financiare ale familei nobiliare de Trascău (Thorotzkay), pe la 1470 fortificațiile au fost preluate de către monarhul Matia Corvin și dăruite voievodului aflat la conducerea Transilvaniei, la acel moment.
Peste patru decenii, cetatea s-a întors în patrimoniul familiei nobiliare de Trascău, însă doar după câțiva ani a trecut prin distrugeri însemnate, ca urmare a asediului la care a fost supusă de către mulțimile de țărani, în urma răscoalei lui Gheorghe Doja.
Deoarece familia nobiliară proprietară s-a împotrivit acțiunilor Habsburgilor de preluare, în stăpânire, a Ardealului, cetatea a fost supusă unui puternic asediu. Acest lucru s-a petrecut în vremea revoltei Curuților, la început de secol XVIII. Armata care a distrus, cu tunurile, o parte dintre vechile ziduri ale cetății era condusă de către un anume Tiege, general austriac.
Interesant este că fortificațiile cetății Trascăului nu sunt singurele de acest fel, din zonă. La câțiva kilometri mai departe, pe un deal (Râmeți), a mai existat o cetate de același fel, menită, de asemenea, să ofere ocrotire locuitorilor, contra populațiilor migratoare.
În localitățile din vecinătate, circulă legenda că sistemul de fortificații de pe dealul Râmeți și cetatea Trascău au fost unite, cu secole în urmă, de către o cale tainică, subpământeană. Acel tunel mai avea o intrare, după cum spun poveștile din bătrâni, și în incinta catedralei din Rimetea.
Se spune că unii săteni, mai cutezători, ar fi identificat una dintre intrările în enigmaticul tunel, sperând să găsească tezaurele ascunse, acolo, în Evul mediu, de către nobilii Thorotzkay, dar că imprudenții care s-ar fi avântat în hrubele întunecoase nu s-ar mai fi înapoiat niciodată.
Până când se va face lumină și vom afla, în sfârșit, dacă legenda existenței unor pasaje subterane care pornesc de la cetatea Trascăului spre a ajunge la cetatea identică aflată la câțiva kilometri distanță are un sâmbure de adevăr – cât de mic – putem vizita maiestuoasele ruine care străjuiesc satul Colțești (județul Alba) de peste șapte veacuri.