Alexandru cel Bun a fost unul dintre cei mai longevivi domnitori din istoria Moldovei.
A domnit mai bine de 30 de ani sub titulatura de Alexandru Vodă Cel Bătrân. Titulatura de „cel Bun“ a căpătat-o abia după moarte.
În timpul celor 30 de ani de domnie Alexandru cel Bun a ţinut Moldova departe de conflicte, fiind recunoscut pentru calităţile sale de diplomat. Din acest motiv, după moarte a rămas în istorie sub numele de Alexandru cel Bun.
Cel mai longeviv domnitor al Moldovei fost căsătorit de patru ori.
Două dintre neveste au murit la scurt timp după căsătorie, iar de a treia domnitorul a divorţat.
Prima nevastă a lui Alexandru cel Bun a fost Margareta, fiica palatinului Ştefan din Losontz-Polonia, doamnă de origine catolică. Căsătoria a avut loc înainte de înscăunarea pe tronul Moldovei. Pentru prima sa soţie catolică Alexandru a construit biserica de la Baia, aproape de Fălticeni. Margareta a murit la scurt timp după căsătorie şi a fost înmormântată în biserica ridicată de soţul său.
A doua nevastă a fost Ana, cărei i se mai spunea şi Neacşa. Se spune că Neacşa ar fi fost chiar fiica lui Mircea cel Bătrân. Ghinionistul domn a pierdut şi această nevasta la scurt timp după căsătorie. Ana a murit în 1418 şi a fost înmormîntată la mănăstirea Bistriţa.
A divorţat de a treia nevastă
Cea de-a treia soţie a domnitorilor a fost Ringala, o verişoară îndepărtată. Ringala era văduva fiului cneazului Mazoviei, iar căsătoria a avut loc în anul 1411. Căsătoria cu Ringala a durat zece ani, potrivit cronicilor. Nunta făcută cu mare alai în 1411 a fost desfăcută în 1421. Motivul care a stat la baza separării domnitorului de cea de-a treia nevastă a avut de-a face cu originile catolice ale acesteia şi încercările ei de a-l converti pe domn la catolicism.
”De ce şi-a trimis Alexandru soţia acasă, după o convieţuire cuviincioasă, zice-se, nu se ştie. Istoricii tac, din lipsă de documentare. Însă bănuiala trebuie să cadă tot asupra chestiunei catolicismului.” De altfel, cronicele polone arată lămurit că «Ringala s-a despărţit de soţul ei Alexandru din pricină că acesta nu voia în ruptul capului să devie catolic». Aşadar, a plecat ea de bunăvoie; n-a fost alungată”, notează istoricul C Gane.
Alexandru cel Bun nu şi-a trimis nevasta acasă cu mâna goală.
Divorţul l-a costat o pensie viageră de 600 de galbeni anual, plus târgul Siret cu Volovăţul şi satele dependente .
Utima soţie
În acelaşi an în care s-a despărţit de doamna Ringala, Alexandru cel Bun s-a recăsătorit cu Marina, care făcea parte dintr-o familie boierească din Moldova şi era ortodoxă. ”Marina e întâia doamnă româncă de la care ne-a rămas chipul «autentic». Un epitrafir, ţesut de meşteri Bizantini contemporani şi care se afla înainte de război într-unul din muzeele Petrogradului, ne-o arată pe Marina în bogatul ei costum de Doamnă, subţire şi mlădioasă, cu ochii galeşi, sprâncenele încondeiate şi foarte ridicate deasupra ochilor, nasul subţire, gura mică, părul împletit.
Această din urmă Doamnă a lui Alexandru a fost mama lui Petru Aron”, mai spune istoricul C. Gane.Cneaja, Ştefan, Bogdan şi Petru Aron au fost copiii pe care Marina i-a dăruit lui Alexandru cel Bun. Ultima căsnicie a domnitorului Moldovei a durat mai bine de zece ani. Ultima soţie i-a supravieţuit lui Alexandru cel Bun, care a murit în prima zi a anului 1432, la Mănăstirea Bistriţa, în urma unui atac de acord.