Templul Spiritist de la poalele Carpaților faurit de Hasdeu pentru fiica sa

Castelul pe care savantul Bogdan Petriceicu Hașdeu l-a ridicat după moartea prematură a  fiicei sale este unic în întreaga lume. Supranumit „Templul Spiritist de la poalele Carpaților”, acest grandios  edificiu  ascunde, de secole, mistere  pe care  nimeni nu le-a putut elucida.

„Templul Spiritist de la poalele Carpaților”  a fost ridicat spre finele secolului al XIX-lea. Ne referim la o veritabilă bijuterie arhitecturală, unică la nivel mondial, dar care ascunde o poveste sfâșietoare.  În anul 1888,  Bogdan Petriceicu Hașdeu și-a pierdut unica fiică. Iulia Hașdeu era o tânără cu o inteligență sclipitoare. Aceasta a fost, de altfel, prima româncă admisă la Universitatea Sorbona  din Paris. Destinul său a fost, din păcate, unul tragic. Iulia Hașdeu s-a stins din viață cu doar câteva luni înainte de a împlini 19 ani, fiind răpusă de tuberculoză.

Primii pași spre spiritism…

Distrus de durere, Bogdan Petriceicu Hașdeu  și-a căutat consolarea în spiritism, încercând să ia legătura cu spiritul fiicei sale.  “Trecuseră șase luni de la moartea fiicei mele. Era în martie: iarna plecase, primăvara nu sosise încă. Într-o seara umedă și posomorâtă, ședeam singur în odaie, lângă masa mea de lucru. De-nainte-mi, ca totdeauna, erau o testea de hârtie şi mai multe creioane. Cum? Nu știu, nu știu, nu știu, dar fără ca s-o știu, mâna mea lua un creion și-i rezema vârful de luciul hârtiei. Începui a simți la tâmpla stângă bătăi scurte și îndesate, întocmai ca şi când ar fi fost băgat într-însa un aparat telegrafic. Deodată, mână mea se puse într-o mișcare fără astâmpăr. Vreo cinci secunde cel mult. Când brațul se opri şi creionul căzu dintre degete, mă simții deșteptat dintr-un somn, deși eram sigur că nu adormisem. Aruncai privirea pe hârtie şi cetii acolo foarte limpede: «Je suis heureuse; je t’aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire. Julie Hasdeu»  (n.r.- « Sunt fericită; te iubesc; ne vom revedea; Asta ar trebui să-ti fie îndeajuns»). Era scris și iscălit cu slova fiicei mele”, povestea acesta, în cartea “Sic Cogito”, cum a primit primul “semn” de la Iulia Hașdeu.  După realizarea cavoului de la cimitirul Bellu, unde a  fost înmormântată Iulia Hașdeu, savantul a ridicat și  misteriosul castel din Câmpina. Cele două construcții sunt, de altfel, singurele temple spiritiste din întreaga lume.

Simboluri învăluite în mister

Castelul a fost construit după planurile pe care le desenase B.P.Hașdeu  și despre care chiar acesta a spus că  i-au fost “transmise” de   Iulia Hașdeu,  prin intermediul ședințelor de spiritism.   Se pare că planurile clădirii au fost schimbate pe parcursul lucrărilor. Castelul care ar fi trebuit să semene cu o catedrală, așa cum s-a dorit inițial,   amintește mai degrabă de o fortăreață. Învăluite în mister sunt și simbolurile alese de Hașdeu, în speranța că-i vor înlesni comunicarea cu spiritul fiicei sale. Printre acestea se află și “Ochiul lui Dumnezeu”, de deasupra intrării principale, aflat într-un triunghi. Ușa masivă de piatră,  despre care I.L Caragiale spunea că este un “loc de trecere între două stări, între două lumi, între cunoscut și necunoscut”, este încadrată de doi sfincși și de două tronuri pe care se pot vedea numele celor șapte reîncarnări importante ale Iuliei Hașdeu, dar și simboluri pitagoreice, printre care și pentagrama. În interior au fost dispuse oglinzi paralele, rolul acestora, potrivit reprezentanților Muzeului memorial B.P. Hașdeu, fiind unul simbolic: “tot ce pătrunde pe acolo este recreat la infinit”.

Citeste si : 

Familia Hasdeu si legatura lor cu lumea de dincolo

De asemenea, castelul pare să fi fost realizat pe principiul cifrelor magice 3 și 7. Printre altele, construcția are trei turnuri -dintre care cel din mijloc avea rolul simbolistic de “templu” -, tot atâtea pivnițe,  scări care au câte șapte trepte.

Ion Luca Caragiale a realizat o descriere extrem de interesantă a castelului, după o vizită pe care a făcut-o în 1886.   Potrivit acestuia, baza templului orientat către Răsărit are forma unei cruci: „Pășim pragul şi ne aflăm sub domul înalt din centrul clădirii. În mijlocul sălii circulare, stă liniștit un stâlp masiv de zidărie, de culoarea marmorii trandafirii. În partea din spate a stâlpului, împotriva ușii de intrare e o scară care suie la celelalte două. În rând cu galeria, deasupra stâlpului pe care se reazimă scările, este un pod susținut de stâlpi subțiri de fier. Deasupra acestui pod stă sub domul albastru, statuia Mântuitorului, o dată și jumătate mărimea naturală. Statuia este de lemn, și colorată, după stilul evului mediu, este o operă de rară frumusețe a sculptorului Casciani din Paris. Mântuitorul se ridică deasupra unor nouri, către cer cu brațele deschise, cu privirea aplecată spre pământul pe care-l binecuvântează cu amândouă mâinile. Din ochi îi pică lacrimi, în mâini și în picioare se vad urmele cuielor și pe frunte ale ghimpilor. Divinul Fiu se înalță cu fața către isvorul luminii, către Răsărit. Din vârful domului azuriu, Ochiul lui Dumnezeu, înconjurat de stelele infinitului, îl privește așteptându-l cu dragoste”, este descrierea lui I.L.Caragiale, potrivit reprezentanților Muzeului memorial B.P. Hașdeu.  

Savantul amenajase chiar și o cameră specială pentru spiritism. Pe pereți există numeroase simboluri, printre care și un cap de înger. Încăperea adăpostește un porumbel de piatră,  o statuetă a lui Iisus și o lunetă astronomică. Aici există și o mică gaură în perete, prin care se spune că pătrundea spiritul Iuliei. De asemenea, B.P.Hașdeu  avea și un jurnal în care și-a notat rezumatele celor peste 100 de ședințele pe care le-a ținut.

În “Camera cu cale” există și o plăcuță de marmură  pe care sunt gravate notele imnului “Sursum”, transmise de spiritul Iuliei Hașdeu, după cum afirma tatăl acesteia, în timpul unei ședințe de spiritism din vara lui 1894.

Fenomene bizare

Castelul este inclus și pe lista locurilor considerate bântuite din țara noastră. Una dintre numeroasele legende brodate în jurul misteriosului castel se referă la faptul că, în unele nopți,  se aud piese pe care le-ar cânta, la pian, chiar Iulia Hașdeu.  Totodată, se spune că, de-a lungul vremii, aici au avut loc mai multe fenomene bizare. Prin anii ’50, când clădirea  devenise cazarmă militară, s-a încercat scoaterea din clădire a  statuii lui Iisus. În zadar au încercat soldații să ducă la bun sfârșit “operațiunea”. Statuia nu s-a clintit nici măcar un milimetru, rămânând astfel în locul în care o putem vedea și astăzi, respectiv în turnul din mijloc al castelului.