Romanii si dacii le pretuiau, românii le uita in paragina. Termele Aque de la Călan

23:28:00 by

Ruinele staţiunii Aquae pot fi văzute şi în prezent în vecinătatea oraşului Călan, însă în ultimii ani autorităţile locale n-au făcut niciun demers pentru a populariza monumentul istoric. Fostele băi termale din vremea dacilor şi romanilor sunt înfundate de gunoaie, iar turiştilor le este aproape imposibil să afle informaţii despre istoria locului. 

 Vechi de două milenii, fostele terme antice de la Aquae (Călan) au o soartă tristă. Bazinul antic a fost săpat în stâncă, susţin istoricii, în vremea dacilor şi a romanilor şi a fost locul unde strămoşii noşti au căutat tămăduirea.

 Ruinele aflate pe stâng al râului Strei, în apropiere de oraşul Călan, au fost lăsate de izbelişte, chiar dacă se află în incinta unui complex de agrement. Cei care vor să le viziteze trebuie să plătească intrarea în ştrand, însă o dată ajunşi în faţa fostelor terme găsesc o privelişte dezolantă. Locul antic a rămas înfundat de gunoaie şi nu există niciun indicator prin care turiştii pot afla informaţii despre istoria lui. 

Băile de la Aquae Călan au fost utilizate de daci şi romani şi au fost amintite de istorici greci cunoscuţi ai Antichităţii, ca Ptomeleu, însă în prezent puţini sunt cei care dacă ajung prin zonă le ştiu povestea. Potrivit istoricilor, existenţa Aquae a fost atestată de inscripţia „Genio Pagi Aquaensis”, aflată pe o piatră din altarul bisericii din Streisîngiorgiu. „Izvoarele termale şi solul fertil al Luncii Streiului au impus Aquae ca o „statio” pe drumul ce lega Ulpia Traiana de Apulum. 

Din vechile thermae s-au mai păstrat doar bazinul cioplit în stâncă, utilizat de locuitorii din împrejurimi până în zilele noastre. Ansamblul bazin – canal, datorită formei sale păstrate în timp, a fost denumit „Lingura romană”.

 Băile romane organizate erau mai accesibile celor bogaţi, stăpânilor de sclavi, autohtonii daco-geţi, locuitori ai satelor, continuând să-şi tămăduiască bolile prin vechile lor remedii, într-un cadru mai puţin sofisticat”, scrie Alexandru Voinea în lucrarea „O incursiune în istoria întreţinerii sănătăţii  prin apă în România”. 

În prezent, cei care ajung la băile Călan mai pot vedea bazinul roman săpat în stâncă, cu perimetrul de aproape 100 de metri, lungimea de 14.2 m, lăţimea de 7.5 m şi adâncimea de patru m. Bazinul antic este alimentat de trei izvoare. 



 În urmă cu un secol şi jumătate, istoricul Aron Densuşianu vizita termele de la Călan şi oferea o descriere detaliată a locului antic. „Aici sunt băile calde de la Călan. Stânca se înălţa izolată în şes până la înălţimea de 22 - 25 picioare: ea este travertină. Deasupra în această stâncă e săpat un bazin lung de 45 picioare, lat de 30 picioare şi afund de 16-18 picioare. Din bazin se întinde un canal lat de 5 picioare până afară în şes. Canalul este mai tot atât de afund tăiat ca şi bazinul. În bazin izvorăşte apa caldă printre crăpăturile stâncii, care pe canal se scurge în şes, unde formează moraştini. Bazinul ca şi canalul este necurăţit, plin de noroi, pietre mai mari şi mai mici, care le pun muierile vara pe cânepă ca să se aşeze: căci vara topesc muierile cânepa în bazin şi în canal. Mă determina-i să intru în bazin ca să mă conving cât e de caldă apa. Mă pregătesc... şi intru pe canal.

 Soţii mei şi arendatorul băilor stă deasupra bazinului şi se uitau ce experienţă voi a face. Peste tot apa în bazin avea 16 grade, pe când la crepătura, unde izvorăşte avea 21 grade. Eu mă preumblu prin apa care trecea peste genunchi şi trec pe lângă o grămadă de pietre, a cărei vârf se înălţa peste apă. Undele ce se făceau la mişcarea mea loveau în grămada de pietre şi tocmai când eram pe lângă ea, bătând undele mai tare, văd deodată ieşind de printre pietre trei şerpi cu flori galbene şi apucând prin apă. Va pricepe oricine câte cuţite mi-au mers prin inimă, câte săgeţi reci au trecut şi au revenit ca fulgerul prin spate şi prin sân. Părul astfel se ridicase în cap, cât pe aci era să-mi arunce pălăria în apă. Îndes paşii... apa mă reţine. Mi se părea că toată apa e plină de şerpi şi se înfăşura pe lângă mine”, scria Aron Densuşianu. 

Năpădiţi de ţânţari 

Istoricul relata, în descriereile de călătorie, că în apropierea vechilor terme se afla o colibă, în care locuia îngrijitorul acestora , iar o altă casă modestă era folosită de oaspeţi. „În anul 1860 dormisem aici o noapte în o plăcută societate. Dar ţânţarii mari de rovină toată noaptea ne-au concertat, iar noi toată noaptea am îmblătit cu mâinile în jur de noi. Dimineaţa toţi eram metamorfozaţi, nu era de a ne mai cunoaşte. Nu voi uita curând această noapte care nu cede scenei din Infernul lui Dante”, scria Aron Densuşianu.

 Băi cu potenţial turistic 

Atmosfera din jurul bazinului de la Călan era de eternă primăvără. Apa nu îngheţa, devenind astfel un paradis al broaştelor. Împrejurimile termenelor erau frumoase şi romantice, scria Aron Densuşianu., iar baia aducea însănătoşirea. „Omul se simte într-o poziţiune deosebit plăcută după ce iese din baie. Un alei des, în locul arinilor rari de acum; o comoditate modernă, în locul hurubelor de acum; cabinete de scăldat numeroase în locul celor două bălţi de acum - pentru că izvoare de apă caldă sunt destule – toate acestea ar reda locului însemnătatea ce o merită şi l-ar împopula. 

Băile Călanului sunt fără îndoială acelea care în vechime s-au numit Ad-aquas. Bazinul, probabil, încă este tăiat de atunci în stâncă. Pe aici trecea şi drumul ce venea de la Ulpia Traiana. Urmele se văd foarte bine şi acum. Ce frumuşeţi nu vor fi fost aici pe timpul Daciei fericite ? Dar câtă dezolaţiune este astăzi. Câmpurile dinprejur sunt toate semănate cu urme de sate sau cetăţi odată înfloritoare. Pe multe locuri se află străzi pavate. Se găseau mai de mult inscripţiuni, columne, capiteluri”, scria istoricul.

adevarul.ro