Adevărul este că imaginaţia are nevoie de o locaţie prielnică pentru a se materializa, iar ce alt loc poate fi mai bun dacă nu unul cu rezonanţă istorică? Locul în care povestea prinde contur este esenţial pentru succesul legendei deoarece un mister suprem şi înfricoşător îl asigură pe „povestitor” că persoanele din audienţă, de cele mai multe ori, nu vor îndrăzni să verifice spusele sale. De aceea, deseori, ingredientele joacă un rol mult mai important decât modalitatea de a povesti.
Aici cred că este perfect să amintesc de locul care poate fi considerat cu uşurinţă punctul central al legendelor urbane în Capitală, Centrul Vechi. Indiferent pe ce direcţie o iei, sigur dai măcar de un strigoi, o intrare într-un tunel secret sau de un criminal în serie sau cel puţin aşa se spune.
Centrul Vechi și locurile bântuite
Teoretic, în Centrul Vechi există un număr imens de case bântuite sau case ale diavolului. Aceste case şi-au câştigat numele prin diverse evenimente nefaste care s-au petrecut la faţa locului. Câteva exemple sunt Casa masacrului celor 203 orfelini care este undeva pe Strada franceză, Casa Sângelui Negru pe Strada Mântuleasa sau casa ce se găseşte pe strada general Praporgeanul, nr. 19 unde se spune că în nopţile cu lună plină, pe pereţii casei apar înscrieri cu „666”; tot aici s-a sinucis o femeie, iar alte două au fost ucise în perioada interbelică de către un criminal în serie.
Explicaţii pentru aceste ficţiuni sinistre putem găsi, de fapt, în credinţele populare, cât şi în percepţiile arhaice asupra spaţiului înconjurător. Pe acestea le-am asimilat şi transformat încet, încet, în imagini ale cotidianului. În mentalul omului arhaic existau locuri bune şi locuri rele care puteau influenţa viaţa omului. Un spaţiu rău era definit prin capacitatea sa de a influenţa prin proprietăţile sale malefice şi de aceea trebuie evitat. După cum am văzut, această credinţă străveche se regăseşte şi astăzi doar puţin readaptată.
Tot în Centrul Vechi poţi vizita lumea spiritelor prin unul dintre întortocheatele tuneluri subterane ale Centrului Vechi, cea mai „cunoscută intrare” pentru o astfel de escapadă fiind la Palatul Voievodului Vlad Ţepeş.
În altă parte prin Centrul Vechi, pe undeva prin zona Hanul lui Manuc se pare că a existat un veritabil Sweeney Todd autohton. Se spune că exista o plăcintărie unde specialitatea casei avea în compoziţie carne de om. Mitul merge atât de departe încât prezintă şi procesul prin care se aprovizionau cu „ingredientul” special şi anume printr-o trapă secretă strategic poziţionată la toaletă.
O legendă asemănătoare circula despre Restaurantul Budapesta, unde se serveau preparate din organe umane.
O variantă mai modernă a mitului canibalului este cel prin care un bărbat tânăr îşi caută „cina” prin diverse cluburi. Acest gen de legendă urbană are ca scop suprem eliminarea tendinţei spre rău din mentalului colectiv prin prezentarea unui tabu sau a unor acţiuni malefice prin excelenţă.
Dacă ne îndepărtăm puţin de centrul Bucureştiului putem să descoperim o mulţime de alte locuri în care legendele şi miturile urbane au prins viaţă. Un astfel de loc este şi cimitirul Bellu, loc de odihnă pentru multe nume mari. Legendele ce se învârtesc în jurul acestui spaţiu nu au fost axate pe spiritual sau paranormal, ci mai degrabă pe latura socială a vieţii urbane. Deoarece Bellu are sub veşnica sa grijă un număr atât de mare de personalităţi este normal să se nască un număr atât de mare de şuşoteli urbane. Una dintre legende se referă la moartea Katalinei Broschott sau „Doamna cu umbrela”.
Mitul spune că a murit otrăvită, fiind victima soţiei geloase ce a aflat de aventura soţului. Iubitul „Doamnei în alb” (cum mai este numită) se spune că a fost unul dintre cei mai bogaţi bărbaţi ai Bucureştiului de la sfârşitul secolului XIX, iar numele său este înconjurat şi astăzi de veşnicul mister al zvonului (vorbele pierdute printre secole spun că a fost Carol sau George Assan, rămâne la latitudinea fiecăruia dacă vor sau nu să îi dea crezare).
O altă legendă, axată pe ideea de dragoste neîmpărtăşită, a luat proporţii într-un alt cimitir din capitală, Eternitatea. Este vorba de un monument funerar care aparţinea unei tinere femei care s-a sinucis deoarece cel pe care îl iubea a părăsit-o. Poziţia monumentului a fost punctul de plecare pentru un posibil mit (o femeie ce ţinea mâinile întinse pe genunchi, invitându-te să iei loc).
Se zvonea că cel ce se aşează noaptea în braţele acestei statui va muri. Mai multe persoane au pus la încercare legenda, dar fără niciun rezultat; doar ultima persoana care a vrut să verifice această legendă, a fost găsită a doua zi fără suflare în braţele statuii. S-a ajuns la „concluzia” că spiritul fetei ce s-a sinucis a vrut să se răzbune deoarece tânăra era, de fapt, o descendentă a fostului iubit.
În spatele acestor mituri se află, de fapt, necesitatea de a pedepsi metaforic infidelitatea şi trădarea. Au avut loc schimbări radicale în contextul social, dar mediul colectiv tot pare să se bazeze pe astfel de mituri pentru a i se reaminti şi întări necesitatea de a respecta cutumele sociale impuse. Legile sunt o invenţie relativ nouă, dar miturile nu. O legendă poate deveni un instrument de comunicare tare util. Depinzând de cum o transmiţi poate consolida o identitate sau crea confuzie şi haos, iar astfel miturile devin conducătorul din umbră prin care societatea este îndreptată într-o direcţie sau alta.
Alte legende urbane
Ambulanțele care fură copii pentru recoltare de organe
În anul 2011, la începutul lunii iulie, a fost o adevărată isterie în București. Cetățenii panicați au ieșit în stradă, cu bâte și pietre, să ''fugărescă'' ambulanțele. Zvonul a pornit de pe site-urile de socializare. Cineva pe care nu l-ai cunoscut niciodată spune pe Facebook că asta i s-a întâmplat altcuiva de care el a auzit. Altul comentează, adăugând o poveste auzită de la prietenul unui prieten, deci clar, fără foc nu iese fum. Se pare că în București există o ''ambulanță neagră'' care preia copii pe care apoi îi abandonează fără organe. Poliția, însă, a negat informația, spunând că dacă ar exista cu adevărat cazuri legate de copii răpiți, mediatizarea acestei situații ar fi făcută imediat pentru a-i pune în gardă pe părinți.
Necrofilul criminal care racolează fete în cluburile bucureștene
Începutul poveștii este unul clasic. Un băiat ''agață'' o fată într-un club. O convinge să bea un pahar, două, trei... iar după o noapte de dans și băutură cei doi se despart. Evident, nu înainte de a-și da întâlnire a doua zi. A doua seară, băiatul îi propune fetei să rămână peste noapte la el. Fata îl refuză, băiatul nu se lasă, insistă, ba chiar se enervează și devine violent. Apucă doar să o smucească puțin. Fata, speriată, reușește să fugă și să ia un taxi.
Lucrurile devin stranii când, după câteva zile, o iritație ciudată îi apare fetei în zona buzelor. Se duce la salonul de cosmetică, unde este trimisă către un dermatolog. Specialistul o acuză de necrofilie (perversiune constând în practicarea relațiilor sexuale cu cadavre). ''O astfel de iritaţie nu apare decât după contactul cu un mort. O să vă rog să rămâneţi aici, deoarece sunt obligat în astfel de cazuri să anunţ poliţia”, îi spune acesta. După sosirea polițiștilor, tânăra este dusă la secţie unde dă declaraţii despre activităţile din ultimele zile. Poliţiştii îl caută pe tânărul suspect şi, în cele din urmă, ajung la un apartament închiriat în condiţii dubioase, unde un băiat care corespunde semnalmentelor ar fi locuit. După ce sparg uşa casei, ei rămân uimiţi. Nu e nimeni în apartament, dar găsesc în frigider mai multe rămăşiţe umane aparţinând mai multor femei. În plus, în dormitor găsesc o eşarfă, pe care fata o recunoaşte ca fiind a ei, amintindu-şi că băiatul i-ar fi smuls-o în timpul altercaţiei. Povestea se termină de obicei cu: „Îţi dai seama cât noroc chior a avut fata?!... Dacă mergea cu ăla acasă, clar o omora şi pe ea. Omul era bolnav. Psihopat. Criminal în serie. Un monstru. Omora fete şi pe urmă le viola. Doamne, câţi nebuni umblă liberi!... Trebuie să fii atentă Cică, ăla arăta foarte OK. Nu părea dubios...''
sursa: ziarulring.ro
Statuia din cimitir: oricine se așază moare
În cimitirul Eternitatea din Capitală se afla un monument funerar din marmură neagră, care de-a lungul vremii a dat naştere mai multor mituri urbane. Monumentul reprezenta o femeie ce ţinea mâinile întinse pe genunchi ca şi cum i-ar invita pe cei ce trec pe acolo să se aşeze pentru o clipă în poala ei pentru a se odihni. Însă…cine ar fi dorit să facă acest lucru, mai ales într-un cimitir? Se spune că acea statuie era a unei tinere femei care, părăsită fiind de cel pe care îl iubea, s-a sinucis, aruncându-se în apele Dâmboviţei. Multe persoane, mai ales tineri, au auzit de legenda precum că dacă te aşezi noaptea în braţele acelei statui vei muri sufocat. Mulți tineri au făcut acest lucru şi, din fericire pentru ei, nu s-a întâmplat nimic. Însă, ultima oară când cineva a dorit să verifice legenda şi s-a aşezat în braţele acelea de piatră s-a întâmplat o adevarată tragedie: a doua zi dimineaţă îngrijitorul cimitirului a găsit trupul neînsufleţit al unei adolescente chiar în braţele statuii. Se zice că statuia femeii se răzbunase, adolescenta decedată fiind o descendentă a fostului ei logodnic. La scurtă vreme după aceea, statuia a fost mutată din cimitir şi nici în ziua de azi nu se ştie unde a fost dusă.
sursa: mituriurbane.vira.ro
Ficat de om prăjit în meniul special
Legenda spune că prin anii '70 în restaurantul Budapesta li se servea clienţilor ficat de om prăjit şi alte specialităţi având la bază organe umane. Aprovizionarea s-ar fi făcut de la morga Spitalului Militar printr-un angajat care furniza materialul.
Misterul anchetat la vremea respectivă de Miliție și de Procuratură s-a răspândit rapid prin tot orașul. Deși resturantul a fost desființat, bucureștenii nu au uitat legenda „specialităților canibale” de la Budapesta.
sursa: observator.ro
Secta de la Maria Rosetti nr. 39
Se spune că pe strada Maria Rossetti (nr. 39), în spatele unui porți înalte, prin crăpăturile căreia nu se poate distinge nimic, se găseşte o casă de adunare a unei secte interzise prin lege. Secta are ca parolă “Munţii Bucegi''. Un alt zvon este că pe strada Maria Rossetti (nr. 39) s-ar găsi sediul unui cuib legionar aproape paramilitar (membrii săi fiind dotaţi cu staţii de transmisie-recepţie americane). Tot acolo unii spun că se află sediul unei loje masonice.
sursa: www.imagoo.ro.
Spitalul Poștelor, locul unde bolnavilor li se furau organele
În clădirea din spatele Bisericii Stravropoleos, încă mai funcţionează un spital. Cunoscut în trecut sub numele de "Spitalul Poştelor", se spune că în urmă cu zeci de ani, aici erau duşi nefericiţii cu boli grave, pentru a li se fura organele. Din cauza numărului mare de oameni care au murit aici, mulţi dintre ei crezând cu tărie că se vor face bine, folclorul zonei spune că această aripă a clădirii ar fi devenit bântuită, mai ales în nopţile lungi de iarnă auzindu-se, pe străduţele care dau înspre Teatrul de Comedie, gemete şi plânsete sfâşietoare.
formula-as.ro
Autobuzele-fantomă din București
Bucureştiul are şi vehicule-fantomă. Primul este un vechi autobuz DAF, care apare noaptea, numai în jurul orei 2, pe la Rosetti, şi circulă cu toate luminile stinse, pe un traseu spre Parcul Herăstrău. Autobuzul este gol şi majoritatea martorilor l-au văzut circulând pe la Universitate.
Cel de-al doilea caz se referă la troleibuzul 75. Unul dintre cei care au văzut troleibuzul a fost o fată care aştepta, într-o noapte, în staţie, la Teatrul Naţional, troleibuzul 85, pentru a merge la Gara de Nord. Troleibuzul aşteptat nu a apărut, în schimb, în staţie a oprit troleibuzul 75, cu ruta "Piaţa Rosetti-Gara de Nord", scrisă pe o hârtie pusă în geamul din faţă. Urcată în maşină, fata a început să simtă un miros îngrozitor şi a coborât. Când se pregătea să cheme un taxi, a văzut încă un troleibuz 75 oprind în staţie. Acesta părea mai nou şi mai curat. Ea a fost singurul pasager al vehiculului, şoferul nu putea fi văzut nicăieri, dar troleibuzul a mers fără oprire până la Gara de Nord. În staţie, maşina a oprit, uşile s-au deschis şi luminile s-au stins. Fata a coborât şi a văzut că troleibuzul în care se urcase ajunsese din urmă primul troleibuz 75, din care coborâse speriată. Ca din senin, şoferii celor două maşini au apărut şi au început să discute. Fata nu a putut auzi decât remarca supărată a şoferului primului troleibuz: "Mi-a împuţit maşina!". Peste ceva timp, martora întâmplării a verificat listele mijloacelor de transport RATB. Troleibuzul 75 nu apărea nicăieri pe ele.
sursa: formula-as.ro
Bordel în cofetărie. Intri doar dacă știi parola secretă
Acțiunea se petrece în anii 70′ la una din cofetaria “Ciresica” din București. Aceasta adăpostește un bordel abil camuflat. Pentru a avea acces trebuie să spui o parolă: întrebarea secretă ''Tigari “X” aveți?”, deși cofetaria nu ține țigări, îți permite accesul “în spate”. Marca respectivă de țigări este una exotică, chinezească, coreeană sau vietnameză. Cel mai adesea țigările sunt “Golden Deer”. Eroul întâmplării este o rudă/un prieten care din greșeală rostește parola și descoperă stabilimentul. De asemenea, se spune că a fost o persoană care jura că a citit un articol despre asta și în “Pentru Patrie”.
sursa: dias2andrei
În perioada comunistă, în imobilul de pe Bd. Regina Elisabeta, colț cu Str. Cobălcescu, se afla cofetăria Lămâița. Aici funcționa, într-adevăr, un bordel clandestin, desființat în 1993. Pentru a obtine o "fetiță", trebuia rostita formula magica: "Vreau și eu o amandină proaspătă".
Tânăra tăiată pe față de tâlhari, în metrou
O tânără binevoitoare a avertizat un călător că un grup de hoți pusese ochii pe el, încercând să-i fure ceva din rucsac. Bărbatul a coborât la următoarea stație. Hoții s-au așezat lângă fată. ''De ce te bagi, domnișoară?'', i-ar fi zis aceștia. După, unul dintre ei i-a pus mâna pe față. Între degete avea o lamă, cu care a tăiat-o. Plină de sânge și desfigurată pe viață, fata a plătit scump pentru bunăvoința ei.
Locurile bântuite din București
Fantoma lui Eliade din “Casa sângelui negru”
Pe strada Mântuleasa, la numărul 33, a locuit Mircea Eliade. Din 1948 această casă nu a mai fost locuită şi a fost numită “Casa sângelui negru”. Umbla zvonul că fantoma lui Eliade nu a părăsit niciodată casa, alte legende spun că tocmai casa bântuită l-a inspirat pe acesta să scrie nuvelele sale fantastice.
Circulă vorba că de la poarta de la intrare se aude un susur dubios, iar în unele dimineţi rămân pete întunecate, ca de sânge, în locul de unde provine sunetul. Vecinii confirmă că locul este bântuit de o fantomă, numită “Bocănitoarea”, care a fost o prostituată, ucisă acolo în secolul 19.
sursa: iqool.ro
Anca, fantoma din Casa Poporului
Paznicii de noapte de la Casa Poporului, în prezent numită Palatul Parlamentului, povestesc despre fantome care ar fi apărut în urmă cu zece ani şi care colindă noaptea coridoarele măreţe, fluierând, rupând sigilii şi declanşând sistemele de alarmă. Una dintre aceste fantome a fost botezată ”Anca” şi ar apărea ca o tânără într-o rochie de vară, cerând în permanenţă ajutorul paznicilor.
sursa: impactnews.ro
Misterul de la muzeul Foișorului de Foc
Mulţi dintre vizitatorii muzeului Foişorul de Foc au raportat senzaţii de durere şi apăsare în piept, combinate cu o frică inexplicabilă. Şi aici există o legendă. Se spune că o femeie a căzut pe scările turnului şi a murit în timp ce căuta dovada infidelităţii soţului ei, care era paznic de noapte la Foişor. Fantoma ei mai bântuie locul, iar, în unele nopţi, un fel de foc viu iese pe ferestrele Foişorului, plutind deasupra Bucureştiului. Pe lângă toate acestea, se mai spune că în fiecare zi de 9 a lunii în curs, la ora 11.30 noaptea, când un pompier ar fi murit acolo prin combustie spontană, locul este străbătut de lumini stranii.
formula-as.ro
Clădirea UNATC, bântuită de fantoma actorului Octavian Cotescu
Despre clădirea UNATC "I. L. Caragiale", actuala facultate de teatru şi cinematografie, se spune că ar fi bântuită de fantoma actorului Octavian Cotescu, care închide şi deschide uşi şi ferestre şi bântuie vechiul lift care acum este stricat. Clădirea mai găzduieşte şi fantoma unei fete tinere, îmbrăcată în alb, care apare în baia studentelor de la etajul trei.
ring.ro
Orfelinatul bântuit de pe Strada Franceză
Istoria nescrisă a Centrului Vechi şi-a rezervat şi un „capitol‟ şi pentru „sufletele chinuite‟ din întunecatele cotloane ale caselor de pe Strada Franceză. Un astfel de loc bântuit se află chiar la numerele 13 şi 14.
Cunoscătorii locului vorbesc despre nici mai mult, nici mai puţin de 203 de spirite de copii care ar bântui această casă. Legenda spune că aici a fost un orfelinat unde erau aduşi copii ai străzii, de patronul casei, Stavrache Hagi-Orman, un om de o răutate pură. Copiii erau ţinuţi nemâncaţi până la epuizare, iar gazda se desfăta cu ţipetele lor de foame.
Mulţi dintre cei care trec pe lângă această casă cu obloanele trase de zeci de ani, povestesc cum, după miezul nopţii, încă se mai aud vocile ascuţite ale micuţilor care strigă „Vrem apă! Apă!‟
sursa: historia.ro
Alte legende urbane
Ambulanțele care fură copii pentru recoltare de organe
În anul 2011, la începutul lunii iulie, a fost o adevărată isterie în București. Cetățenii panicați au ieșit în stradă, cu bâte și pietre, să ''fugărescă'' ambulanțele. Zvonul a pornit de pe site-urile de socializare. Cineva pe care nu l-ai cunoscut niciodată spune pe Facebook că asta i s-a întâmplat altcuiva de care el a auzit. Altul comentează, adăugând o poveste auzită de la prietenul unui prieten, deci clar, fără foc nu iese fum. Se pare că în București există o ''ambulanță neagră'' care preia copii pe care apoi îi abandonează fără organe. Poliția, însă, a negat informația, spunând că dacă ar exista cu adevărat cazuri legate de copii răpiți, mediatizarea acestei situații ar fi făcută imediat pentru a-i pune în gardă pe părinți.
Necrofilul criminal care racolează fete în cluburile bucureștene
Începutul poveștii este unul clasic. Un băiat ''agață'' o fată într-un club. O convinge să bea un pahar, două, trei... iar după o noapte de dans și băutură cei doi se despart. Evident, nu înainte de a-și da întâlnire a doua zi. A doua seară, băiatul îi propune fetei să rămână peste noapte la el. Fata îl refuză, băiatul nu se lasă, insistă, ba chiar se enervează și devine violent. Apucă doar să o smucească puțin. Fata, speriată, reușește să fugă și să ia un taxi.
Lucrurile devin stranii când, după câteva zile, o iritație ciudată îi apare fetei în zona buzelor. Se duce la salonul de cosmetică, unde este trimisă către un dermatolog. Specialistul o acuză de necrofilie (perversiune constând în practicarea relațiilor sexuale cu cadavre). ''O astfel de iritaţie nu apare decât după contactul cu un mort. O să vă rog să rămâneţi aici, deoarece sunt obligat în astfel de cazuri să anunţ poliţia”, îi spune acesta. După sosirea polițiștilor, tânăra este dusă la secţie unde dă declaraţii despre activităţile din ultimele zile. Poliţiştii îl caută pe tânărul suspect şi, în cele din urmă, ajung la un apartament închiriat în condiţii dubioase, unde un băiat care corespunde semnalmentelor ar fi locuit. După ce sparg uşa casei, ei rămân uimiţi. Nu e nimeni în apartament, dar găsesc în frigider mai multe rămăşiţe umane aparţinând mai multor femei. În plus, în dormitor găsesc o eşarfă, pe care fata o recunoaşte ca fiind a ei, amintindu-şi că băiatul i-ar fi smuls-o în timpul altercaţiei. Povestea se termină de obicei cu: „Îţi dai seama cât noroc chior a avut fata?!... Dacă mergea cu ăla acasă, clar o omora şi pe ea. Omul era bolnav. Psihopat. Criminal în serie. Un monstru. Omora fete şi pe urmă le viola. Doamne, câţi nebuni umblă liberi!... Trebuie să fii atentă Cică, ăla arăta foarte OK. Nu părea dubios...''
sursa: ziarulring.ro
Statuia din cimitir: oricine se așază moare
În cimitirul Eternitatea din Capitală se afla un monument funerar din marmură neagră, care de-a lungul vremii a dat naştere mai multor mituri urbane. Monumentul reprezenta o femeie ce ţinea mâinile întinse pe genunchi ca şi cum i-ar invita pe cei ce trec pe acolo să se aşeze pentru o clipă în poala ei pentru a se odihni. Însă…cine ar fi dorit să facă acest lucru, mai ales într-un cimitir? Se spune că acea statuie era a unei tinere femei care, părăsită fiind de cel pe care îl iubea, s-a sinucis, aruncându-se în apele Dâmboviţei. Multe persoane, mai ales tineri, au auzit de legenda precum că dacă te aşezi noaptea în braţele acelei statui vei muri sufocat. Mulți tineri au făcut acest lucru şi, din fericire pentru ei, nu s-a întâmplat nimic. Însă, ultima oară când cineva a dorit să verifice legenda şi s-a aşezat în braţele acelea de piatră s-a întâmplat o adevarată tragedie: a doua zi dimineaţă îngrijitorul cimitirului a găsit trupul neînsufleţit al unei adolescente chiar în braţele statuii. Se zice că statuia femeii se răzbunase, adolescenta decedată fiind o descendentă a fostului ei logodnic. La scurtă vreme după aceea, statuia a fost mutată din cimitir şi nici în ziua de azi nu se ştie unde a fost dusă.
sursa: mituriurbane.vira.ro
Ficat de om prăjit în meniul special
Legenda spune că prin anii '70 în restaurantul Budapesta li se servea clienţilor ficat de om prăjit şi alte specialităţi având la bază organe umane. Aprovizionarea s-ar fi făcut de la morga Spitalului Militar printr-un angajat care furniza materialul.
Misterul anchetat la vremea respectivă de Miliție și de Procuratură s-a răspândit rapid prin tot orașul. Deși resturantul a fost desființat, bucureștenii nu au uitat legenda „specialităților canibale” de la Budapesta.
sursa: observator.ro
Secta de la Maria Rosetti nr. 39
Se spune că pe strada Maria Rossetti (nr. 39), în spatele unui porți înalte, prin crăpăturile căreia nu se poate distinge nimic, se găseşte o casă de adunare a unei secte interzise prin lege. Secta are ca parolă “Munţii Bucegi''. Un alt zvon este că pe strada Maria Rossetti (nr. 39) s-ar găsi sediul unui cuib legionar aproape paramilitar (membrii săi fiind dotaţi cu staţii de transmisie-recepţie americane). Tot acolo unii spun că se află sediul unei loje masonice.
sursa: www.imagoo.ro.
Spitalul Poștelor, locul unde bolnavilor li se furau organele
În clădirea din spatele Bisericii Stravropoleos, încă mai funcţionează un spital. Cunoscut în trecut sub numele de "Spitalul Poştelor", se spune că în urmă cu zeci de ani, aici erau duşi nefericiţii cu boli grave, pentru a li se fura organele. Din cauza numărului mare de oameni care au murit aici, mulţi dintre ei crezând cu tărie că se vor face bine, folclorul zonei spune că această aripă a clădirii ar fi devenit bântuită, mai ales în nopţile lungi de iarnă auzindu-se, pe străduţele care dau înspre Teatrul de Comedie, gemete şi plânsete sfâşietoare.
formula-as.ro
Autobuzele-fantomă din București
Bucureştiul are şi vehicule-fantomă. Primul este un vechi autobuz DAF, care apare noaptea, numai în jurul orei 2, pe la Rosetti, şi circulă cu toate luminile stinse, pe un traseu spre Parcul Herăstrău. Autobuzul este gol şi majoritatea martorilor l-au văzut circulând pe la Universitate.
Cel de-al doilea caz se referă la troleibuzul 75. Unul dintre cei care au văzut troleibuzul a fost o fată care aştepta, într-o noapte, în staţie, la Teatrul Naţional, troleibuzul 85, pentru a merge la Gara de Nord. Troleibuzul aşteptat nu a apărut, în schimb, în staţie a oprit troleibuzul 75, cu ruta "Piaţa Rosetti-Gara de Nord", scrisă pe o hârtie pusă în geamul din faţă. Urcată în maşină, fata a început să simtă un miros îngrozitor şi a coborât. Când se pregătea să cheme un taxi, a văzut încă un troleibuz 75 oprind în staţie. Acesta părea mai nou şi mai curat. Ea a fost singurul pasager al vehiculului, şoferul nu putea fi văzut nicăieri, dar troleibuzul a mers fără oprire până la Gara de Nord. În staţie, maşina a oprit, uşile s-au deschis şi luminile s-au stins. Fata a coborât şi a văzut că troleibuzul în care se urcase ajunsese din urmă primul troleibuz 75, din care coborâse speriată. Ca din senin, şoferii celor două maşini au apărut şi au început să discute. Fata nu a putut auzi decât remarca supărată a şoferului primului troleibuz: "Mi-a împuţit maşina!". Peste ceva timp, martora întâmplării a verificat listele mijloacelor de transport RATB. Troleibuzul 75 nu apărea nicăieri pe ele.
sursa: formula-as.ro
Bordel în cofetărie. Intri doar dacă știi parola secretă
Acțiunea se petrece în anii 70′ la una din cofetaria “Ciresica” din București. Aceasta adăpostește un bordel abil camuflat. Pentru a avea acces trebuie să spui o parolă: întrebarea secretă ''Tigari “X” aveți?”, deși cofetaria nu ține țigări, îți permite accesul “în spate”. Marca respectivă de țigări este una exotică, chinezească, coreeană sau vietnameză. Cel mai adesea țigările sunt “Golden Deer”. Eroul întâmplării este o rudă/un prieten care din greșeală rostește parola și descoperă stabilimentul. De asemenea, se spune că a fost o persoană care jura că a citit un articol despre asta și în “Pentru Patrie”.
sursa: dias2andrei
În perioada comunistă, în imobilul de pe Bd. Regina Elisabeta, colț cu Str. Cobălcescu, se afla cofetăria Lămâița. Aici funcționa, într-adevăr, un bordel clandestin, desființat în 1993. Pentru a obtine o "fetiță", trebuia rostita formula magica: "Vreau și eu o amandină proaspătă".
Tânăra tăiată pe față de tâlhari, în metrou
O tânără binevoitoare a avertizat un călător că un grup de hoți pusese ochii pe el, încercând să-i fure ceva din rucsac. Bărbatul a coborât la următoarea stație. Hoții s-au așezat lângă fată. ''De ce te bagi, domnișoară?'', i-ar fi zis aceștia. După, unul dintre ei i-a pus mâna pe față. Între degete avea o lamă, cu care a tăiat-o. Plină de sânge și desfigurată pe viață, fata a plătit scump pentru bunăvoința ei.
Locurile bântuite din București
Fantoma lui Eliade din “Casa sângelui negru”
Pe strada Mântuleasa, la numărul 33, a locuit Mircea Eliade. Din 1948 această casă nu a mai fost locuită şi a fost numită “Casa sângelui negru”. Umbla zvonul că fantoma lui Eliade nu a părăsit niciodată casa, alte legende spun că tocmai casa bântuită l-a inspirat pe acesta să scrie nuvelele sale fantastice.
Circulă vorba că de la poarta de la intrare se aude un susur dubios, iar în unele dimineţi rămân pete întunecate, ca de sânge, în locul de unde provine sunetul. Vecinii confirmă că locul este bântuit de o fantomă, numită “Bocănitoarea”, care a fost o prostituată, ucisă acolo în secolul 19.
sursa: iqool.ro
Anca, fantoma din Casa Poporului
Paznicii de noapte de la Casa Poporului, în prezent numită Palatul Parlamentului, povestesc despre fantome care ar fi apărut în urmă cu zece ani şi care colindă noaptea coridoarele măreţe, fluierând, rupând sigilii şi declanşând sistemele de alarmă. Una dintre aceste fantome a fost botezată ”Anca” şi ar apărea ca o tânără într-o rochie de vară, cerând în permanenţă ajutorul paznicilor.
sursa: impactnews.ro
Misterul de la muzeul Foișorului de Foc
Mulţi dintre vizitatorii muzeului Foişorul de Foc au raportat senzaţii de durere şi apăsare în piept, combinate cu o frică inexplicabilă. Şi aici există o legendă. Se spune că o femeie a căzut pe scările turnului şi a murit în timp ce căuta dovada infidelităţii soţului ei, care era paznic de noapte la Foişor. Fantoma ei mai bântuie locul, iar, în unele nopţi, un fel de foc viu iese pe ferestrele Foişorului, plutind deasupra Bucureştiului. Pe lângă toate acestea, se mai spune că în fiecare zi de 9 a lunii în curs, la ora 11.30 noaptea, când un pompier ar fi murit acolo prin combustie spontană, locul este străbătut de lumini stranii.
formula-as.ro
Clădirea UNATC, bântuită de fantoma actorului Octavian Cotescu
Despre clădirea UNATC "I. L. Caragiale", actuala facultate de teatru şi cinematografie, se spune că ar fi bântuită de fantoma actorului Octavian Cotescu, care închide şi deschide uşi şi ferestre şi bântuie vechiul lift care acum este stricat. Clădirea mai găzduieşte şi fantoma unei fete tinere, îmbrăcată în alb, care apare în baia studentelor de la etajul trei.
ring.ro
Orfelinatul bântuit de pe Strada Franceză
Istoria nescrisă a Centrului Vechi şi-a rezervat şi un „capitol‟ şi pentru „sufletele chinuite‟ din întunecatele cotloane ale caselor de pe Strada Franceză. Un astfel de loc bântuit se află chiar la numerele 13 şi 14.
Cunoscătorii locului vorbesc despre nici mai mult, nici mai puţin de 203 de spirite de copii care ar bântui această casă. Legenda spune că aici a fost un orfelinat unde erau aduşi copii ai străzii, de patronul casei, Stavrache Hagi-Orman, un om de o răutate pură. Copiii erau ţinuţi nemâncaţi până la epuizare, iar gazda se desfăta cu ţipetele lor de foame.
Mulţi dintre cei care trec pe lângă această casă cu obloanele trase de zeci de ani, povestesc cum, după miezul nopţii, încă se mai aud vocile ascuţite ale micuţilor care strigă „Vrem apă! Apă!‟
sursa: historia.ro