Foarte interesanta interpretarea mult controversatului numar 666, atat din punct de vedere biblic - unde este atribuit Fiarei apocaliptice, ca numar de om - si din punct de vedere al credintei dacilor in invataturile lui Zamolxe. Publicam mai jos un fragment extras dintr-un interviu aparut in revista Dacia Magazin (nr.4/2003) unde se discuta despre o inscriptie gasita pe un mormant in zona Constantei de azi (Tomis).
"Sfãtuitorul lui Burebista, Marele Preot Deceneu, i-a instruit pe traci sã trãiascã în conformitate cu legile naturii cunoscute ca Legile Belagine. In timpul lui Burebista s-a decis ca anul I sã fie anul când s-a nãscut Zamolxis, 713 î.d.Hr. Trebuie notat cã anul reformelor politico-religioase la daci este 666 si apare pe tot felul de inscriptii de pe tot teritoriul pelasgic, ca SSS (6,6,6) sau CCC (C-grecesc) ori VIVIVI (6-latin). Este interesant de observat cum aceastã cifrã apare în rugãciunea unei femei gete, Zamolxiene, gãsitã pe o placã de marmorã la Tomis, conþinând si un acrostih dovedind încã o datã marele rafinament atins de geto-daci. AYRELIA BENERIA SYM FORO SYN DIO SYN ZE SASE TRI KAI TETHI GATRI AYRIS NONAM NIASCHARIAN sau tradus STRÃLUCITOARE CURATÃ MÃREATA DOAMNÃ SUNT CREDINCIOASÃ SUNT CU TREI DE SASE DAR ATÂT TE ROG CÂNDVA SÃ MÃ AJUTI SÃ RENASC. Citind doar primele litere în acrostih avem formaþia ABT SSS KAN: „Cu 666, de ani" acesta fiind semnul la care se închinau cei întorsi la adevãrata religie, dar si mai interesant este ca acest semn se purta pe mâna dreaptã sau pe frunte.''
Iata ca, la daci numarul 666 nu era defel unul malefic si ca semn de recunoastere se purta pe mana sau pe frunte. In schimb, in Apocalipsa lui Ioan, semnul este unul malefic, dat Fiarei si legat de lupta finala intre bine si rau, un semn prevestitor, cand "nimeni nu va putea sa vanda sau sa cumpere decat daca are semnul", iar "semnul" se "va purta pe mana sau pe frunte". Multi ascociaza acest semn cu codul de bare, care incadreaza intre teri de sase (sistemul fiind sexazecimal) informatii despre produse, semnul aflandu-se si pe acestea, dar si pe carduri, fiind necesar scandarii informatiilor, in asa fel incat azi aproape nimeni nu poate sa vanda sau sa cumpere daca nu are semnul, iar, intr-un viitor apropiat (prevad multi) codul de bare pentru scandat va fi prevazut intr-un cip care va fi implantat in mana sau pe frunte.
Cu toate acestea, au aparut teorii, deocamdata controversate conform carora cultura daca, credinta si religia dace, asupra vietii si mortii, care precede perioada cristica, ar fi fost radacinile primordiale ale crestinismului. In acest caz e curios cum 666 (Syn Ze Sase Tri - Sunt cu trei de sase) s-ar fi transmis de la daci, unde apare un semn benefic, catre cestinism, unde, prin Apocalipsa lui Ioan apare ca un semn al raului, al sfarsitului. Dupa unii comentatori, in limba romana, acest Syn Ze Sase s-ar fi transmis peste veacuri in cunoscutul "țin de șase", adica "stau de veghe pentru un eveniment neprevazut (de regula, rau)". Dupa altii, explicatia pentru "țin de șase" ar fi din engleza din argoul soldatilor: "watch your six" (sase fiind pe cadranul ceasului in spate, deci "pazeste spatele"), de unde in romana s-ar fi transmis "iti pazesc spatele", sau "iti tin spatele", dar in acest caz fiind mai mult sub intelesul de "a-ti da un ajutor". Adevaratul inteles e greu de gasit, dar sa remarcam, totusi, asemanarea fonetica intre "syn ze sase" si "tin de sase"!
Pe de alta parte, la daci cifra 6 era la fel de importanta si benefica precum este in crestinism azi cifra 7. Iar asta pentru ca dacii aveau saptamana de sase zile, in vreme ce crestinii de sapte zile. Dacii aveau sase zile pe saptamana, si sase saptamani pe luna, dupa care aveau zece luni - adica 360 de zile (cate grade are cercul) plus o saptamana intreaga de an nou - de 5 zile, iar din a sasea zi a acestei saptamani speciale incepea noul an. La fiecare patru ani ("tot la patru ani o data"), saptamana speciala avea sase zile (an bisect), iar acela era un an foarte important, cu rugaciuni si sacrificii pentru zeul suprem, era anul in care Zamolxe se arata dacilor de pe Kogaion.
Conform altor cercetatori care au studiat calendarul de piatra de la Sarmisegetuza, dacii aveau un calendar mai special: anul incepea cu 3 luni a cate 3 saptamani de 8 zile (un anotimp - primavara), dupa care urmau 6 luni a cate sase saptamani a cate 6 zile (al doilea anotimp - vara), apoi iarasi 3 luni a cate 3 saptamani de 8 zile (al treilea anotimp - iarna), deci un total de 360 de zile - acelasi cerc - cu o saptamana de 5 zile dedicata divinitatii, iar la 4 ani, cand se arata Zamolxe in a sasea zi a saptamanii speciale, dupa care incepea un nou ciclu. Ca atare, perioada de vara, una benefica, rodnica, se termina cu toamna si cu roadele pamantului, era asimilata cu 666 (sase luni, a cate sase saptamani, a cate 6 zile). Dar aceastei perioade, cea 666, ii urma iarna, cu frig si viscol, cu lumina mai putina, dupa ce s-au adunat roadele pamantului, semanand cu sfârsitul.