În Bucovina se găseşte un monument ciudat, cunoscut drept Stâlpul lui Vodă. Este o coloană de piatră ridicată în 1717 de către domnitorul Mihai Racoviţă în urma unei campanii victorioase purtate împotriva austriecilor. Legendă spune că a fost adus până acolo tras de zimbri.
Stâlpul lui Vodă, cunoscut şi sub denumirile de Crucea Tătarilor sau Piatra Tătarilor, este o coloană de piatră aflată în comuna suceveană Vama. Monumentul a fost construit în anul 1717, din ordinul domnitorului moldovean Mihai Racoviţă, ca urmare a unei victorii obţinute de răzeşii moldoveni împotriva armatei austriece.
La data de 10 ianuarie 1717, austriecii conduşi de căpitanul belgian Ferenz Ernau au pătruns în Iaşi, după ce în prealabil au prădat târgurile şi mănăstirile din preajma Cetăţii Neamţ, aceştia având ca scop capturarea domnitorului Mihai Racoviţă. Domnul ţării s-a retras la Mănăstirea Cetăţuia din Iaşi, reuşind să respingă atacul austriecilor, primind sprijin şi din partea tătarilor.
Căpitanul soldaţilor austrieci chiar a fost decapitat, iar ostaşii ce au scăpat cu viaţă în urma bătăliei au fost spânzuraţi. După această victorie, Mihai Racoviţă a poruncit ridicarea unui monument în localitatea Vama, care să aducă aminte de glorioasa victorie.
Legenda spune că domnitorul ar fi adus stâlpul tocmai din localitatea Rus, judeţul Sălaj, trăgându-l la vale cu zimbrii. Monumentul are forma unei coloane şi este construit din gresie poroasă, având o înălţime de circa trei metri.
Pe pereţii monumentului au fost gravate mai multe mesaje, cu litere chirilice, care descriu faptele de vitejie ale moldovenilor. Deasupra stâlpului se află o piatră în formă de piramidă, ce se aseamănă cu o pălărie.
"Din mila lui Dumnezeu, Io Mihai Racoviţă Voevod, Domn şi oblăduitor a toată Moldavia, la Văleat 7224 (= 1716) al treilea rând al Domniei Mele, ridicat-a puternica Împărăţie turcească oaste asupra Nemţilor, şi la aceastea mestecături multă pradă s-au făcut bietei ţări a Moldovii despre partea Nemţilor, poftindu-i şi chemându-i osamă de boieri a Moldovii şi din cei mai de jos, depururi cum sânt Moldovenii, încât nu au rămas mănăstire sau biserică neprădată. Şi au venit Frenţ – căpitanul cu o samă de Nemţi şi Moldoveni, Munteni, Unguri, Sârbi, cătăva adunătură. Ci aşa făr de veste ne-au lovit la Scaunul nostru în Ieşi, cu gândul ca să ne iea, precum au luat pe vodă căpitan[ul], pe Necolai Mavrocordat, Domnul muntenesc, din Scaunul ţării din Bucureşti şi l-au dus la Sibiiu. Iar noi, cu agiutoriul lui Dumnezeu, i-am biruit şi i-am risipit, dar şi movilă am făcut pe trupurile lor şi minunată cruce şi cerdac de piatră lângă movilă am făcut, lângă drumul mare din josul Cetăţuii, unde a fost şi războiul <...> acestu stâlpu, şi am mers pe muntele care se cheamă Mestecănişul şi pe muntele Suhardul.
Pogorădu-ne pen codri şi pe ape, am vinit în Ţara Ungurească, într-un sat anume Rodna. Şi de acolo, împreună cu Măria Sa Sultanul şi cu mulţime de Tătari, prădăndu şi arzăndu păn la cetatea Bistriţei am încungiurat-o de toate părţile. Şi s-au dat, numai cetatea singură a rămas. Apoi s-au slobozit tătarii în pradă, trecând de Muncaci, la Ungurime den afară. Şi s-au întorsu prin Maramorăşi, au prădat, care pradă şi jaf s-a pomeni la Unguri. Şi apoi ne-am întors la <...> Iordachi Cantacuzino Vel Comis ispravnic; şi această pradă şi robie ce făcu în pământul Ţării-Moldovii şi a Ţării Ungureşti s-au făcut din pricina ghinărarilor de Ardeal şi anume Ştefan Stinvil (Staninville), ginărarul den Sibiiu, şi baronul de Tighe (Tiege), ginărarul den Braşov, şi Santomo (Saint-Amour), ghinărarul de Bistriţă. Cari pentru acestea să deie samă înaintea lui Dumnezeu, la înfricoşatul giudeţ <…>, pentru spurcata lăcomia lor, trimiţând asupra ţării pentru dobănda lor <...> cu atăta robie <...> în Vama v.r.c.u”, este textul inscripţionat pe monument.
De-a lungul timpului, în preajma Stâlpului lui Vodă şi-a făcut apariţia un cerdac , precum şi opt stâlpi din gresie şi un acoperiş. În prezent monumentul se află în curtea unei şcoli din Vama.