În marginea drumului care leagă localităţile prahovene Bucov şi Plopu, un dud bătrân a devenit loc de rugăciune pentru credincioşi. Copacul este plin permanent de icoane, cruci, mătănii şi acatiste atârnate de oameni, iar nimeni nu îndrăzneşte să rupă măcar o frunză.
Greu de trecut cu vederea din cauza icoanelor atârnate pe crengi şi pe trunchi, bătrânul copac de din marginea drumului care leagă localităţile Bucov şi Plopu, undeva la 15 kilometri de Ploieşti, este subiectul unor legende locale care i-au imprimat, în timp, o aură sfântă.
De foarte mulţi ani, dudul crescut într-o formă ciudată, de parcă mai ar aduna mai mulţi arbori, este loc de pelerinaj pentru oamenii din zonă, dar şi pentru cei care tranzitează drumul. După ce agaţă o iconiţă pe copac, oamenii se roagă pentru sănătate, pentru recolte, dar mai ales pentru protecţie divină pentru că legendele locale creditează dudul cu o minune.
În urmă cu zeci de ani, alţii ar putea jura că sunt sute de ani, un bărbat rătăcit noaptea pe câmp a fost salvat de lupi după ce s-a adăpostit lângă dud, iar din acesta a pornit un vaiet care a speriat animalele sălbatice. Recunoscător, localnicul a pus o icoană pe copac, iar de atunci, sute de oameni i-au urmat exemplul.
Printre crengi sunt şi mătănii, cruci, acatiste şi chiar cărţi de rugăciuni, iar la baza copacului a fost amenajat şi un loc pentru aprinderea lumânărilor unde pâlpâie în permanenţă cel puţin o candelă.
Copacul, devenit altar, este considerat miraculos de către localnici şi nimeni nu îndrăzneşte să rupă măcar o frunză din el, mai ales după ce, spun tot legendele zonei, un bărbat a încercat să-l taie şi a căzut secerat lângă el.
„Am 65 de ani şi de când mă ştiu, dudul cu icoane este acolo. Probabil că este foarte vechi, peste o sută de ani, dacă nu şi mai bine din ceea ce vorbesc bătrânii. Sunt mai multe poveşti despre el, că a salvat un om de lupi, că a făcut miracole. Oricum, din ceea ce am văzut eu cu ochii mei, de câte ori cineva fură o icoană din el, copacul se usucă, când cineva pune alta la loc, înverzeşte imediat. Nu-mi explic ce se întâmplă, însă asta face ca toată lumea să vină să se închine la copac şi să roage la el, fiecare pentru problema pe care o are. Chiar dacă sunt în trecere, în maşină, se închină şi trec mai departe“, ne-a spus Ion Săndulescu, localnic din Plopu şi fostul poştaş al localităţii, bun cunoscător al poveştilor locale.
Dudul a devenit loc de pelerinaj şi rugăciune pentru mulţi prahoveni care vin special la copac, chiar şi din alte localităţi. Acesta a apărut şi în hărţile Google Maps, cu ocazia cartografierii, iar fotografiile de pe internet i-au sporit popularitatea.
„Toate poveştile despre copac sunt nişte legende locale, probabil că nimeni nu ştie cum şi de ce a început tot acest fenomen. Este însă cert că vin foarte mulţi oameni să se roage la el şi să agaţe icoane. Nu ne-am dorit şi nici nu ne-am propus vreodată să se creeze o isterie a pelerinajului la acest copac“, ne-a spus Teodor Marin, viceprimarul localităţii Plopu.
„Nu trebuie să ajungem să sacralizăm orice“ Transformarea dudului într-un copac sfânt, prin intermediul conştiinţei şi poveştilor populare nu este singurul exemplu de acest fel, iar reprezentanţii Bisericii au avertizat de fiecare dată asupra riscului de a sacraliza diverse obiecte, mai ales după apariţii misterioase care amintesc de personaje biblice, pe scoarţe de copac, pe stânci, pe cer, în desenul norilor şi chiar în cartofi sau în alte legume.
„Dumnezeu este pretutindeni şi orice loc este plin de sacralitate, dar trebuie să fim atenţi să nu începem să idolatrizăm, o piatră, o legumă, un copac. Este adevărat că ne putem închina lui Dumnezeu oriunde, pentru că El este pretutindeni, dar, în acelaşi timp, Dumnezeu nu se confundă cu absolut nimic. Este nevoie mai mult ca oricând să avertizăm hipercredincioşii că suntem în pericolul de a crede mai mult într-un sfânt decât în Dumnezeu şi mai mult într-un copac decât în Dumnezeu“, ne-a spus preotul Claudiu Băzăvan din Ploieşti.
Preotul Băzăvan spune că respectivele persoane care se închină la copacul de pe marginea drumului sunt, de fapt, bine intenţionate, iar fenomenul este o modalitate de a-şi exprima evlavia şi de a cere ajutor.
„Sfătuiesc oamenii să fie rezervaţi în astfel de cazuri, nu trebuie să ajungem să sacralizăm orice. Dumnezeu este în inima omului, şi nu neapărat într-un copac. Dacă vrem să ne rugăm, avem un loc sacru, Sfânta Biserica, dar şi acasă, locul dragostei. Ar trebui să credem nu doar cu inima, ci şi cu mintea“, mai spune preotul Claudiu Băzăvan.
Apariţia lui Iisus de pe un copac din Ialomiţa
Că nu este singurul exemplu când un copac a devenit loc de pelerinaj o demonstrează şi o întâmplare din decembrie 2013. În a treia zi de Crăciun, un plop aflat pe marginea drumului naţional care leagă municipiile Slobozia şi Buzău, aproape de intrarea în comuna ialomiţeană Griviţa, a iscat o adevărată isterie.
Trei zile şi trei nopţi, localnici din întreg Bărăganul au venit să se roage la respectivul copac după ce pe scoarţă ar fi apărut, ca din senin, chipul lui Iisus Hristos, care ar fi început să verse lacrimi. În acest caz, ceea ce la prima vedere a părut o lucrare divină s-a dovedit a fi doar un desen realizat în cărbune de un pictor din Amara, Dumitru Bărzoi, care era şi cultivator de pepeni, la Griviţa. Acesta realizase chipul lui Iisus cu câteva luni în urmă, pe vremea când culegea pepenii, în scop comercial, pentru a-şi vinde mai bine marfa.
Omul a văzut copacul şi s-a gândit că ar fi bine dacă şi-ar atrage clienţii într-un mod inedit, pictând chipul Mântuitorului pe o porţiune unde lipsea scoarţa de pe copac. Strategia a dat roade, oamenii se închinau şi cumpărau pepeni. Când s-a declanşat nebunia „apariţiei“, pictorul a explicat că el a fost cel care a pictat chipul lui Iisus şi că nu este vorba despre o minune, însă nimeni nu a mai vrut să-l creadă.
adevarul.ro