În urmă cu un secol, semnificaţiile despre aceste păsări erau multiple, în funcţie de numărul berzelor, de momentul zilei în care erau văzute sau de culoarea penajului.
. Credinţele despre această pasăre sălbatică numită şi cocostârc erau însă mult mai diverse, barza fiind şi un semn rău în anumite condiţii.
În paginile revistei de folclor „Şezătoarea“, editată la Fălticeni, la sfârşit de secol XIX şi început de secol XX (1892-1929), erau publicate frecvent articole legate de credinţe despre animale şi păsări.
În numărul 3-4 din mai-iunie 1903, sub semnătura lui I. Mosil sunt prezentate o serie de credinţe ale românilor despre barză, culese din mai multe sate din judeţul Gorj. „Aceste credinţe despre berze sînt adunate de mai mulţi şcolari din clasa a II-a a gimnasiului din Tîrgu Jiu, din cîteva comune din judeţul Gorj în anul 1896“, precizează autorul articolului.
Elementele comune al semnificaţiilor despre barză erau cele care spuneau că dacă oamenii vedeau o singură barză, atunci rămân singuri (fetele sau băieţii - necăsătoriţi), sau că atunci când barza îşi făcea cuib pe o casă, se credea că acea casă este protejată.
Tot barza anunţa, lovindu-şi ciocul, dacă o casă lua foc prin sat, dar dacă proprietarul îi strica cuibul de pe casă, atunci risca să-şi piardă locuinţa într-un incendiu.
Top 10 credinţe despre barză de acum un secol
1. Cînd văd oamenii primăvara numai o barză, sau două, zic că atîtea care de porumb vor face în acel an. Când oamenii văd o barză neagră, zic că-i văduvă şi s-a cernit dîndu-se prin Marea Neagră. (culeasă din comuna Pesteana, adunate prin Păunescu Dumitru)
2. Cînd oamenii văd numai o singură barză, zic că rămîn singuri, mai cu seamă fetele şi băieţii rămîn necăsătoriţi (comuna Stolohani, prin I. I. Bărbulescu)
3. Dacă cineva îi ia ouăle, îi strică cuibul, sau îi ia puii, se zice că barza aduce foc şi-i aprinde casa. De aceea, fiindu-le oamenilor frică, ei însuşi pun cîte o roată de car pe casă, ca să-şi facă cuibul. Cînd pleacă toamna, zic oamenii, că barza îşi omoară un pui, pe care-l lasă în cuib drept recunosciinţă, şi la anul vine iarăşi la cuibul cel vechiu. (comuna Brădiceni, prin Dăviţoiu I.C.)
4. Dacă omoară cineva o barză, se zice că-i va muri soţia, iar dacă omoară vre un pui, are să moară un copil din acea casă. Dacă o barză îşi face cuibul pe casa unui om, pe şopronul sau pe grajdul său, în anul acela va fi scutit de furi şi ogoarele vor fi scutite de furtune. Cînd pleacă toamna, berzele se adună pe o cîmpie şi se pun la rînd. Ajunse la Marea Neagră, cucii şi rîndunelele se pun pe spinarea berzelor, cari trec cu ele în ţările călduroase. Dacă berzele pleacă din vreme, se zice că vremea va fi grea şi lungă; dacă pleacă tîrziu, zic că iarna va fi scurtă şi călduroasă. (comuna Brădiceni, prin Popescu Constantin)
5. Cînd oamenii văd o barză pe nemîncate sau seara, zic că i-au spurcat. Oamenii cred că barza face şese pui pe an şi pe cel mai mic îl leapădă afară din cuib. (comuna Curtişoara, prin Manta S. Const.)
6. Cînd vin berzele primăvara, oamenii se păzesc să nu le vadă cu inima (stomacul) goală, ci trebuie să ea cel puţin sare pe limbă. Seara umblă cu ochii acoperiţi ca să nu le vadă, căci se zice că îi spurcă şi este rău de moarte. (comuna Cartiu, prin Cartianu Victor)
7. Se crede că dacă barza face pui fără soţ, omoară pe cel mai mic. Se crede că puii nu pot sbura pînă cînd n-au mîncat coaje de lubeniţe (pepene). – (comuna Schela, prin Popescu P. Dumitru)
8. Dacă se întîmplă să ningă, după ce au sosit cel dintîi berze, oamenii zic că cade „zăpada berzelor“. (comuna Baia de fer, prin Rădescu Dumitru )
9. Oamenii cred că barza face trei ouă şi cunoaşte care ou este rău, pe care îl sparge cu ciocul. Se crede că va fi mare noroc, în casa pe care barza îşi face cuibul. Se crede că dacă se aprinde undeva vreo casă, barza face mare sgomot, lovindu-şi amîndouă părţile ciocului. (comuna Cărbuneşti, prin Mazilu Const.)
10. Barza n-are glas şi nu face nici o stricăciune, de aceia cred oamenii că e sfîntă, şi de aceia nici nu-i mînîncă carnea şi cred că e păcat s-o omoare. (Comuna Schela, prin Vîlcu Constantin)