Cele mai frumoase castele din Romania

11:10:00 by
Nu uitati sa distribuiti materialele care va plac, contribuiti astfel la mentinerea in viata a acestui site. Va multumim !
România poate că nu se compară cu Germania sau cu Scoţia în ceea ce priveşte numărul impresionant de castele, însă are „bijuteriile” ei încărcate de poveşti nespuse şi mai puţin cunoscute publicului larg. În plus, castelele din Transilvania sunt printre cele mai frumoase din Europa, cu toate că multe dintre ele se afla în ruină după ce au trecut prin perioada dură a comunismului.

În lista noastră veţi regăsi şi castele foarte cunoscute, dar şi castele de a căror existenţă probabil că nu ştiaţi, cum este Castelul Rosu din satul Lilieci (Bacău), locul în care au avut loc filmarile pentru pelicula „Dumbrava Minunată” sau Castelul de la Ciucea situat pe Valea Crişului, denumit şi „‘Castelul lui Octavian Goga”, pe care poetul l-a cumpărat în 1919.

Aşadar, dacă vă tentează să porniţi la drum în căutare de locuri încărcate de istorie şi poveşti necunoscute, vă recomandăm cele mai frumoase castele din România:

Castelul Corvinilor



Situat în municipiul Hunedoara, în colțul sud-vestic al Transilvaniei, Castelul Corvinilor, numit si Castelul Huniazilor, și-a păstrat si astăzi în picioare, după șapte secole, turnurile bine înfipte în istorie. Este unul dintre cele mai apreciate castele din Europa, iar culoarele îi sunt străbatute la pas, anual, de peste 70.000 de turiști.

Castelul a fost ridicat în secolul al XV-lea de Ioan de Hunedoara pe locul unei vechi întărituri, pe o stâncă la picioarele căreia curge pârâul Zlaști. Este o construcție impunătoare, prevăzută cu turnuri, bastioane și un donjon. Acoperișurile sunt înalte și acoperite cu țiglă policromă. Castelul a fost restaurat și transformat în muzeu.

Cetatea a fost una dintre cele mai mari și vestite proprietăți ale lui Ioan de Hunedoara. Construcția a cunoscut în timpul acestuia însemnate transformări, servind atât drept punct strategic întărit, cât și drept reședință feudală. Cu trecerea anilor, diverșii stăpâni ai castelului i-au modificat înfățișarea, îmbogățind-ul cu turnuri, săli și camere de onoare. Galeria și donjonul – ultimul turn de apărare (turnul „Ne boisa” = Nu te teme), rămase neschimbate de pe timpul lui Ioan de Hunedoara, precum și Turnul Capistrano (după numele lui Ioan de Capistrano, un vestit călugăr de la curtea castelului) reprezintă câteva dintre cele mai semnificative părți ale construcției. Mai pot fi amintite Sala Cavalerilor (o mare încăpere de recepții), Turnul buzduganelor, Bastionul alb care servea drept depozit de bucate și Sala Dietei, având medalioane pictate pe pereți (printre ele se găsesc și portretele domnilor Matei Basarab din Țara Românească și Vasile Lupu din Moldova).

 În aripa castelului numită Matia se mai deslușește destul de vag, o pictură referitoare la legenda cu corbul de la care se zice că își trag numele urmașii lui Ioan de Hunedoara (Corvini). În curtea castelului, alături de capela zidită tot în timpul lui Ioan de Hunedoara, se află o fântână adâncă de 30 de metri. Conform legendelor, această fântână ar fi fost săpată de trei prizonieri turci, cărora li s-a promis libertatea dacă vor ajunge la stratul de apă. Dar după 15 ani de trudă, când au terminat fântâna, stăpânii nu s-au ținut de cuvânt. Se spunea că inscripția de pe zidul fântânii înseamnă Apă ai, inima n-ai. În realitate, conținutul descifrat de specialiști este Cel care a scris această inscripție este Hasan, care trăiește ca rob la ghiauri, în cetatea de lângă biserică.

Castelul Bran



Castelul Bran este un monument istoric situat în Pasul Bran-Rucăr, la 30 de kilometri de Braşov. Motivul principal pentru care turiştii străini aleg să viziteze Castelul Bran este reprezentat de legenda care s-a creat în jurul acestuia. Astfel, cea mai reprezentativă legendă a Transilvaniei, cea a lui Dracula sau a lui Vlad Ţepeş, este legată incontestabil de Castelul Bran. Inițial, castelul Bran a fost o cetate de „trecătoare” cu scop militar. În timp, cetatea a suferit numeroase modificări, iar în anul 1920, când era în proprietatea reginei Maria, cetatea a fost transformata în castel, perioadă în care s-au realizat cele mai importante lucrări de restaurare.

Un document emis de regele Ludovic I al Ungariei (1342-1382) la 19 noiembrie 1377 în Zvolen confirmă sașilor din Scaunul Brașovului (totaque communitas Saxonum sedis Brassouiensis) dreptul de a ridica, conform promisiunii, pe cheltuiala și cu meșterii lor, o nouă cetate de piatră la Bran (promiserunt novum castrum in lapide Tydrici edificare). Cu această ocazie, regele promite brașovenilor că, dacă Țara Românească va ajunge „în mâinile noastre”, atunci vama va fi mutată de la Rucăr (Ruffa Arbor) la Bran. Referința din textul documentului din 1377 cu privire la o „nouă cetate de piatră”, permite deducția că fortificația de piatră, ce urma să fie edificată pe acest loc, a fost precedată de o întăritură de graniță mai veche. 

Această cetate, probabil din lemn, a fost ridicată de cavalerii teutoni între 1211-1225. Ea este atribuită magistrului Theodorikus. În secolul al XIII-lea teritoriul cetății Bran a fost supus jurisdicției comitatului regal de Alba Iulia. În anul 1395 Sigismund de Luxemburg, împărat german și rege al Ungariei, a folosit castelul Bran ca bază strategică pentru o incursiune în Țara Românească, în urma căreia l-a îndepărtat pe voievodul Vlad Uzurpatorul, rivalul lui Mircea cel Bătrân, vasalul său. În 1407 Sigismund îi acordă lui Mircea stăpânirea castelelor Bran (fără domeniul aferent) și Bologa. Branul rămâne sub autoritatea Țării Românești până în 1419. În anul 1427 castelul Bran a trecut din proprietatea scaunului Brașovului în cea a coroanei Ungariei, care a finanțat lucrările de fortificare și de extindere. În 1498 cetatea Branului a fost închiriată de regalitatea maghiară către scaunul Brașovului.

În 1920, Consiliul Orășenesc Brașov a donat Castelul Bran reginei Maria a României, în semn de recunoștință față de contribuția sa la înfăptuirea Marii Uniri. Însă la moartea sa regina l-a înstrăinat, lăsându-l moștenire fiicei ei preferate, principesa Ileana, căsătorită cu un membru al fostei familii imperiale de Habsburg. După 1948, Castelul Bran a fost naționalizat și a intrat în proprietatea statului român. Castelul a fost deschis vizitelor publice începând cu 1956, fiind amenajat ca muzeu de istorie și artă feudală. În 1987 a intrat în restaurare, lucrare terminată în linii mari în 1993. Castelul se redeschide ca muzeu și reintră în circuitul turistic. La 18 mai 2006, după o perioadă de proceduri juridice, castelul este retrocedat legal moștenitorilor din familia de Habsburg. Cu toate acestea statul român, prin Ministerul Culturii, îl va administra tranzitoriu și în următorii trei ani. La data de 1 iunie 2009 castelul, cândva proprietate a Brașovului, intră pe deplin în posesia moștenitorilor, Arhiducele Dominic, Arhiducesa Maria Magdalena și Arhiducesa Elisabeta, fiind astfel definitiv înstrăinat.

Castelul Peleş



Castelul Peleş din Sinaia, reședința de vară a regilor României, este unul dintre cele mai importante edificii istorice din țară și a fost construit între 1873 și 1914. Castelul Peleș a fost înălțat la dorința regelui Carol I al României (1866 – 1914), după planurile arhitecților Johannes Schultz, Carol Benesch și Karel Liman, și a fost decorat de celebrii decoratori J. D. Heymann din Hamburg, August Bembé din Mainz și Bernhard Ludwig din Viena. Castelul Peleș este unul dintre cele mai importante edificii de tip istoric din România, având caracter de unicat și este, prin valoarea sa istorică și artistică, unul din cele mai importante monumente de acest fel din Europa celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-lea.

Castelul Banffy



Castelul Banffy  de la Bonțida este cel mai mare castel din Transilvania, fiind una dintre atracțiile baroce majore ale Transilvaniei si României. Tot aici se desfășoară anul și festivalul de muzică ”Electric Castle”. Domeniul de la Bonțida a fost donat familiei Bánffy de către regele Sigismund de Luxemburg în anul 1387. Se bănuiește că pe acest loc a existat o reședință nobiliară încă din secolul al XIV-lea, iar construcția la castel a început în 1437, când baronul Bánffy a primit din partea regelui Albert permisiunea de a-și ridica o cetate, și a fost finalizată în 1543. Prima atestare documentare a castelului datează însă din secolul XVII, când, potrivit unui raport militar (1680), exista un sistem de fortificații care înconjura conacul. Stilurile cele mai vizibile în structura ansamblului sunt cel renascentist și cel baroc.

Castelul Posada



Castelul Posada a fost reședința familiei Bibescu. Deși a trecut printr-un incendiu devastator în 1950, castelul nu a mai fost reconstruit, devenind depozit pentru obiectele nefolositoare ale Palatului Peleș.

Castelul Pekri Ozd



Castelul Pekri Ozd se află în inima Transilvaniei, în localitatea Ozd. Palatul a fost reconstruit de mai multe ori de-a lungul timpului, găzduind, totodată, o grădiniță, o școală, o casă de cultură sau un CAP. După ’89, castelul a fost retrocedat doamnei Jude Mária, o moştenitoare din Franţa.

Castelul Haller 



Castelul Haller a fost construit între secolele XVI-XVII și este situat la 17 km de Târgu-Mureș, în localitatea Ogra. Interesant este faptul că turiștii se pot caza aici, fiind primul castel renovat și reamenajat în pensiune turistică din judetul Mureș.

Castelul Purgly



Castelul Purgly a fost construit în anul 1889 în actuala localitate Sofronea, reprezentând reședința familiei Purgly. Castelul Purgly este situat într-un parc, în spatele acestuia aflându-se un ștrand cu apă termală, unde apa are aproximativ 30 de grade. Acesta are și o pepinieră unde sunt plantați peste 100 de pomi. Monumentul a fost renovat și deschis publicului din anul 2007.

 Castelul Roșu



Castelul Roșu a fost construit între anii 1864-1866, în parcul Hemeiuși, la cca. 8 km de Bacău. Arhitectura și decorul clădirii sunt o îmbinare splendidă de influențe gotice și baroce cu elemente definitorii ale stilurilor venetian și brâncovenesc. Castelul este zidit din blocuri de gresie și cărămidă ornată cu sculpturi pe stâlpii de gresie de la balcoane, arcadele ferestrelor și ale turnului. Este castelul clasic din basme, cu turn, lac și alei șerpuite. Denumirea de Castelul Roșu se datorează culorii date de caramidă în exterior. Parcul care înconjoară castelul a fost stabilit în anul 1880, cuprinde 49 ha si este al doilea ca importanta dendrologica din România. Arhitectura parcului este realizată în stil englezesc, cu alei curbe conturate de arboretul ce alternează cu pajiștile verzi, într-o  încântatoare varietate de forme si culori.

Aspectul feeric al parcului este întregit de un mic lac, construit într-o adâncitură a terenului, pe malul căruia cresc plopi seculari. În plus, colecția de trandafiri a parcului este unică in tara, cu peste 600 de specii ce încântă vizitatorul. Este o oază de liniște și relaxare, de o frumusețe aparte, ce atrage numeroși turiști dar și băcăuani dornici să evadeze din oraș. În acest loc de basm a fost filmată “Dumbrava minunată”, adaptarea romanului cu același nume, al scriitorului Mihail Sadoveanu.

Castelul Sukosd-Bethlen



Pe drumul dinspre Brasov spre Sighișoara se află localitatea Racos ce adăpostește Castelul Sukosd-Bethlen, fosta reședință nobiliară a grofului Sukosd, construită în anul 1625 de familia grofului Istvan Sükősd, pe domeniul primit de acesta de la principele Gabriel Bethlen. Zidurile închideau o incintă rectangulară întărită la colţuri cu bastioane circulare. În ciuda aspectului de cetate, construcţia a fost în primul rând o reședinţă nobiliară luxoasă și confortabilă, fortificată totuși pentru a face faţă unei eventuale năvăliri turcești, dar mai ales pentru a rezista răscoalelor ţărănești. Încăperile erau distribuite pe două niveluri. Parterul revenea funcţiunilor gospodărești, în timp ce la nivelul superior erau spaţiile de locuit, diverse saloane și săli pentru festivităţi. Prin donaţie, apoi fiind lăsat moștenire, castelul schimbă mai mulţi proprietari.

 În 1694 el devine proprietatea lui Samuel Bethlen. După 1700, acesta repară și extinde castelul. El ridică deasupra intrării de pe latura sudică un turn rectangular. După aproape 200 de ani, castelul devine proprietatea familiei Teleki, iar în 1903 comunitatea comunei Racoș cumpără moșia și castelul. Din păcate, destinaţiile pe care le-a primit construcţia de-a lungul secolului XX nu au făcut altceva decât să conducă la intervenţii brutale care n-au respectat criterii arhitecturale sau istorice. După 1962, aici era sediul CAP, iar un turn devine remiza pompierilor. Cu toate acestea, castelul a rămas în picioare și merită să fie repus în valoare printr-o restaurare riguroasă.

 Castelul Thury-Banyai



Castelul Thury-Banyai este situat in satul Tamasfalau din comuna Zabala, județul Covasna (Transilvania). A fost construit între anii 1810-1820, iar astăzi este casa de cultură a localității.

Castelul regal de la Săvârşin



Castelul regal de la Săvârşin este un conac deținut de familia regală română și situat pe domeniul de la Săvârșin, din județul Arad. Pe locul clădirii actuale se găsea în secolul al XVIII-lea castelul familiei nobiliare Forray.  Acest castel a fost construit între anii 1650-1680.

La 9 iunie 1784, a fost răpit de aici vicecomitele Andras Forray (senior) de catre haiducii conduși de Petre Baciu. Șeful administrației comitatului a fost eliberat numai după satisfacerea revendicărilor haiducilor de către însuși împăratul Iosif al II-lea. Nu peste mult timp, la 3 noiembrie 1784 au sosit aici cetele lui Horia, Cloșca și Crișan, cărora li s-au alăturat iobagii de pe domeniu, care au refuzat să se opună răsculaților. Proprietatea castelului s-a transmis prin nobilimea maghiară, pentru ca spre sfârșitul dominației maghiare asupra Transilvaniei să treacă în fine în proprietatea lui Carol Hunyady, care a stăpânit domeniul Săvârșin până la moartea sa în 1932. După moartea acestuia, domeniul intră în proprietatea societății „Corvin”, la care acționar majoritar era Anton Mocioni. La 26 martie 1943, acesta vinde acțiunile majoritare regelui Mihai I. Acest castel nu a aparținut niciodată lui Carol al II-lea.

Refacută la începutul secolului al XIX-lea, în stil neoclasic și prevăzut cu etaj și balcon, clădirea castelului a suferit în cursul deceniilor multiple transformări interioare și exterioare. Castelul este înconjurat de un parc prevăzut cu lac și debarcader. După ce a fost confiscate de comuniști în 1948, la fel ca toate celelalte proprietăți regale, castelul a revenit în posesia Casei Regale la 1 iunie 2001. Principesa Margareta conduce acțiunile de restaurare a parcului și a casei în acelasi stil creat în 1943 de Regina-mamă Elena. La 20 septembrie 1999, fostul suveran Mihai al României cerea să reintre în posesia castelului și domeniului Săvârșin, cumpărat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. După retrocedarea castelului, regele a renunțat la mobila veche, care a fost încărcată în camioane și transportată la Olănești, la Regia Protocolului de Stat. Grădinile au fost refăcute, fiind tăiați brazii și vegetația care nu apăreau în planurile inițiale ale castelului, intenția fiind ca parcul să fie refăcut cum arăta înainte de confiscarea de către comuniști.  Parcul dendrologic din jurul castelului a fost înființat de vicecomitele Andras Forray, în anul 1514, care a fost domn de pământ și a avut moșie în zona Săvârșinului. Acest parc are o suprafață de 6,5 hectare și conține câteva specii rare de arbori și arbuști, declarate monumente ale naturii: brad argintiu, molid, tuia piramidală, chiparoși de baltă, salcâm chinezesc, pin de Himalaya, alun turcesc, stejari seculari și multe altele.

Castelul Sturdza



Castelul Sturdza, cunoscut şi sub denumirea de Palatul Sturdza este un castel în stil neogotic construit între anii 1880-1904 de către Gheorghe Sturza şi soţia sa Maria, în satul Miclăuşeni, la o distanţă de 65 km de municipiul Iaşi. În prezent, se află în proprietatea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.

Castelul Bay



Castelul a fost construit pe la mijlocul secolului al XIX-lea. Situat chiar în centrul satului Treznea, castelul este legat de familia grofului Bay Ferenc, ce a locuit în el până în 1944, an în care, cu doar câteva săptămâni înainte ca frontul celui de-al Doilea Război Mondial să ajungă în zonă, a fost părăsit. Groful, alături de fiul și de soția acestuia, de cei doi nepoți, dar și de o parte din animalele pe care le avea la momentul respectiv s-a retras din fața armatei române la Curtuișeni, în județul Bihor, aproape de granița cu Ungaria. 

După venirea comuniștilor la putere, castelul a fost sediul CAP-ului din localitate, perioadă în care a fost cât de cât întreținut. După 1990 însă, locația a fost abandonată și lăsata în voia sorții. Actualmente, deși inclus pe lista monumentelor istorice, ansamblul arhitectural este aproape o ruină, uitat de autoritățile locale și centrale. Acestă situație se datorează în principal evenimentelor antiromânești din Treznea din perioada hortystă. Castelul are în componență două corpuri principale, legate între ele de o reproducere a “Punții Suspinelor” din Veneția, unică în România, dar care sunt astăzi departe de strălucirea de altădată. Castelul are o structură și o formă legată strict de genealogia familiei ce a locuit în el.

 Deși atât bătrânul Bay Ferenc cât și soția acestuia proveneau din familii nobiliare, Ferenc era cu o treaptă mai sus în ierarhie, fapt pentru care corpul de clădire rezervat lui era mai mare, ea fiind a adevăratului nobil. Mai mult decât atât, cel rezervat soției nu este doar mai mic, ci a fost legat de cel al soțului printr-o “punte a suspinelor” ce simbolizează înnobilarea prin căsătorie a părții feminine a familiei.

Castelul Bethlen Haller



Castelul Bethlen Haller este situat în localitatea Cetatea de Baltă, din judeţul Alba. Din fericire, castelul a fost pastrat in conditii bune, iar acum parterul si crama de sub el au fost refăcute. Castelul aprtine patronului de la Jidvei si poate fi vizitat de cei care vor sa deguste vinul de aici.

Castelul a fost construit între anii 1615 şi 1624 de către principele Transilvaniei, Gabriel Bethlen, în stilul renascentist din secolul al XVI-lea şi renovat în secolele XVII-XVIII cu o poartă în stil baroc. După ce maghiarii au distrus Cetatea de Baltă, care a aparținut lui Ștefan cel Mare, au ridicat noul castel, menționat în scripte în 1581. După ce schimbă mai mulți proprietari, în a doua parte a secolului al XIX-lea, castelul este cumpărat de groful Haller Jenő, care l-a lăsat moștenire fiului său. Legenda locului spune că familia grofului purtă blestemul iobagilor schingiuiți la castel. În perioada 1773-1777, în Cetatea de Balta s-a desfășurat procesul intentat de Kada Mozes, administratorul domeniilor comitatului, împotriva iobăgimii răsculate.

Se poate spune ca în 1784, la izbucnirea răscoalei condusă de Horea, Cloșca și Crișan, țăranii din acest comitat aveau deja experienta luptelor împotriva grofilor. În perioada răscoalei, între 1848-1849, administrația comitatului este preluată în totalitate de către tinerii din școlile Blajului. Generalul Bem este cel care, cu tunurile, reintroduce asuprirea habsburgică, iobagii fiind schingiuiți în beciurile castelului. Castelul era renumit pentru grădinile sale și pentru crescătoria de cerbi. Din beciurile castelului pornesc tunele subterane care duc până la castelul din Sânmiclăuș, o altă proprietate a familiei grofului.

Castelul Cantacuzino



Castelul Cantacuzino se află în stațiunea montană Bușteni, fiind construit în 1911 la cererea prinţului Gheorghe Grigore Cantacuzino, fost ministru al României. Clădirea a aparținut familiei Cantacuzino până la naționalizarea din 1948, devenind apoi un sanatoriu al Ministerului de Interne. Ea adăpostește astăzi un muzeu. În pavilionul central se găsește o colecție de heraldică reprezentând blazoanele familiilor înrudite prin alianță cu familia Cantacuzino, precum și portrete ale membrilor familiei din ramura munteană. Castelul a fost amenajat cu vitralii, plafoane cu grinzi pictate, balustrade din lemn, piatră sau fier forjat, șeminee cu piatră albă și ornamente din mozaic. În perioada în care clădirea a servit ca sanatoriu, pereții au fost vopsiți uniform. După retrocedare, a început un proces de restaurare a picturilor originale.

Castelul Karolyi


 Istoria Castelului Karolyi din Carei este strâns legată de cea a familiei Károlyi. În vremea regelui Matei Corvin, László Károlyi construia aici o primă cetate, o casă de piatră ce avea să fie extinsă pe toată perioada secolului următor. Astfel, în anul 1592 clădirea veche era înconjurată de ziduri puternice, de bastioane, de un șanț exterior cu un pod suspendat. Construcția castelului  a stârnit numeroase controverse în rândul nobilimii, care la acea vreme era împotriva finalizării acestuia, fiind nevoie ca însuși regele Matei Corvin să intervină pentru a aplana conflictul iscat. Cetatea a deținut un rol important de-a lungul întregului secol XVII, făcând parte din rândul fortărețelor de apărare a frontierei vestice a Transilvaniei.

 Între 1661-1666 este reconstruită și joacă un rol crucial și în timpul războaielor duse de Rákóczi Francisc al II-lea împotriva Habsburgilor. Atacată de austrieci în 1705, cetatea este distrusă parțial, dar refăcută rapid. După Pacea de la Satu Mare, din 1711, nemaiavând un rol militar, groful Károlyi Jozsef demolează zidurile și astupă șanțurile de apărare. Noua construcție în stil baroc ce a fost terminată în 1794, cuprindea 20 de camere la parter, o capelă, iar la etaj alte 21 de încăperi. În curtea împrejmuită de o superbă grădină era amenajat și un manej pentru 24 de cai. Cutremurul din 1834 avea să distrugă în bună parte Castelul, fiind refăcut în forma actuală abia în 1894-1896. Restaurarea s-a făcut în stil neogotic de arhitectul Meining Arthur, ajutat de meșteri locali din Carei și împrejurimi.

În jurul castelului, în anul 1700 a existat o grădină frumoasă, amenajată în stil baroc. În anii 1790 grădinarul Bode Gyorgy amenajează în jurul castelului nou o grădină engleză. Grădina avea și o seră cu plante exotice. Forma actuală o primește pe o suprafată de 12 ha, în anul 1890. Luând în considerare plantele rare din grădină (208 specii și subspecii de plante arborescente),în anul 1982 a fost declarat parc dendrologic ocrotit. De exemplu, platanul uriaș din fața castelului, cu un diametru de 205 cm, a fost plantat în anul 1810.

Castelul Mikes



La șase kilometri de Covasna, în satul Zabala, ascunsă după o poartă de fier și mulți castani, se află casa de oaspeți a familiei de nobili maghiari Mikes. Castelul este situat la poalele Munților Carpați, fiind înconjurat de 34 de ha de pădure. Pe vremuri, aici era motorul care genera curent electric pentru castel și satele din împrejurimi. Între timp, în 1949, comuniștii le-au confiscat averea și i-au alungat de pe domeniu. Contesa Katalina avea 4 ani pe-atunci. 50 de ani mai târziu a reușit să recupereze o parte din terenuri, inclusiv castelul de la Zabala și cladirile anexe. Pe una dintre ele, “The Machine House” – casa motorului – a restaurat-o, păstrând aerul de pe vremuri, și a transformat-o într-un micuț hotel cu șase camere.

Castelul ”Iulia Hașdeu”



Castelul ”Iulia Hașdeu” se află în municipiul Câmpina, acesta fiind construit (între anii 1893 și 1896) pentru comemorarea Iuliei Hașdeu, fiica lui Bogdan Petriceicu Hașdeu. Iulia Hașdeu, o tânără considerată genială, a fost şi primul român care a absolvit facultatea Sorbona din Paris, și a murit la 19 ani de tuberculoză. Vizitatorii care trec pragul muzeului pot admira portretele membrilor familiei Hasdeu, obiectele familiei Hasdeu, fotografii și documente originale, mobilierul vechi de peste un secol, manuscrise și colecții ale revistelor conduse de marele filolog ori la care acesta a colaborat, ediții princeps ale cărților savantului, precum și tablouri valoroase semnate de pictori renumiți precum Sava Henția, Nicolae Grigorescu, G.D. Mirea sau Diogene Maillart. De asemenea, în ansamblul expoziției un loc important îl ocupă preocupările spiritiste ale lui B.P.Hașdeu.

Castelul Kendeffy



Castelul Kendeffy se află în localitatea Sântămăria Orlea, judeţul Hunedoara. A fost construit de familia Kendeffy în 1782, o familie de nobili foarte bogaţi la acea vreme, care aveau nevoie de o reşedinţă în Ţara Haţegului. Edificiul a fost naţionalizat în 1946 de comunişti, iar din anul 1982 castelul a fost preluat de către administraţia judeţeană Hunedoara şi transformat în hotel.

Castelul de Vânătoare Lăpuşna



Castelul de Vânătoare Lăpuşna este situat în satul Lăpuşna, judeţul Mureş, la o altitudine de 815 m, în Munţii Gurghiului, pe valea cu acelaşi nume. A fost construit între 1925 şi 1926 şi a aparţinut până în 1949 familiei regale.

Palatul Ghika – Comănești



Palatul Ghika se află în orașul Comănești din județul Bacău. Fosta reședință de vară a familiei Ghika – Comănești a fost ridicată în 1890 în stilul baroc târziu și poartă semnătura arhitectului Albert Galleron (cel care a proiectat Atheneul Român).

Castelul Țepeș



Castelul Țepeș, o adevărată bijuterie arhitectonică, se află în București, fiind situat chiar printre copacii din Parcul Carol.  Mai puţin cunoscută astăzi, clădirea denumită pitoresc „Castelul Ţepeş” a fost construită în anul 1906, cu ocazia organizării, pe Câmpia Libertăţii, a Expoziţiei Generale Române, prilejuită de jubileul a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I.

Totuşi, destinaţia iniţială a edificiului a fost aceea de turn de apă. Din cauză că forma rezervoarelor nu era una estetică, s-a adoptat soluţia unei construcţii care să întrunească pretenţiile de „artă şi stil” ale organizatorilor. Ca urmare, construită după planurile arhitecţilor Ştefan Burcuş şi V. Ştephănescu, clădirea a reprodus, în mică măsură, Cetatea Poenari, ridicată de Vlad Ţepeş, domnitorul Ţării Româneşti, în locul numit Cheia Argeşului, de pe Plaiul Loviştei, jud. Argeş.

În turnul castelului, înalt de 23 de metri şi cu un diametru de 9 metri, se află montat un rezervor din fontă cu o capacitate de 200 de m3. Printr-o scară de lemn, în spirală, se urcă pe o platformă de unde se poate admira Parcul Carol şi panorama Bucureştilor. Un contrafort puternic, terminat cu un pridvor de lemn, susţine turnul ca să nu se prăbuşească, iar în dreapta se află un zid crenelat de piatră, terminat în colţ cu un alt turn de dimensiuni mai mici.

 Începând din anii de după Primul Război Mondial castelul a fost transformat într-o cazarmă destinată corpului de gardă de la Mormântul Ostaşului Necunoscut, aflat în apropiere, în faţa Muzeului Militar Naţional. După strămutarea Eroului Necunoscut la Mărăşeşti şi inaugurarea, la 30 decembrie 1963, a mausoleului din apropiere, clădirea din Parcul Carol I a continuat să fie folosită de militarii destinaţi pazei acestuia. Dupa 1990, clădirea a fost utilizată drept Corp de gardă pentru o subunitate de jandarmi, care îndeplinea misiuni de pază la câteva instituţii bancare din Capitală. Din 30 septembrie 2004, Castelul Vlad Ţepeş a devenit sediul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor.

Castelul Bela Fay



 Castelul Bela Fay din Simeria este un monument istoric si arhitectonic din secolul XIX. Istoria clădirii este legată de existenţa parcului, Arboretul Simeria, o colecţie extrem de valoroasă de plante lemnoase exotice, dar şi autohtone.  Mai multe familii nobiliare au deținut acest domeniu printre care Gyulay, Kun, Fay sau Ocskay. Demn de remarcat este faptul că moștenirea s-a transmis pe linie feminină. În anul 1848, cu prilejul revoluției, au avut loc distrugeri remediate abia între anii 1870-1880. Începând cu 1918 proprietar va fi Bela Fay, naturalist și membru al Academiei de Științe Maghiare. Din 1954 aici funcționează Stațiunea de Cercetări și Experimentări Forestiere Simeria.

Castelul Salbek



Castelul Salbek este situat în satul Petriş, din comuna cu acelaşi nume, judeţul Arad. Ansamblul Castelului Salbek datează din perioada 1800-1850, în ultima perioadă fiind sanatoriu pentru tratarea afecţiunilor pneumoftiziologice, până în anul 2009, când a fost retrocedat.

Caste­­lul Goga



În Ciucea, deasupra văii Cri­­­­şului (judetul Cluj), se înalţă caste­­lul Goga. Domeniul de la Ciucea este cumpărat de către Octavian Goga în anul 1920 de la Boncza Berta, văduva poetului maghiar Ady Endre. Odată cu semnarea  actului de vânzare-cumpărare, Octavian Goga devine proprietarul complexului de la Ciucea. Între anii 1921 -1926, Octavian Goga modifică esenţial castelul: îl măreşte, îl etajează, îi schimbă arhitectura, conferindu-i un stil nou brâncovenesc, cu verande largi şi vedere spre Criş. Din păcate, la 7 mai 1938, Octavian Goga a decedat la Ciucea, în urma unui atac cerebral suferit cu trei zile înainte.

 În 1939, după moarte poetului, Veturia Goga aduce la Ciucea un monument de arhitectură românească, biserica din lemn din comuna sălăjeană Gălpâia, înfiinţează o mănăstire de maici care funcţionează până în 1947 şi îşi reia activitatea în 1994. Între anii 1938-1958, prin stădaniile extraordinare ale Veturiei Goga s-a realizat ,,Mausoleul”, monument funerar ridicat după planurile arhitectului G.M. Cantacuzino şi decoraţiile proiectate de artista plastică Nora Steriade. Muzeul Memorial ,,Octavian Goga” deţine un patrimoniu imobil format dintr-un teren de 4 ha pe care sunt amplasate 9 clădiri si un patrimoniu mobil ce cuprinde 14 310 piese organizate pe colecţii, expuse sau depozitate în sălile complexului muzeal.

Magna Curia sau Castelul Bethlen



Magna Curia (latină Curtea Mare) sau Castelul Bethlen se situează în municipiul Deva; este cea mai veche clădire monument istoric ce se păstrează în Deva.

În anul 1582 căpitanul garnizoanei cetății din Deva, Francisc Geszty, construiește pe locația actualului monument o casă. Această casă va fi folosită ca reședință apoi de către Sigismund Báthory, generalul Basta, Ștefan Bocskay, Gabriel Báthory și Gabriel Bethlen.În 1621 Gabriel Bethlen dispune de transformarea radicală a construcției inițiale, rezultând palatul Magna Curia. Conceput inițial în stil renascentist (sub Gabriel Bethlen), edificiul ajunge la o formă definitivă la începutul secolului al XVIII-lea când i se aduc ultimele modificări. Aceste modificări îi dau înfățișarea barocă păstrată până astăzi.După unirea Transilvaniei cu România, în anul 1918, Castelul Bethlen a trecut în proprietatea statului român, iar din 1938 în castel a fost amenajat Muzeul de Istorie al județului Hunedoara. Castelul a fost renovat în ultimii ani, procesul fiind în stadiu de finalizare, continuându-se și cercetările arheologice din curtea acestuia

Castelul Pogány



Castelul Pogány din Păclișa, județul Hunedoara a fost construit, în stil baroc, în jurul anului 1800. Se află la aproximativ 15 km de Parcul Naţional Retezat, şi la 6 km de Haţeg. Castelul, construit la începutul secolului al XIX-lea, este dispus pe două niveluri şi conţine 22 de camere. După cel de-al Doilea Război Mondial, castelul a fost ocupat de armata rusă care a construit în incinta acestuia o cazarmă pentru soldați. În prezent, ansamblul găzduiește Spitalul de Neuropsihiatrie Infantilă ”Dr. V. Ilea”, castelul fiind folosit de spital ca și sediu de administrație. Unele lucrări de reabilitare au fost efectuate la începutul anilor 90, iar începând cu 2001, o nouă serie de lucrări au fost demarate. Edificiul este înconjurat de un parc, străbătut de un pârâu, cu alei pentru plimbări.

Terra Misterioasa

Stiri pe Turte