Nu uitati sa distribuiti materialele care va plac, contribuiti astfel la mentinerea in viata a acestui site. Va multumim !
Luni 30 noiembrie, Biserica Ortodoxa si cea Greco-Catolica il praznuiesc pe Sfantul Apostol Andrei, protectorul tarii noastre. Nascut in Betsida, fiul lui Iona si fratele Sfantului Apostol Petru, a fost ucenic al lui Ioan Botezatorul si primul care l-a urmat pe Mantuitor, fiind supranimit „Cel intai chemat”. Dupa rastignire a propovaduit cuvantul Domnului in Bitinia, la Marea Neagra in Calcedonia, Bizant, Turcia, Grecia, Irachlia, Amastis.
A indeplinit diferite functii eclesiastice, a fost prigonit si supus la chinuri si, in cele din urma a fost rastignit la 30 noiembrie, anul 87, pe o cruce in forma de X. Moastele sale au fost duse la Constantinopol, apoi mutate la Tesalonic, la Atena, la Patras si la Roma. Racla cu capul Sfantului a fost inapoiata Bisericii Greciei la 26 septembrie 1964.
Sfantul a ajuns pe meleagurile noastre si a poposit o vreme in Dobrogea de astazi. A fost deosebit de indragit, creandu-se chiar o balada care ii este inchinata si care este numita „Pestera Sfantului Andrei”. Din aceasta balada, din alte traditii populare si, sporadic, din unele documente, aflam ca Sfantul a fost primit cu prietenie de preotii cultului local, numiti in balada „sfinti” si care i-au oferit ca loc de refugiu pestera respectiva.
Pestera este considerata prima biserica crestina din tara noastra. Asa cum arata ea astazi, biserica, sapata in stanca, la baza unui deal impadurit, are peretii acoperiti de icoane si este luminata de multimea candelelor si lumanarilor. Pe locul catapetesmei altarului se afla icoana Sfantului Andrei. In pronaos, intr-o nisa, este scobit in piatra un fel de pat pe care se odihnea Sfantul si astazi, ca semn de omagiu, sunt aprinse lumanari. Multi credinciosi au cerut permisiunea sa se aseze pe acest pat pentru a-si usura anumite suferinte, redobandindu-si sanatatea. Se pare ca Sfantul le-a ascultat rugaciunile.
In jurul pesterii, in munte, sunt sapate chilii in care se odihneau ucenicii Apostolului. Multi ani pestera a fost acoperita de uitare, Dobrogea fiind stapanita de turci vreme de 400 de ani, pana la Razboiul de Independenta din 1877.
In 1918 avocatul Jean Dinu din Constanta, facand o calatorie in zona, descopera pestera in urma unui vis profetic. Locul care era acoperit de buruieni este curatat, se ridica primele chilii si se aduna calugarii care slujeau in pestera, careia in 1936 ii ridica deasupra o turla inalta, dupa unii de 40 de metri, dupa altii doar de 18 metri. In 1943, pestera a fost sfintita de Episcopul Ghenadie Petrescu, dar in anii grei care au urmat biserica este desfiintata, locul devine staul pentru oi si taranii se adapostesc in ea pe vreme proasta.
In 1990 incep lucrarile de reamenajare, se construieste la intrare un zid dupa modelul celui din 1918 si o turla de patru metri. La cativa zeci de metri de pestera se afla o biserica mica a carei constructie a inceput in martie 1994 si a fost terminata la 1 octombrie 1995. A fost sfintita cu hramul „Acoperamantul Maicii Domnului” iar pictura a fost finalizata in 1999.
In 1998 a inceput constructia bisericii mari, terminata in 2002, pictura fiind inceputa in 2004. Inauntru, in fata Altarului, se afla o cruce in forma de X pastrand in centru o particica dintr-un deget al Sfantului Apostol, daruit de Mitropolia din Grecia. Pe cele patru laturi ale crucii sunt depuse moaste ale sfintilor martiri dobrogeni de la Niculitel.
Cele trei biserici sunt inconjurate de alei pietruite si straturi de flori si foarte aproape este izvorul Sfantului Apostol Andrei. Se spune ca, la venirea lui, in zona nu exista apa, dar a facut-o sa apara lovind cu toiagul in pamant.