Intamplari bizare

Nu uitati sa distribuiti materialele care va plac, contribuiti astfel la mentinerea in viata a acestui site. Va multumim !
În curtea bunicilor 

Eram foarte mici. Ne jucam în curtea bunicilor sub un dud. Pe iarba din apropiere, am observat nişte pete albe. Apropiindu-ne, am găsit nişte săculeţi mici de pânză. I-am desfăcut: conţineau un praf care se­mă­na a pământ. I-am arătat bunicii, nebănuind ce avea să urmeze. În câteva clipe, s-a produs o agitaţie şi o învălmăşeală greu de imaginat. Toţi ai casei s-au re­pezit la noi, ne-au smuls "jucăriile", le-au arun­cat, ne-au spălat pe mâini, stro­pindu-ne cu o apă păstrată într-o stic­lă (posibil agheas­mă). Văzându-ne spe­riaţi, ne-au spus să nu mai punem mâna pe tot ce găsim; că unii oameni aruncă lucruri pe care, dacă le atingi, te îmbolnăveşti.

Legăturile mortului

Au trecut anii... Pe atunci, circulau bro­şuri cu di­ferite leacuri şi reţete de far­mece. Mi-a căzut în mână o cărticică cu foi­le rupte şi m-am amuzat citind-o. N-am cre­zut nimic. Cum puteau să-ţi facă rău trei căţei de usturoi din botul unui câine mort, aşezat la o răs­pân­tie, sau o broască uscată pusă la intrarea în casă?!

Aflându-mă la o înmormântare, am observat că o femeie a desfăcut legătura de la picioarele mortului şi, înfăşurând-o pe mână, şi-a strecurat-o în buzunar. Unii şi-au dat coate şi au şoptit: "Face farmece!". Eram sfătuiţi ca în asemenea cazuri să ne închinăm, să spunem o rugăciune, altfel am fi, pasămite, în pe­ri­col.

Păpuşa înţepată

Am asistat la situaţii ce mi se păreau de-a dreptul hilare: o vecină care se temea de "făcături" intra în panică dacă găsea în faţa casei o pă­puşă înţepată cu ace sau nişte fire de paie legate cu un şnur roşu. Aflând că nişte copii din vecini se dis­trau punându-i în cale câte un obiect mai "ciudat", am vorbit cu părinţii lor, pentru a scuti biata femeie (mai săracă cu duhul) de teama care o chinuia.

Mâna din pod

Am aflat apoi despre întâmplări mai grave, care erau de natură să te pună pe gânduri. O mătuşă de a mea a găsit în podul casei o mână de om mumificată. Luând-o la întrebări pe chiriaşa ce ocupa aparta­mentul de sub pod, aceasta i-a răspuns cu răutate că numai dacă va să­ru­ta mâna mortului va pune cu­nu­nie pe cap. Mătuşa mea era cununată civil. Avea doi co­pii, dar nu putuse să facă cu­nu­nie religioasă, fiind vreme de răz­boi şi soţul ei fiind fie con­cen­trat, fie pe front. N-a dat aten­ţie spu­se­lor vecinei. Şi, bi­ne­înţeles, nu a sărutat mâna mor­tului. Într-adevăr, nunta nu a mai avut loc niciodată. De altfel, că­să­to­ria lor s-a destrămat, ea ră­mâ­nând să-şi creas­că singură cei doi copii.

 Vrăjitoarea şi şobolanii

Nişte rude apropiate, întorcându-se acasă spre mie­zul nopţii, au văzut, pe un loc vi­ran, o femeie complet goală, despletită, cu o mătură într-o mână şi cu un făraş în cea­lal­tă. Alerga năucă, urmată de sute de şobolani. Oa­menii erau serioşi, nu puteau inventa, nu consumaseră alcool. Şi aşa, încet-încet, mi-am fă­cut o idee despre for­ţele malefice "care-şi fac de lucru" în viaţa oa­menilor.

Cărămida nouă

Întâmplător, am cunoscut două situaţii diferite, la una din drame asistând personal. Aveam vecini de apartament nişte oa­meni aşe­zaţi: băr­ba­tul, cu munci de răs­pundere, mergând cam des pe teren, doam­­na gos­podină, bu­nă soţie şi ma­mă, şi băiatul disciplinat şi ascultător. Totul a în­ceput să meargă prost când s-a aflat că băr­batul ar fi avut o le­gătură extra­con­ju­ga­lă. În­gri­jorată de si­tua­ţia ma­ria­jului lor, soţia s-a adre­sat or­ganizaţiei de par­tid (ca pe atunci...). S-au aranjat lu­crurile, des­fă­cân­du-se con­trac­tul de muncă al "in­tru­sei". După scur­tă vreme, aflân­­du-ne în ho­lul apar­ta­men­­tu­lui, am ob­servat sub o mă­suţă un obiect alb. Bă­iatul s-a aple­cat să-l ri­dice. Intuind un even­tual pericol, am strigat toţi la el să nu atingă obiectul. Făcând haz, tâ­nă­rul l-a lu­­at şi l-a des­fă­cut.



 Era o că­ră­­mi­dă nouă, în­velită în­tr-o pân­ză cu­rată; în acelaşi pa­chet se aflau niş­te pungi mici cu un praf negru. După puţin timp, tânărul a manifestat o schim­bare în rău în starea de sănătate, psihic şi com­portamental. A început să aibă dureri mari de cap şi o nervozitate inexplicabilă, ducând până la crize de furie. Relaţiile dintre el şi mama lui au devenit atât de tensionate, încât ajunseseră la vio­lenţe fizice, arun­când unul în celălalt cu obiec­te dure, chiar şi cu un to­por. Şi-a re­tras până şi actele de­puse pen­tru admiterea la fa­cul­tate. După o pe­ri­oadă lungă de slujbe şi rugăciuni, a reu­şit la o şcoală postli­cea­lă şi apoi a terminat şi Po­li­teh­nica, rea­lizându-se atât pro­fe­sio­nal, cât şi în viaţa per­so­nală.

Lăptăreasa

Am cunoscut mai de­mult un cuplu vârst­nic, el având un aer de "boier", iar doam­na, foarte drăguţă, cu o voce dulce, cu care ne delecta cântându-ne can­ţo­­nete. Se tot şuşotea totuşi pe seama lui... Era vorba - după câte am înţeles - de o "relaţie" inexplicabilă a domnului, care dura de circa 20 de ani. De data aceasta, intrusa era o persoană foar­te diz­gra­ţi­oasă, de care el nu se mai putea des­părţi. Într-o bu­nă zi, o fe­meie care aducea lapte doam­nei a întrebat-o cine a ie­şit pe poartă. Aflând că este soţul ei, a început să plân­gă în hohote, cerându-şi ier­ta­re de la doamna. Fu­sese plătită de cineva ca să-i fa­că farmece băr­ba­tului, în aşa fel încât să nu se mai apro­pie niciodată de soţia lui. S-a terminat trist. Doam­na a murit de ini­mă rea, iar peste câţiva ani, l-am văzut pe bătrânul crai într-o staţie de autobuz, privind în gol...
Sunt convinsă că singura soluţie de a lupta cu far­me­cele este credinţa. Credinţa care-ţi dă curaj, ru­gă­ciu­nile insistente şi slujbele ce pot contracara răul, oricât ar fi el de puternic. Este singurul sprijin la care omul poate apela, în cazuri ce par fără ieşire...

VIRGINIA NICOLESCU - Galaţi - Formula As