Lungul drum al apelor menajere din Bucuresti

11:32:00 by
La scurt timp dupa ce bucurestenii si-au terminat dusul de dimineata, toate apele murdare se aduna intr-un suvoi care navaleste pe sub oras, inchis intr-un urias canal de beton.

Iar dupa kilometri intregi de drum incatusat - abia scapate dintre cei 4 pereti - puhoaiele inspumate sunt aruncate la 10 metri inaltime si lasate apoi sa se prabuseasca in niste bazine. Acolo vor bolborosi si vor fi amestecate pana cand mare parte din murdaria cu care sunt incarcate se va curata.

E un drum zbuciumat, pe care insa apa care ajunge in casele bucurestenilor trebuie sa il parcurga, zi de zi. Iata de ce.

Ori de cate ori fac dus, spala vase sau folosesc toaleta, bucurestenii produc o cantitate de apa murdara. Ca sa nu polueze solul si sa nu provoace epidemii de tifos sau de hepatita, aceasta apa murdara trebuie colectata de la fiecare utilizator in parte si evacuata cat mai repede din oras.

Daca ar fi vorba despre doar vreo cativa litri, n-ar fi o problema.



Dar cum bucurestenii produc zilnic circa 700 de milioane de litri de apa murdara, nici colectarea, nici evacuarea si nici curatarea ei nu sunt usoare. Si totusi toate acestea se fac, in fiecare zi. Cum anume, va povestim pe larg, in continuare.

Conducte si tevi care ar putea ajunge tocmai pana la Paris

De la chiuveta sau toaleta - prin sistemul de tevi al cladirilor - apele murdare se scurg, mai intai, intr-o retea de conducte care se ramifica in subteranele Capitalei. Puse cap la cap, aceste conducte s-ar intinde pe mai mult de 2.300 de kilometri, adica pe distanta dintre Bucuresti si Paris.

La randul lui, acest sistem ramificat de conducte varsa apa intr-un urias canal subteran betonat - lung de aproape 18 kilometri, lat de aproape 4 metri si adanc de pana la 3,5 metri - numit Caseta colectoare.

Aceasta caseta - in care se varsa, pe langa apa menajera, si aceea de ploaie, preluata de canalizari, dar si apele industriale, de la intreprinderi - este atat de mare incat in ea intra uneori scafandri pentru a face reparatiile curente. Practic, caseta preia apele murdare ale intregului oras.

Vreme de zeci de ani, toata apa adunata in caseta era varsata direct in raul Dambovita. Iar de acolo, asa murdara cum era, apa curgea mai departe, pe Arges si pe Dunare, otravind totul in cale, pana in Delta si Marea Neagra.

Bruxelles-ul n-a acceptat, insa, ca lucrurile sa continue asa si a solicitat Romaniei sa rezolve problema inca din timpul negocierilor de pre-aderare la UE. In consecinta, in 2011 - dupa 5 ani in care a fost singura capitala europeana care nu isi curata deloc apele murdare - Bucurestiul a pus in functiune statia de epuare de la Glina (a carei constructie fusese inceputa de Ceausescu).

Iar de la acel moment toata apa adunata in caseta colectoare ajunge in statie, care este administrata, inca de la punerea in functiune, de Apa Nova Bucuresti. Iar in aceasta statie apa murdara este curatata, intr-o masura mai mare sau mai mica, inainte sa fie deversata in Dambovita.

Raul de apa murdara intra la curatat

Daca bucurestenii si-au facut toaleta dis-de-dimineata, puhoaiele de apa murdara pe care le-au produs ajung la Glina pe la orele 9:30-10:00.

Aici, apele maronii, inspumate si care degaja un miros greu, trec printr-un prim filtru: o serie de gratare rare care opresc gunoaiele mari. Apoi, apa este pompata la o inaltime de 10 metri si trecuta repede prin alte gratare, mai fine.

Din cauza ca bucurestenii arunca in chiuvete, toalete si canalizari tot ce le prisoseste - de la lesuri de animale si electrocasnice stricate pana la zdrente, scutece, medicamente, vopsea, ulei, smocuri de par si betisoare de urechi - aceste gratare retin zilnic tone de gunoaie care se storc si apoi se ard.

"Poate ca multi dintre oameni nu inteleg, inca, ce inseamna epuarea apei uzate si tocmai de aceea nici nu sunt foarte atenti la ce si cum arunca. Daca ar sti spre exemplu ca totul - de la uleiul pe care l-au varsat in chiuveta pana la parul pe care l-au aruncat la toaleta - ajunge aici la statie si trebuie separat de apa, atunci poate ca ar folosi mai degraba cosul de gunoi", ne spune Olimpia Burghiu.

Apa ramasa - chiar daca a fost curatata de gunoaie - este, insa, tot murdara, maronie, unsuroasa si plina de microbi. Asa ca, deocamdata, nici nu incape vorba ca ea sa fie deversata in rau. Dimpotriva, adevaratul proces de curatare a apei abia acum incepe.

Mai intai, suvoaiele se despart si apa aluneca, la viteza mica, prin niste bazine lungi. In numai cateva minute, pietrisul si nisipul din apa cad pe fundul bazinelor. Apoi - cu ajutorul unei instalatii - in apa se introduce aer astfel incat, printr-un proces mecanic, grasimile sa se ridice si sa ramana ca o pelicula, la suprafata.

Dupa aceea, deja eliberate de impuritatile ei grosiere si de buna parte dintre grasimi - apele (tot murdare, inca) ajung in bazinele de decantare. Acestea au forma circulara, diametru mare si fund conic. Abia in ele isi gaseste apa, in sfarsit, linistea pret de vreo 2 ore. In tot acest timp, buna parte dintre particulele care n-ar trebui sa ajunga in rau cad pe fundul bazinelor, dand nastere unui namol, care va fi colectat pentru utilizare ulterioara.

Se despart apele. Numai jumatate dintre ele se curata de poluanti

In toate etapele prin care a trecut de la intrarea in statia de epurare si pana acum, apa murdara - care se odihneste in marile bazinele decantoare - a fost curatata doar prin procedee mecanice. Iar acestea sunt suficiente pentru a indeparta impuritarile, dar nu si pentru a elimina poluantii majori din apa, cum ar fi carbonul, azotul si fosforul, ne explica directorul Statiei de la Glina, Olimpia Burghiu.

Asa ca, in mod normal, toata apa ajunsa la Glina ar trebui curatata, in continuare, si printr-o serie de procedee biologice. De fapt, asta ne cer si europenii, prin directiva 91/271/CEE.



Din pacate, insa, statia nu are, momentan, capacitatea de a curata de poluanti decat jumatate din apa murdara pe care o primeste. Aceasta jumatate din cantitatea totala de apa trece din bazinele decantoare in altele, dotate cu o multime de sezori si cu statii care recolteaza probe pentru analize. In aceste bazine - prin procedee chimice - apa este curatata, intr-o mare masura, de poluanti.

Apoi, dupa ce parcurge si aceasta etapa de curatare, apa este, in cele din urma, trecuta in bazine unde se limpezeste, pana arata ca una proaspata (fara, insa, a fi potabila).

Ulterior, acest lichid limpezit se varsa spre Dambovita si se amesteca, pe drum, cu celelalte ape, curatate numai partial, care vin pe un alt canal. Iar acest amestec se prabuseste cu putere printr-o mica hidrocentrala, folosita de statia de epurare pentru a-si produce parte din curentul de care are nevoie ca sa functioneze. Si, in cele din urma, amestecul de ape ajunge in Dambovita. Iar de acolo, mai departe, curge pe Arges si pe Dunare, pana in Delta si Marea Neagra.

Aceste suvoaie care se prabusesc in Dambovita sunt, in mod cert, mai curate decat a fost apa la intrarea in statie. Dar nu atat de curate pe cat ar trebui. Ca intreaga cantitate de apa care ajunge la Glina sa poata fi curatata nu doar mecanic, ci si biologic, ar trebui ca Primaria Municipului Bucuresti (PMB) sa termine de modernizat statia. A inceput sa o faca inca din 2017 si ar trebui sa termine la finele lui 2020. Daca termenul va fi sau nu respectat ramane sa vedem.

Pana atunci, statia continua sa lucreze cu capacitatile curente.

Curata apa si se ocupa si de namolul rezultat. Mai intai, acesta ajunge in 5 incinte uriase numite digestoare, avand cateva zeci de metri inaltime si o capacitate de 8.000 de metri cubi fiecare. In aceste incinte, din namol se obtine biogaz, pe care statia de la Glina il foloseste tot pentru nevoile proprii, la fel cum face si cu energia de la mica hidrocentrala.

Iar resturile de namol ramase si dupa obtinerea biogazului sunt deshidratate si amestecate cu var, pentru stabilizare. Zilnic se obtin 255 de tone de astfel de namol, care ajunge in agricultura, ca ingrasamant.


De buna functionare a acestui intreg sistem - urias si complicat, care colecteaza, evacueaza si curata apele murdare - depinde atat sanatatea, cat si confortul bucurestenilor. Cateva zile in care sistemul ar inceta sa mai functioneze ar fi suficiente ca intregul oras sa se intoarca in Evul Mediu.

Dacă ți-a plăcut articolul ne poți urmări pe Facebook, pentru alte noutăți.
Descoperă și Terra Misterioasă, Misterele Planetei.
Ramâi uimit cu Știri pe Turte, cele mai ciudate noutăți.
Index articole România Misterioasă