Romania-Misterioasa.EU


Istoria fructierelor dacice

13:41:00 by

Confecţionate din sticlă, ceramică sau metal, precum argintul, fructierele sunt nelipsite din seturile de bucătărie ale gospodinelor din zilele noastre. Puţini ştiu că vase cu picior, asemenea fructierelor, erau folosite cu mii de ani în urmă, de strămoşii daci, ca recipient pentru diverse mâncăruri. O astfel de piesă a fost descoperită într-un sit arheologic din judeţul Buzău. 

 Potrivit specialiştilor din Muzeul Judeţean Buzău, vasul asemănător fructierei a fost descoperit în cursul săpăturilor arheologice desfăşurate în anul 1973 în aşezarea de tip dava de la Cârlomăneşti.   

 Dava getică de la Cârlomăneşti a fost un important centru politic, economic şi cultural-religios al geto-dacilor din zona Buzăului. În şantierul arheologic situat pe raza satului Mierea, comuna Verneşti, localizat la 4 kilometri nord-vest de municipiul Buzău, s-au făcut săpături sistematice între 1967 şi 2006.   În cele patru decenii de săpături, au fost înregistrate descoperiri de o remarcabilă valoare ştiinţifică, făcând din această aşezare un loc bine definit astăzi în sistemul de cunoştinţe privind arheologia şi numismatica epocii geto-dace clasice, nu numai pe plan local sau regional, ci şi pe ansamblul întregului spaţiu cultural al Daciei preromane.  

 Printre artefactele dezgropate de arheologi, la Cârlomăneşti, se află şi vasul cu picior, denumit de cercetători ”fructieră”. Vasul are înălţimea de 35 de centimetri şi un diametru al gurii de 51 de centimetri. Cupa are o formă tronconică, cu buza lată, iar piciorul este prevăzut cu ferestre triunghiulare decupate.    ”Vasul a fost confecţionat dintr-o argilă comună iar suprafaţa acestuia a fost acoperită cu un strat subţire din lut, ulterior lustruit. Graţie acestui procedeu, după ardere, suprafaţa vasului a căpătat o culoare maronie cu aspect metalizat. Piesa  se datează undeva în intervalul 120 – 80 a. Chr. În privinţa denumirii acestui vas majoritatea cercetătorilor îl numesc fructieră, graţie asemănărilor cu fructiera din zilele noastre, deşi acest vas nu a avut funcţia unei fructiere ci a fost folosit pentru consumul mâncării”, precizează Sebastian Matei, cercetător în cadrul Muzeului Judeţean Buzău. 



  Potrivit arheologului buzoian, vase cu picior, asemănătoare fructierelor, sunt cunoscute şi în epoci mai vechi, însă în număr mult mai mic decât în epoca geto-dacică.   ”O  constatare interesantă este apariţia bruscă cândva în jurul anului 150 a. Chr., a acestor recipiente, care cunosc în perioada următoare o adevărată explozie în privinţa cantităţii în care acestea au fost produse, fiind răspândite în toată aria culturi geto-dacice. De asemenea, această evoluţie s-a făcut în acelaşi timp cu o diminuare a recipientelor tradiţionale utilizate pentru consumul mâncării cum ar fi străchinile şi castroanele”, precizează Sebastian Matei.   

   Cercetătorul susţine că apariţia fructierei coincide oarecum cu o serie de prefaceri în viaţa spirituală a geto-dacilor cum ar fi dispariţia necropolelor şi apariţia sanctuarelor şi a altarelor decorate, ceea ce arată că s-a produs o adevărată transformare la nivelul credinţelor religioase.    La început, geto-dacii fabricau fructierele pentru diverse ritualuri iar în timp au ajuns să le utilizeze pentru consumul hranei, în detrimentul străchinilor, care erau mult mai simple de folosit şi mai uşor de produs. ”Putem presupune că, iniţial acest vas a avut un rol important în sfera cultică sau poate legat de anumite consumaţii rituale de alimente cu prilejul diverselor ceremonii, însă în timp el a devenit foarte popular şi la modă, nelipsind practic din nicio gospodărie dacică. 

 O altă întrebare care se pune este în ce măsură fructiera, ca vas utilizat pentru consumul hranei, era folosit zilnic sau doar în anumite momente legate de diverse practici religioase sau funerare. Fără doar şi poate că răspunsul la această întrebare este greu de dat, dar un lucru cert este că, utilizarea acestor recipiente pentru consumul alimentelor nu poate fi pus la îndoială”, spune cercetătorul Sebastian Matei, de la Muzeul Judeţean Buzău. De menţionat că, în acea perioadă, hrana oamenilor era compusă din principalele plante cultivate precum grâul, ovăzul, meiul, şi legumele precum spanacul, sfecla şi loboda. De asemenea, consumau carne de vită, oaie şi porc, lactate şi ouă.  

 Situl arheologic de la Cârlomăneşti este unul dintre cele mai generoase, fiind descoperite vestigii ale culturii Monteoru din epoca bronzului şi ale civilizaţiei fierului din prima epocă, Hallstatt. Din perioada dacică au fost cercetate trei sanctuare şi numeroase construcţii civile, a fost descoperit un tezaur de monede din argint şi celebrele statuete din lut, cunoscute astăzi în toată lumea drept ”plastica de la Cârlomăneşt”', dintre care se detaşează ”Lupul”, piesă de tezaur.   SURSA: http://cronica.cimec.ro/



Incredibil.Online