Cu siguranță că foarte mulți dintre noi își amintesc de Twin Peaks, un serialul Tv a cărui acțiunea se petrecea într-un ținut straniu, unde orice era posibil și nimic nu era ceea ce părea la prima vedere. Ei bine, așa a fost și România în vremea Revoluției din decembrie 1989 și în primele luni ale anului următor: o lume stranie în care, fără contribuția vreunui regizor văzut ori măcar cunoscut, s-au petrecut tot soiul de ciudățenii. Imediat după fuga lui Ceaușescu au apărut ,,teroriștii” care deși nu au existat, au ucis peste o mie de oameni.
Apoi, în săptămânile următoare, țara noastră, inclusiv Bucureștiul, a devenit un meleag ciudat, în care sume imense de bani înfundau closetele iar apoi refulau brusc din sistemul de canalizare. Tot atunci am aflat de existența unui oraș subteran neștiut care ,,dubla” capitala vizibilă a României. Un pic mai târziu, în primele luni ale anului 1990, în țara Mioriței s-a declanșat o veritabilă ,,epidemie” de semne divine, apărute în cele mai neașteptate locuri. Deși acum par incredibile, asemenea întâmplări ciudate chiar s-au petrecut atunci, în primele luni de după prăbușirea regimului comunist.
Revoluție și ipocrizie
Iar dacă tot ne-am întors cu mintea în ultimele zile ale fostului regim comunist, sau dacă doriți, în primele ore ale ciudatei noastre democrații ,,originale” n-avem cum să nu reamintim că, în primele ei momente, Revoluția s-a derulat sub zodia perfidă a minciunii și ipocriziei. După cum ne amintim, atunci, în jurul prânzului, TvR și-a întrerupt brusc emisia, pe care nu a mai reluat-o decât în jurul prânzului. RevolutionariȘi a reluat-o, din celebrul ,,Studiou 4” de unde, în orele și zilele următoare avea să se propage cumplita diversiune numită ,,Prima Revoluție în direct”.
Dar, după acea pauză care urcase tensiunea românilor până în pragul infarctului, la ora 12,15, emisia a fost reluată, iar poporului telespectator care a ,,făcut” Revoluția în fața micilor ecrane i s-a oferit un spectacol insolit, dar de mult așteptat: studioul plin de oameni veniți direct din stradă, care se prezentau drept revoluționari. Iar în prim-plan a apărut cunoscutul actor Ion Caramitru care, exact ca pe scenă, a rostit, cu o voce teatral tremurată, celebra lui tiradă: ,,Fraților, fraților… mulțumită lui Dumnezeu, ne aflăm în studiourile televiziunii. Am reușit să ajungem aici în spatele tancurilor, cu armata și cu studenții pe care-i vedeți și cu mii și mii de oameni. În fața dumneavoastră se află eroul nostru Mircea Dinescu, poetul… vă rog să-l priviți…vă va spune despre ce este vorba…După care, bineînțeles că a vorbit și Mircea Dinescu, poetul dizident care a început-o și el tot cu Domnul: ,,Sunt momente în care Dumnezeu și-a întors fața către noi… Fraților…am învins, am învins…!”DinescuO scenă patetică, impresionantă, frumos interpretată. O scenă care ar fi rămas la fel de impresionantă și pentru posteritate dacă, ulterior, nu ar fi apărut și niște filmări, făcute înaintea acelui mesaj către țară. Filmări care au pus lucrurile la punct, și au arătat clar că totul nu fusese decât un spectacol. Ce-i drept, un spectacol bine regizat, care includea chiar și un specialist, probabil un angajat al TvR care ,,dirija” întrările în direct.
Dar semnul cel mai clar al acelei minciuni a fost celebra replică, prezentă pe acest film ,,neoficial”, pe care Ion Caramitru i-a adresat-o lui Dinescu: ,,Mircea, te prezinți și… tu spui… arăți că lucrezi la un apel!”. La ce dracu o fi lucrat? Apelul respectiv era o jalnică improvizație care, totuși, a ,,dat bine” la publicul telespectator. Mult mai târziu, s-a aflat că, departe de a fi o ,,emanație” a Revoluției, FSN exista de mai bine de o jumătate de an. Dar și că Ion Iliescu ,,cu voia dumneavoastră ultimul pe listă” complotase, de multă vreme, alături de câteva personaje despre care, ulterior, s-a aflat că erau foști (?) agenți GRU. Dar atunci, prestația literar artistică a lui Caramitru și Dinescu și-a atins ținta: cu excepția câtorva mii de oameni care se aflau pe străzi, majoritatea poporului s-a așezat comod în fața televizoarelor și a urmărit, cu sufletul la gură prima ,,Revoluție în direct”.
Actorul care le-a comandat ,,teroriștilor”
După doar câteva ore de la scena cu ,,Mircea arată că lucrezi”, pe micile ecrane a apărut un moșulică îmbrăcat în uniformă de general care a început să zbiere sacadat: ,,Sunt generalul Militaru și vă ordon: Opriți măcelul! Repet: Opriți măcelul!”AltMilitaru Care măcel tataie, că în toată țara era pace: oamenii ieșiseră pe străzi și toți se pupau, bucuroși că scăpaseră de Ceaușescu.Armata se retrăsese în cazărmi, și nimeni nu mai trăgea. Ei bine, de parcă ordinul schelălăit de acel moșulică isteric ar fi fost o parolă sau un ordin codificat, în scurt timp chiar a început măcelul, iar în România a coborât iadul pe pământ. Civilii neinstruiți au primit mii de pușcoace, iar Armata a revenit pe străzi. Apoi, cu toții împreună și la grămadă, au început să lupte cu ,,teroriștii”. Care teroriști? Dracu știe, căci, până la urmă nu a fost descoperit niciunul.
Dar asta nu l-a împiedicat pe Ion Ilici Iliescu să vorbească și el, în public, despre ,,teroriștii super-instruiți, care trag din orice poziție”. Peste doar câteva ore, Ion Caramitru a fost protagonistul unei alte întâmplări, cu adevărat ciudată. Spre seară, un grup de revoluționar a intrat în sediul CC al PCR și, după ora 17-17,30, a urcat pe balcon, de unde Ion Iliescu i-a anunțat pe români că scopul grupului său, care va prelua puterea, este acela de a crea o nouă structură politică în România. Cu toate că povestea cu ,,teroriștii” prinsese deja rădăcini, balconul fostului CC al PCR era mai luminat decât scena Operei. Dar, cu toate acestea, niciunuia dintre teroriștii ăia ,,super-instruiți” de care vorbise Iliescu nu i-a trecut prin cap să deschidă focul și tragă asupra ,,emanației FSN-iste”, pe care nu ar fi avut cum să o rateze. Ei bine, la un moment dat chiar s-au auzit niște rafale trase la foc automat. Hait, ne-am zis, uite domne că teroriștii chiar există…
Cel care a rezolvat, însă, situația a fost exact Ion Caramitru, celebrul nostru actor care a strigat în microfon ,,Opriți focul! Opriți focul!”.iliciionȘi ca să vezi miracolul dracului, ,,super-instruiții” ăia chiar au oprit focul. Ei, despre niște teroriști atât de ,,super-instruiți” care execută ordinele unui actor, doar în România poți să auzi. Recunosc faptul că, până în acel moment, și eu am crezut că avem de a face cu o Revoluție adevărată. Dar, din clipa aceea…mi-a trecut! Iar faptul că Parchetul General a dispus ,,clasarea” dosarului Revoluției nu m-a convins absolut deloc să-mi schimb părerea.
Bancomatul din closet
Pot banii să izvorască ,,fără număr, fără număr!” din canalizarea unui bloc? În mod normal nu. Dar în Bucureştiul post-decembrist s-a putut. Şi nu o singură dată. Dar, cu toate că asemenea ,,miracole” s-au produs în ultimele zile ale anului 1989, la scurt timp după fuga soților Ceaușescu, publicul a aflat despre ele abia peste câteva luni, când un ziar central a prezentat, pe larg, toată tărășenia. Petrecut într-un bloc de pe Str. Sfinții Voievozi, ,,miracolul” a început dramatic: doi dintre locatarii imobilului au constatat că din WC-urile lor refulează bani, mai exact hârtii de 100 de lei. Alarmați, au anunțat ,,organul”. bani-aruncati-wcSosiți la fața locului, polițiștii de la Secția 4 au descoperit că și ghena blocului era plină cu bani, tot hârtii nou-nouțe de o sută. A doua zi, un alt morman de bani a fost scos cu lopata din căminul decantor al clădirii. Anchetatorii au stabilit că era vorba de o sumă imensă, probabil peste un milion de lei. Apoi s-a aflat că banii din hazna proveneau de la familia Papa. Iar vecinii vigilenți le-au spus poliţiștilor că dna Adela Papa este sora unor mari ștabi: unul angajat al Securității, iar celălalt director al celebrului ,,Melody-bar”.
Faptul că cei doi frați ai doamnei Papa se numeau Păunescu n-a impresionat însă pe nimeni. Atunci, autoritățile au promis că vor demara o anchetă, care va fi extinsă, că va urma un proces răsunător, că… Până la urmă nu s-a întâmplat absolut nimic. Iar peste câțiva ani, frații dnei Papa au intrat în elita postdecembristă a marilor noștri afaceriști. Noi, sărăntocii i-am cunoscut, de atunci încoace, sub numele de ,,Frații Păunescu”.
Însă ,,miracolul” din Str. Sfinții Voievozi n-a fost singurul. Un altul, aproape identic, s-a petrecut în cartierul Floreasca, într-un bloc de pe Str. Andrei Popovici. La fel ca în cazul precedent, și acolo un WC a început să ,,scuipe” bani, tot hârtii de o sută de lei, dar de astă dată rupte în două sau în patru. Locatarii au chemat instalatorul, care a găsit o soluţie ingenioasă: a găurit coloana colectoare din subsol, moment în care beciul clădirii a fost inundat de apă uzată în care pluteau alți bani rupți.gc_paunescu Martorii prezenți la fața locului au estimat că ar putea fi vorba de peste două milioane de lei. Dar, în acel caz sursa banilor nu a fost clar identificată. Ceea ce se știa este că, la primul etaj locuia familia col. Lăzărescu de la Securitate, iar la următorul cea a col. Grigore Dragomir de la MI. Iar Luminița, soția acestuia din urmă, era fiica lui Constantin Dăscălescu, ultimul premier al României socialiste. Şi în acel caz s-au promis anchete, procese… dar până la urmă nu s-a întâmplat nimic. Astfel că misterul ,,bancomatelor din closet” n-a fost rezolvat nici până în ziua de azi.
Secretele Bucureștiului subteran
Vechi de peste cinci secole, Bucureştiul văzut este dublat de un ,,oraş subteran”, alcătuit din tuneluri şi hrube mai noi sau mai vechi care, îmbârligate pe sub asfalt, compun o geografie secretă, despre care nu se ştie mare lucru. Dar, în Decembrie 1989 au circulat, cu insistență, zvonuri precum că ,,teroriştii superinstruiţi, care trag din orice poziţie” s-ar ascunde în bârloguri subterane, de unde ies la lumină ca să facă prăpăd. Mult mai târziu, un ziar central a publicat un serial care relata aventurile unor militari, super-instruiţi şi aceia (Ei…, pe scheletul fostei Securități se construiseră, deja actualele servicii secrete, inclusiv SPP-ul, din care proveneau acei militari) care ar fi pătruns în această reţea subterană, chiar în zilele Revoluţiei. Aventura lor a început în fața fostului CC al PCR, de unde ar fi intrat în lumea subterană printr-o gură de canal. TunelBucApoi, povestea a continuat, garnisită cu toate ,,ingredientele” unui adevărat film de aventuri: un labirint de culoare secrete, uși blindate care adăposteau birourile secrete, în care membrii CC al PCR s-ar fi putut refugia în caz de urgență, păzit de grenade lacrimogene montate în sisteme capcană. Plus un râu subteran pe traseul căruia exista un debarcader dotat cu bărci pneumatice cu ajutorul cărora se putea ajunge, tot pe sub pământ, până pe malul Dâmboviței.
Până la urmă, nimeni nu a confirmat, dar nici n-a infirmat aventuroasa poveste. Este foarte posibil ca acel oraș subteran să existe cu adevărat. Într-una dintre cărțile lui, Camil Roguski, arhitectul personal al cuplului Ceaușescu, a confirmat existența unor asemenea tuneluri. Mai mult decât atât, arhitectul a relatat că un asemenea tunel secret pornea din subsolul Casei Poporului, trecea pe sub tot Bucureștiul și ieșea, undeva în apropierea Palatului Primăverii.minunea_59343800 Era un tunel curat, asfaltat și luminat cu lămpi de neon, prin care, la nevoie, familia Ceaușescu ar fi putut circula cu un automobile electric. Ei, toată lumea vorbește despre Bucureștiul subteran, dar nimeni nu îl localizează cu precizie. Dar, în cazul în care el există cu adevărat, cu siguranță că este inclus în sistemul strategic de apărare al Capitalei. Astfel că, și acum, este la fel de secret și de inaccesibil ca pe vremea regimului comunist. În plus, din ,,orașul subteran secret” fac parte și câteva stații de metrou care sunt amenajate în așa fel încât pot fi utilizate și ca adăposturi anti-aeriene, posibil chiar anti-atomice.
,,Altarele” din tocănița de cartofi
Ţinut, decenii la rând, sub obrocul comunist, simţul religios al românilor a reînviat spectaculos, imediat după fuga Ceauşeştilor. La 22 decembrie 1989, bucureştenii îşi făceau curaj strigând plini de nădejde că ,,Dumnezeu este cu noi”, ori chiar că ,,Dumnezeu este român”.cruce-3 Apoi, în săptămânile şi lunile următoare, convingerea lor s-a preschimbat într-o ,,epidemie” de miracole. A fost o perioadă magică, plină de semne divine apărute la tot pasul și te miri unde: orice gospodină care se apuca să gătească o tocăniță, dacă găsea într-un cartof o umbră asemănătoare unei cruci, dădea fuga cu el la Televiziune şi o ţară întreagă vedea minunea din bucătăria ei. Dar, miracolul devenea şi mai impresionant atunci când semnul divin apărea într-un lemn. A-gasit-semnul-crucii-intr-un-cartofCrăpa omul un buştean, iar dacă în inima lui găsea două noduri care se intersectau în cruce apărea şi el la TvR, care-și zicea și Liberă, iar noul miracol ajungea rapid pe micile noastre ecrane.
Mai mult decât atât, mass-media au încercat să ne convingă, atunci, că Dumnezeu însuși era preocupat de soarta Revoluției. O asemenea minune, ivită într-un buștean, luase chipul unei cruci în jurul căreia era un șarpe încolăcit, dar cu capul în jos. Atunci ,,cunoscătorii”, marii noștri ,,specialiști în nimic”, ne-au explicat că dacă șarpele satanic ar fi avut capul ridicat în sus, Revoluția ar fi fost înfrântă. CraciunPăi nu? Iar noi cum să ne mai îndoim de ceva dacă însuși Tatăl ceresc se ocupase de Revoluția Română? Ei bine, acest lanț de miracol a durat până pe 13-15 iunie 1990 când ,,ateul luminat” Ion Ilici Iliescu și-a arătat adevărata lui față. Fața de satrap bolșevic care și-a asmuțit hoardele de mineri asupra unui București care, vreme de câteva zile, s-a reîntors în preistorie, în ,,Epoca bâtelor cu lămpaș”.