Am ajuns la Cheile Sohodolului mergând pe DN 67D, drumul național care conduce turistul către cucernicele locuri ale mănăstirii Tismana. După ce am ieșit din Târgu Jiu, peste podul de pe râul Jiu, după numai câțiva kilometri, la o intersecție cu DN672C, un indicator la dreapta ne-a condus spre comuna Runcu. Doar 16 kilometri sunt până acolo.
Pe drumul „Mărgelatului”
Satul Runcu se termină aproape de formațiunile muntoase care străjuiesc pe stânga și pe dreapta și ai senzația că intri într-un canion.
Drumul duce întro rezervație naturală cu o formă de relief impresionantă, întisă pe o suprafață de 350 de hectare. Acolo s-au filmat scene din „Trandafirul Galben”, celebrul film românesc în care Florin Piersic l-a interpretat pe „Mărgelatu”. Sentimentul pe care îl trăiește turistul este, însă, unic.
Picturi străvechi în „Peștera Popii”
La intrarea în Chei, ghidul nostru, un tânăr din partea locului, ne arată „Peștera Popii”. Este unul dintre locurile cele mai vizitate, pentru că acolo au fost descoperite, cu ani în urmă, picturi rupestre cu siluete antropomorfe (omenești) stilizate, de culoare neagră.
Loc sfânt amenajat de un bolnav de cancer
După ce parcurgem câțiva kilometri, din cei zece cât au cheile, pe partea stângă, observăm o grotă, la câțiva metri înălțime, iar pe marginea drumului o biserică în miniatură. Nu era nimeni prin preajmă și curiozitatea ne-a împins să urcăm cele câteva zeci detrepte până la scobitura în stâncă.
Acolo, era amenajat un adevărat altar: icoane, sfeștnice și lumânări, unele arzând, chiar. Pe mica platformă de la intrarea în grotă se aflau câteva scaune, ca un loc de popas. Mai târziu aveam să aflăm, de la oameni din zonă, că locul a fost amenajat de un doljean care s-ar fi vindecat de cancer și a făcut acest gest drept mulțumire lui Dumnezeu. Tot acolo se adăpostesc, de ploaie, turiștii.
„Nările” care sforăie
Mai sus, pe drumul ce șerpuiește printre stânci înalte cât două-trei blocuri la un loc, după o curbă, zărim niște grote mari prin care se scurge apa limpede a râului Sohodol. Aveam să aflăm că acelea sunt „Nările”, denumite așa după zgomotul , parcă viu, pe care îl fac odată cu scurgerea apei prin ele. Galeriile pe care „trudalnicul” Sohodol le-a săpat în stâncă, timp de mii de ani, au în jur de 70 de metri lungime.
„Inelul de piatră” și Stargate-ul românesc
Tot din acel loc, pe partea opusă a văii, am zărit un soi de gaură în vârf de munte, ca un inel. Un panou amplasat, lângă un foișor de lemn, ne-a lămurit că acela este „Inelul de Piatră” sau „Inelul Doamnei”. Localnicii îi mai spun și „Inelul Miresei” pentru că multe cupluri vin acolo să se căsătorească, iar cei mai curajoși dintre miri urcă până la el, în vârf de munte.
O legendă populară spune că acolo se întâlneau tinerii care se iubeau pe ascuns, fără voia părinților, un fel de „Romeo și Julieta” mioritic. Altă legendă denumește stânca găurită „Inelul dracului” și spune că cine va vedea unde cade raza de soare ce trece prin inel este cel ales să descopere comoara dacică ascunsă acolo unde raza atinge pământul. Mai nou, însă, legenda a fost adaptată de pasionații de science-fiction care încearcă să explice că, acolo, la 700 de metri altitudine, ar putea fi o „Stargate”, o poartă stelară, mai pe românește, către un alt univers.
Păsările de stâncă și scorpionul carpatin
În timp ce admiram cățărarea unui alpinist , am aruncat un ochi peste panoul care îți indică frumusețile naturii din Rezervația Naturală „Cheile Sohodolului”. Aflăm că în acel colț de rai se află cea mai mare biodiversitate din România. Lângă „Nări” își au cuiburile fluturașul de stâncă și lăstunul de stâncă, două specii protejate iar alpinismul și grătarul sunt interzise, în preajma lor, pentru a nu tulbura liniștea micuțelor înaripate.
Primăvara, în „canionul Gorjului” pot fi observate peste 300 de specii de plante, precum garofița de stâncă, sămânța soarelui, spânzul purpuriu, struțișor sau chiar castani seculari plantați înainte de 1859. În plus, acolo sălășluiesc vipera cu corn și scorpionul carpatin.
Cascada păstrăvilor
Urcând mai departe, pe drumul dintre stânci am ajuns la Cascada păstrăvilor, unul dintre locurile cele mai vizitate de către pescari. Pe drum, e imposibil să nu vezi Stânca Dacilor, de strajă, parcă, la un colț de munte. La plecare, Cheile Sohodolului se afundau în liniștea nopții. Focuri ardeau, pe ici, pe colo, lângă corturi.
Era un ambient între oameni și natura sălbatică cum nu prea mai vezi în zonele aglomerate de turiști de pe Valea Prahovei, de exemplu. Însă, pe cei care doresc să exploateze și alte locuri, îi invităm să viziteze Cheile Sohodolului, o rezervație de un farmec aparte care există în România frumoasă.
Casa din Pădure
Pe drumul spre Cheile Sohodolului, turistul se poate abate, pe DN672D, spre Casa din Pădure, o pensiune ca în basmele cu Albă ca Zăpada, unde ești întâmpinat cu o surpriză de gazda Maria Otilia Semenciuc. Ca să ajungem acolo, am trecut peste un podeț pe care se află o moară de apă și am virat, pe primul drum îngust, la dreapta.
Odată ajuns, de la Casa din Pădure aproape că nu îți mai vine să pleci: un ansamblu de cabane din lemn construite în jurul unui ponton sub care „se zbat” păstrăvii. Numai într-o oră, un puști a prins vreo cinci. Aproape că poți pescui direct din foișorul din lemn, de pe balansoar sau din jacuzzi, sub privirile celor care joacă tenis, pe terenul din apropiere. Mâncarea se face în fața ochilor tăi, dacă dorești. Grătarul, la discreție. Pleci cu regret de acolo.