ga('require', 'GTM-5C4NZ98'); Misterul padurii de argint de la Sacaramb - Descoperă România Misterioasă , Misterul padurii de argint de la Sacaramb - Descoperă România Misterioasă


Misterul padurii de argint de la Sacaramb

Nu uitati sa distribuiti materialele care va plac, contribuiti astfel la mentinerea in viata a acestui site. Va multumim !
Locuitorii din Săcărâmb, o aşezare faimoasă în secolele trecute datorită marilor zăcăminte de aur pe care a fost înfiinţată, susţin că „pădurea de argint” care înconjoară satul de munte are proprietăţi miraculoase. Codrii de fag sunt bântuiţi de spirite benefice, susţin oamenii, iar izvorul împăratului Franz Joseph din pădure este folosit ca apă tămăduitoare. 

Cea mai veche legendă despre „pădurea de argint“, care înconjoară satul Săcărâmb (Hunedoara) din Munţii Metaliferi, unul dintre marile centre miniere din Transilvania în secolele trecute, prezintă povestea împăratului austriac Franz Joseph care, la mijlocul secolului al XIX-lea, în timpul vizitei în Transilvania, s-ar fi odihnit aici. 

„Povestea spune că împăratul a traversat pădurea, pe drumul pe care aurul extras de mineri era transportat spre Zlatna, oprindu-se însă în dreptul unui izvor. Aici împăratul a luat masa şi a băut din apa tămăduitoare a izvorului, despre care se spune că a aflat că aduce binefaceri sănătăţii, dar şi potenţei. Apa acestui izvor este foarte pură şi este încărcată de energie, lucru stabilit de numeroase studii“, a afirmat Alexandru Pavel Tokar, care se recomandă preşedinte al „Societăţii europene pentru tehnică radiantă şi armonie spirituală“. 

Alexandru Tokar locuieşte în Săcărâmb şi a lucrat în ultimii ani la monografia satului despre care susţine că este un loc ieşit din comun, vizitat de tot mai mulţi amatori de meditaţii. Este un centru energetic, spune hunedoreanul, şi o zonă în care s-au petrecut miracole. 

Centru energiilor de la Săcărâmb „Întreg Săcărâmbul, nu doar «pădurea de argint», reprezintă un centru energetic foarte puternic. Există o explicaţie ştiinţifică pentru afirmaţiile mele, detaliată de radiestezişti şi de energieticieni recunoscuţi pe plan mondial care au cercetat acest loc. Una dintre ele este faptul că aşezarea se află în centrul unui vechi con vulcanic care a avut altitudinea de 3.300 de metri. Acest con există virtual, îşi manifestă energiile resimţite intens. Practic, deşi arealul Săcărâmbului se află la altitudinea de 800 de metri, cei care vin aici se simt atmosfera de la peste 3.000 de metri“, a relatat Alexandru Tokar.

 Autorul monografiei Săcărâmbului le este ghid zecilor de turişti care ajung la sfârşit de săptămână în Săcărâmb, mulţi pentru a vizita pădurea şi pentru a bea apă din izvorul împăratului Franz Joseph. A strâns o serie de mărturii de la cei care ajung aici pentru a medita sau pentru a face „silvoterapie“. 

„Înaintam încetişor pe drumul de pădure şi era atât de linişte încât puteai auzi cum foşnesc păsările sau melcii. Aveam impresia că trăiesc într-o poveste şi nu m-aş fi mirat să văd arătându-se prin frunziş regele pădurii, în chip de copac. În pădure am simţit că ne aşezăm într-o energie aparte, erau nişte vibraţii puternice şi calde, de parcă ne-ar fi luat în braţe un moş de treabă“, a relatat Aurora Ioan, citată în monografia Săcărâmbului. 



În mijlocul pădurii, oamenii au ridicat un foişor din lemn, sub formă de piramidă, unde vizitatorii vin pentru a se odihni şi pentru a practica meditaţia. Unii dintre cei care au petrecut mai multe ore în pădure, susţine Alexandru Tokar, au avut revelaţii şi au trăit experienţe paranormale, cum este cea a simţirii prezenţei unor spirite.

 Poveştile întâmplărilor ciudate petrecute în „pădurea de argint“ sunt cunoscute de cei mai mulţi dintre localnici. „În ultimii ani au venit foarte mulţi străini în această pădure, despre care spunem că este de argint datorită fagilor albi, cărora razele soarelui şi ale lunii le dau o strălucire aparte. Oamenii povesteau că au luat apă din izvorul împăratului austriac Franz Joseph, cu gândul că se vor însănătoşi dacă o vor bea. Probabil pe unii i-a ajutat credinţa în proprietăţile miraculoase ale apei acestui izvor“, spune Brighida Ecsy (65 de ani), o fostă profesoară de desen, stabilită împreună cu soţul ei în Săcărâmb. Femeia susţine că aerul ozonificat al satului de munte este motivul pentru care turiştii vizitează acest loc.

 „Săcărâmbul oferă o atmosferă aparte, deşi nu mai are faima orăşelului minier din secolul al XIX-lea, în care veneau să muncească oameni din întregul Imperiu Austro-Ungar. Este şi un loc misterios. Pe mine mă miră, de ceva vreme, luceafărul care străluceşte aparte deasupra satului, la primele ore ale dimineţii, şi are o traiectorie ciudată“, afirmă Brighida. 

Emil Sitar (72 de ani) s-a stabilit de 30 de ani în Săcărâmb şi este la fel de încântat de poveştile care circulă pe seama aşezării, la a cărei intrare a fost amplasat un indicator în care se menţionează că este „zonă climaterică“. Pădurea de argint, întinsă pe 13 hectare, este unică în Europa, spune hunedoreanul. „Turiştii care îmbrăţişează copacii din această pădure pot simţi energia lor pozitivă, ca pe a unor fiinţe vii. Din păcate, a început să se taie şi din această pădure, în ciuda unicităţii ei“, susţine localnicul. Rădăcinile unor fagi bătrâni, cu forme ciudate, au fost retezate de necunoscuţi, pentru a fi folosite la realizarea unor decoraţiuni de curte, se plânge Brighida. 

Povestea aurului Aflat la 25 de kilometri de municipiul Deva, Săcărâmb a fost atestat documentar în urmă cu 550 de ani, însă povestea prin care a devenit cunoscut în lume datează de la mijlocul secolului al XVIII-lea, când aici au fost deschise primele exploatări miniere. Potrivit legendei, un sătean din Nojag, care îşi mâna porcii prin pădurile de munte, a observat sclipind, dintr-o râpă ascunsă, un bolovan. A coborât în deschizătura muntelui şi a desprins bucata strălucitoare din roca în care fusese înţepenită, iar a doua zi s-a prezentat cu ea în faţa unui moşier care avea o mică exploatare minieră în acele ţinuturi.

 „Piatra“ s-a dovedit a fi aur, iar vestea descoperirii metalului preţios s-a răspândit cu repeziciune. În anii următori, la mijlocul secolului al XVIII-lea, în Săcărâmb avea să fie deschisă prima exploatare minieră de metale preţioase. Aici lucrau români, maghiari, slovaci şi italieni, iar satul a ajuns să numere peste 350 de locuinţe, cele mai multe de mineri. Până la sfârşitul secolului al XIX-lea, peste 40 de tone de aur au fost extrase din minele Săcărâmbului. În afara aurului, din munţii Săcărâmbului erau scoase mai multe tipuri de minerale valoroase şi rare, cum erau teluriumul şi săcărâmbitul. Până în secolul al XX-lea, Săcărâmbul devenise un orăşel minier important. Minele de la Săcărâmb au funcţionat până la începutul anului 2000, iar în prezent sunt închise.

adevarul.ro
Share on Google Plus

About Omae Bazooka

Magazin Cultural Ştiinţific

Magazin Cultural Ştiinţific