Cazeaza-te la Vila Paun Costinesti si spune ca esti recomandat de Crama Nobless. Vei primi o sticla de vin ! Extra !

Istoria aparitiei leului romanesc

Nu uitati sa distribuiti materialele care va plac, contribuiti astfel la mentinerea in viata a acestui site. Va multumim !
In perioada suzeranitatii otomane, vasalilor nu le era permis sa emita monede proprii. Ca urmare, si pe teritoriul Tarilor Romane circulau monede austriece, turcesti, rusesti si altele.

Sistemul devenise obisnuinta in efectuarea tranzactiilor si a platilor, dar era un calvar pentru evidentele financiar-contabile - oricat de simple ar fi fost ele atunci.

La inceput, ne-am multumit cu o moneda virtuala

Pentru a simplifica evidentele, domnul Tarii Romanesti Alexandru Ghica a emis acum 178 de ani, la 16 septembrie 1836, un act prin care instituia o unitate teoretica de cont, pe care a numit-o leu.

Cum am spune in termeni de astazi, era o moneda virtuala si deci nu depasea limitele impuse de puterea suzerana, nefiind efectiv una care sa circule, ci numai o formula simbolica, utila calculelor.

Leul, astfel conceput, era echivalent cu 60 de parale. Paraua, la randul ei, constituia o exceptie de la limitele stabilite de puterea suzerana: era o moneda de valoare mica, necesara pentru platile marunte facute de populatie, pe care o puteau emite domnitorii, fara insa drept de a afisa pe ea si efigia lor.

Paraua era o moneda din bronz si reprezenta subdiviziunile unei unitati care nu exista in fapt. Destinatia ei privea exclusiv platile, iar schimbarea paralelor in monezi de aur sau argint era interzisa, oricate parale ai avea. Practic, paraua nu putea fi capitalizata.

Leul instituit de Alexandru Ghica in 1836 sugera ideea de a supradiviziona paraua, dar nu era inca o moneda. Abia dupa Unire, Alexandru Ioan Cuza a incercat fara succes sa obtina acordul Portii pentru emiterea unei monede a Principatelor.

Cuza facuse chiar si cateva mostre, a caror denumire insa n-a fost adoptata niciodata si care nici n-au apucat sa circule in Principatele Unite.

Prima moneda romaneasca de aur: polul

In anul 1867, noul domnitor Carol indraznea sa treaca peste interdictii si sa decida fara acordul Portii emiterea unei monede nationale numita Leu, cu etalonul de 5 grame argint si cu 100 subdiviziuni numite bani. In anul urmator a lansat primele monede romaneasti din aur, cu nominalul de 20 lei, care mai tarziu aveau sa circule cunoscute ca "poli".



Denumirea cuvantului este putin confuza, dar se pare ca provine la origine din adaptarea in romaneste a unui cuvant rusesc, cu care vecinii de la rasarit identificau la inceputul secolului al XIX-lea monedele de aur emise de Napoleon Bonaparte cunoscute la noi ca "napoleoni" sau "cocosei".

Cuvantul "pol" a avut mare priza in limba romana si a circulat chiar si dupa retragerea aurului monetar de pe piata, identificandu-se totdeauna cu o moneda de 20 lei. Termenul a disparut din limbaj dupa inflatia catastrofala de la sfarsitul anilor '40.

Poate speculand conjunctura, regele Carol al II-lea, dupa instalarea sa pe tron prin lovitura de stat din 1930, a emis "poli" de 20 de lei, cu propria sa efigie, confectionati din alama stralucitoare, care imita aurul, cel abandonat pentru totdeauna.

Polii lui Carol al II-lea au circulat si dupa abdicarea lui, pana cand ocupatia sovietica a produs o inflatie, capabila sa dezechilibreze intreaga economie. Intr-o ultima incercare de a o opri, statul a emis atunci monede din argint adevarat, cu efigia regelui Mihai.

Vremea cand leul era un simplu cupon

Intrucat armatele sovietice falsificau leii de hartie, pe care ii introduceau in tara cu camionul si-i distribuiau soldatilor, unii economisti au gandit ca piesa de argint va apara moneda de contrafacere si astfel se va restabiliza sistemul financiar-monetar.

Din nefericire, exista si atunci o lume interlopa, ai carei membri au sesizat ca argintul inseamna chilipir si au facut tot posibilul sa-l achizitioneze in cantitati mari, platind cu bancnote de hartie.

Cum insa mai tarziu comunistii au interzis detinerea de metal pretios, am vazut la fostul "talcioc" (targ de vechituri) diversi chilipirgii vanzand monedele de argint, cu galeata, ca sa scape de ele.

In curand, au fost tipariti de catre autoritatile comuniste alti lei, cu care nu obtineai insa produse de baza, decat daca aveai si cartela, intrucat acestea erau rationalizate.

De altfel, leul si-a pierdut valoarea de moneda, a ramas numai ca un fel de cupon cu circulatie interna, nu putea fi convertit in nicio valuta straina, iar aceasta situatie a durat pana in decembrie 1989. 
Share on Google Plus

About Omae Bazooka