Gheorghe Gheorghiu-Dej a actionat pentru inabusirea revolutiei ungare din 1956

Nu uitati sa distribuiti materialele care va plac, contribuiti astfel la mentinerea in viata a acestui site. Va multumim !
Gheorghe Gheorghiu-Dej a actionat pentru inabusirea revolutiei ungare din 1956 cu o malitiozitate vindicativa, depasind rolul de simplu complice al Moscovei. Excesul sau de zel nu poate fi explicat doar prin loialitatea neconditionata fata de sovietici, sau prin teama de o eventuala contaminare a Romaniei cu virusul anticomunist. Agasat de repetatele aluzii ale tovarasilor maghiari la repunerea in discutie a statutului Ardealului, Dej a receptat evenimentele din Ungaria, dupa cum am vazut in episoadele anterioare, ca avand un caracter antiromanesc. Machiavelli din Carpati se temea in plus ca minoritatea maghiara din Romania, care numara aproape doua milioane de oameni, era predispusa sa urmeze exemplul Budapestei. Exista si temerea ca o Ungarie condusa de "fascisti" ar fi putut emite unele pretentii la Transilvania. Ceea ce nu justifica pozitia conducatorilor comunisti romani, dar o face mai inteligibila. 

Ravna lui Dej a iesit la iveala inca din timpul convorbirilor cu N.S. Hrusciov, care venise la Bucuresti, la 1 noiembrie, pentru a se consulta cu liderii comunisti din Romania si Cehoslovacia. La discutii au participat din partea romana Gheorghe Georghiu-Dej, Emil Bodnaras si Nicolae Ceausescu care raspundea de Fortele Armate si de Securitate.

Potrivit memoriilor sale, Hrusciov a constatat cu satisfactie ca romanii erau de acord ca in Ungaria trebuie intervenit urgent si decisiv. Mai mult, Dej a vrut chiar sa se implice militar. Liderul sovietic a respins insa oferta, amintindu-le ironic romanilor ca au "experienta", intrucat in 1919 lichidasera Republica Ungara a Sfaturilor, iar acum ar fi dorit sa ocupe din nou Budapesta. Dar, daca in 1919 intervenisera pentru a curma un experiment bolsevic, in 1956 ar fi luptat pentru a-l sustine.

Faptul este confirmat si dintr-o sursa romaneasca. Generalul Ion Mihai Pacepa sustine ca Gheorghiu-Dej insusi i-a povestit cum "Ceausescu a sprijinit cu vehementa interventia militara, subliniind ca Romania incepuse deja, in secret, sa furnizeze arme si informatii despre fortele de securitate ungare in unele regiuni de granita in vederea autoapararii impotriva virusului contrarevolutionar". In schimb, spune Pacepa, Hrusciov le-a solicitat romanilor sa initieze operatiuni de spionaj in tara vecina.
La randul sau, Silviu Brucan afirma ca sovieticii au fost interesati de reorganizarea partidului comunist din Ungaria, cu ajutorul a "2000 de activisti ai P.M.R. de origine ungara". Deocamdata, este neclar daca aceste marturii autohtone se completeaza sau se contrazic, cert este insa ca ele arata ardoarea romanilor de a face pe placul Kremlinului.

In memorii, Hrusciov este zgarcit cu detaliile si expediaza repede episodul. El l-a relatat insa mai amanuntit activistilor de partid din Moscova, intr-o sedinta care a avut loc la 4 noiembrie 1956, asadar la doar cateva zile dupa intrevederea avuta cu Dej. Chiar daca nu lamureste in ce a constat concret asistenta romaneasca (Hrusciov precizeaza doar ca Bucurestiul a propus ca doua divizii sa participe la reprimarea revoltei, alaturi de trupele Armatei Rosii), stenograma sedintei, care din fericire s-a pastrat, este importanta deoarece dezvaluie atmosfera discutiilor si starea de spirit a conducatorilor romani.

Dej s-a laudat ca, in ciuda evenimentelor din Ungaria, detine controlul absolut in Romania. La Cluj existase, ce-i drept, o incercare a studentilor de a organiza o manifestatie, dar aproape 300 dintre ei au fost arestati, ceilalti batuti, iar parintii au fost chemati pentru a fi prelucrati. In sfarsit, tinerii au fost amenintati ca vor fi trimisi la munca de jos daca nu apreciaza eforturile partidului de a le asigura invatamant gratuit, camine si burse. Hrusciov l-a temperat pe tovarasul roman, avertizandu-l sa fie atent, pentru a nu avea surprize. Dej a raspuns oarecum surprinzator, schimband rapid subiectul, ca in Transilvania sunt cam trei romani la un ungur. Iata cum le-a prezentat Hrusciov activistilor sovietici vorbele lui Dej: "Fiecare va da un singur pumn si atunci ii vom dobori pe toti acesti banditi fascisti".
Dupa cum se poate observa, liderul comunist de la Bucuresti a vrut sa lase impresia ca nu se teme de o eventuala actiune a studentilor, ci de posibile tulburari ale maghiarilor din Romania.

Trebuie spus ca atitudinea obedienta a Bucurestiului n-a fost singulara. Bulgarii si cehoslovacii si-au pus si ei militarii la dispozitia Moscovei. Polonezii, care scapasera la limita de o confruntare cu sovieticii, s-au aratat insa mai reticenti, oferind doar arme muncitorilor maghiari pentru a se apara singuri impotriva contrarevolutionarilor. Pana si Tito si-a exprimat acordul pentru o interventie in forta in Ungaria.

La Budapesta, Nagy presimtea ca i se pregateste ceva, mai ales ca tancurile sovietice intrau din nou in tara, dar se iluziona ca ar putea gasi intelegere din partea Bucurestiului. La 2 noiembrie, ambasadorul roman la Budapesta, Ion Popescu-Puturi, transmitea ca "dansul face apel la tov. Gheorgiu a-l ajuta in acest moment greu, ca nu stie ce sa faca". Din Romania au venit nu sfaturi, ci trupe sovietice. Nagy a recurs la o actiune disperata: in cursul serii a anuntat, intr-o alocutiune radiodifuzata, iesirea din Tratatul de la Varsovia. El a facut apel la Dag Hammarskjoeld, secretarul General al O.N.U., pentru ca acesta sa ceara marilor puteri recunoasterea neutralitatii tarii sale si a protestat impotriva faptului ca unitati ale Armatei Rosii invadau Ungaria.



Gestul nu i-a adus sustinerea internationala sperata, ci a pecetluit in schimb soarta revolutiei. In zorii zilei de 4 noiembrie 1956, aproximativ 200.000 de soldati sovietici, sustinuti de 2.000 de tancuri si de aviatie au pus capat brutal miracolului maghiar, chiar daca rezistenta a facut ca ultimele focuri de arma sa inceteze abia in decembrie 1956. In fata tavalugului sovietic, Nagy s-a refugiat in pripa la ambasada Iugoslaviei.

Potrivit lui Brucan, Dej i-a telefonat lui Hrusciov pentru a-l informa ca i-a recrutat deja pe cei 2000 de unguri care urmau sa intareasca randurile comunistilor de la Budapesta. Reactia lui Hrusciov a fost entuziasta: "Gheorghi Afanasievici, vi nastaiasci Bolsevik!" ("Esti un adevarat bolsevic").
Mai mult, imediat dupa cea de-a doua interventie sovietica, Gheorghiu-Dej a vizitat in secret Budapesta, fiind insotit de poetul Mihai Beniuc si de Valter Roman. Din pacate, nu exista informatii despre aceasta deplasare. Oricum, Dej s-a dus din nou la Budapesta, de data aceasta oficial, la 21-22 noiembrie 1956. In Ungaria, Moscova instalase un nou guvern maghiar, condus de Kadar. In 1961, Dej a aratat pe larg cum au decurs convorbirile cu partea maghiara:

"Deci, stiind ce-ai patit in 1919-1920, cand erau retezati cate 3-4 oameni vii cu aschia dupa zdrobirea revolutiei din Ungaria si cunoscand ce este reactia n-ai reusit s-o zdrobesti, s-o slabesti, de aceasta avea o ura si o frica animalica fata de comunisti. Sa dansezi in fata si sa-i faci sa rada, sa mergi in intampinarea senti-mentelor ei numai pentru a castiga buna vointa, in loc s-o infrunti, in loc sa folosesti imprejurarile bune de atunci si s-o retezi cu cateva capete, s-o slabesti in asa masura, s-o fi slabit in asa masura incat, in 1956, sa nu mai fi avut curajul sa ridice arma impotriva puterii populare. Eu le-am spus in timpul evenimentelor din Ungaria, la prima sedinta plenara a C.C., Partidului frate din Ungaria ce am fi facut noi daca am fi fost in locul lor. Adevarat, cativa dintre ei si-au si dat demisia pe loc. Ce se amesteca Dej in treburile noastre? Dar eu nu m-am amestecat, n-am spus ce sa faca, doar am spus atata ce-am fi facut noi daca am fi fost in situatia lor. Nici pe departe n-au priceput atunci".

Comunicatul comun privitor la convorbirile bilaterale, publicat in Romania libera, la 25 noiembrie 1956, poarta amprenta isteriei lui Dej fata de "horthysti", afirmand ca "succesul fortelor contrarevolutionare ar fi transformat Ungaria intr-un focar de razboi, care ar fi amenintat pacea popoarelor vecine si a Europei". O alta fraza exprima convingerea ferma a celor doua guverne ca "fortele atatatoare sovine ar fi incercat sa invrajbeasca din nou popoarele ungar si roman".
Dej nu venise la Budapesta doar pentru a critica slabiciunea comunistilor maghiari fata de nationalisti. Dupa propriile marturisiri din 1959, el i-a oferit lui Kadar "o jumatate de vagon de aur" fara dobanda sau, potrivit comunicatului oficial, "un credit de 60 de milioane ruble pentru achizitionarea celor mai necesare marfuri."

In paralel, Valter Roman incerca sa-l convinga pe Nagy, care tocmai parasise ambasada Iugoslaviei, amagit de sovietici ca se poate intoarce linistit la domiciliul sau, dar kidnapat si pus sub paza militara, sa recunoasca noul guvern maghiar si sa accepte "ospitalitatea" romaneasca. Discutia, inceputa la 22 noiembrie 1956, in jurul orelor 22.30, s-a prelungit aproape doua ore. Roman a declarat ca este mandatat de Kadar si de Dej sa-l invite in Romania. Nagy, conform unei declaratii ulterioare, a refuzat raspicat: "I-am spus foarte apasat si hotarat lui Roman Valter ca de bunavoie, din propria mea vointa, eu nu parasesc teritoriul Ungariei si nu sunt dispus sa dau vreo declaratie in acest sens". 
Desi Dej a sugerat ca initiativa aducerii grupului Nagy in Romania ii apartine, guvernul Kadar dandu-si consimtamantul, decizia a fost luata de sovietici, dupa consultari cu romanii. Inca de la 10 noiembrie, intr-o scrisoare a C.C. al P.C.U.S. catre comunistii iugoslavi, se mentiona ca Dej era de acord sa-i primeasca pe membrii grupului Nagy in Romania.

Dar incrancenarea lui Dej fata de Nagy nu s-a stins nici dupa deportarea acestuia la Snagov. La 14 decembrie 1956, el ii spunea cu cinism diplomatului sovietic V.F. Nikolaev ca este convins ca Nagy "va fi spanzurat nu de gat, ci de limba".
zf.ro
Share on Google Plus

About Omae Bazooka