Nu uitati sa distribuiti materialele care va plac, contribuiti astfel la mentinerea in viata a acestui site. Va multumim !
12-13 iunie 1941: Deportari
Potrivit datelor de arhivă, în acea noapte, din Basarabia şi nordul Bucovinei au fost ridicate de la casele lor 29.839 de persoane, dintre care 5479 au fost arestate ("membri ai organizaţiilor contrarevoluţionare şi alte elemente antisovietice") şi 24.360 au fost deportate.
Din acest total, doar din RSS Moldovenească au fost ridicate 18.392 persoane - 4507 "capi de familie" arestaţi (4342 din considerente politice şi 165 cu dosare penale) şi 13.885 persoane deportate.
În gările de unde au fost transportaţi, cei arestaţi au fost separaţi de familii şi încărcaţi în eşaloane speciale. Ulterior, ajunşi în lagăre, aceştia au fost supuşi unor represiuni dure, mulţi fiind condamnaţi la pedeapsa capitală pentru "activitate antisovietică".
Deportarea din Basarabia şi Bucovina s-a făcut cu vagoane de vite în Siberia şi Kazahstan (pentru Chişinău au fost repartizate 1315 vagoane, iar pentru Cernăuţi 340 vagoane).
Un raport din octombrie 1941 arată că în GULAG, la acea dată, "din RSS Moldovenească se află 22.648 de persoane, în colonii din RSS Kazahă (9954 pers.), RASS Komi (352), regiunile Omsk (6085 persoane, dispersate în 41 de raioane), Novosibirsk (5787) şi Krasnoiarsk (470)".
Românii deportaţi din Bucovina au fost incluşi în statistică ca provenind din regiunile din vestul Ucrainei.
În Kazahstan, deportaţii români basarabeni au fost repartizaţi în colonii din regiunile Aktubinsk (6195), Kzâl-Orda (1024) şi Kazahstanul de Sud (2735).
--Vasile SOARE - PREZENŢA ROMÂNILOR ÎN KAZAHSTAN - ISTORIE ŞI DESTIN
6-7 iulie 1949: Deportari
(operaţiune denumită conspirativ "IUG"/Sud), s-a făcut în urma Hotărârii Biroului Politic al CC al PC al URSS Nr. 1290-467cc din 6 aprilie 1949 "Cu privire la deportarea de pe teritoriul RSS Moldovenească a chiaburilor, foştilor moşieri, marilor comercianţi, complicilor ocupanţilor germani, persoanelor care au colaborat cu organele poliţiei germane şi româneşti, a membrilor partidelor politice, a gardiştilor albi, membrilor sectelor ilegale, cât şi a familiilor tuturor categoriilor enumerate mai sus".
Hotărârea, care prevedea "deportarea în Kazahstan, Asia Centrală şi Siberia a 11.280 de familii cu 40.850 de oameni", era însoţită de un act adiţional în care se specifica decizia Guvernului Sovietic ca "deportarea categoriilor menţionate să se facă pe vecie", operaţiunea să înceapă pe 6 iulie 1949, ora 02,00, şi să se încheie pe 7 iulie 1949, ora 20,00.
Documente de arhiva indică participarea la desfăşurarea acestei operaţiuni a 4.496 de "lucrători operativi" ai Ministerului Securităţii de Stat al URSS, inclusiv aduşi din alte republici, 13.774 ofiţeri şi soldaţi şi a 4.705 activişti de partid din Moldova.
Au fost mobilizate 4069 autovehicule pentru asigurarea transportului intern a celor ce au fost ridicaţi şi au fost pregătite 30 de eşaloane, respectiv, 1573 de vagoane de vite în care românii basarabeni deportaţi au fost transportaţi în Siberia (Ţinutul Altai, regiunile Kurgan, Tiumeni şi Tomsk) şi RSS Kazahă (regiunile Aktubinsk, Kazahstanul de Sud şi Jambul).
In fapt, au fost deportate 11.293 de familii - 35.796 persoane, din care 9864 bărbaţi, 14.033 femei şi 11.889 copii. 7620 de familii au fost considerate "chiaburi", iar celelalte acuzate de "colaborare cu fasciştii", de "apartenenţă la partidele burgheze româneşti sau la secte religioase ilegale".
De notat că acestor "deportaţi pe vecie" li s-au confiscat averile şi li s-a interzis să-şi ia cu ei bunuri materiale.
--Vasile SOARE - PREZENŢA ROMÂNILOR ÎN KAZAHSTAN - ISTORIE ŞI DESTIN
1 aprilie 1951: Deportari
Operaţiunea s-a numit conspirativ "SEVER"/Nord şi a fost pusă în aplicare în baza aceleiaşi Hotărâri a Consiliului de Miniştri al URSS Nr. 1290-467cc din 6 aprilie 1949 şi Hotărârii Consiliului de Miniştri al URSS nr. 667-339cc din 3 martie 1951, care prevedea "deportarea de pe teritoriul RSS Moldovenească a membrilor sectei ilegale antisovietice a iehoviştilor şi membrilor familiilor acestora, în total 5917 persoane".
Acţiunea a început la ora 04,00 şi s-a încheiat la ora 20,00 în aceeaşi zi. Au fost arestate şi deportate în Siberia (reg.Kurgan) 723 de familii, respectiv, 2617 persoane (808 bărbaţi, 967 femei şi 842 copii), în special acuzate de apartenenţă la secta religioasă "Martorii lui Iehova".
La această operaţiune au participat 546 de "lucrători operativi" ai Securităţii, 1127 ofiţeri şi soldaţi din Ministerul Securităţii, 275 ofiţeri şi soldaţi de miliţie şi 750 de persoane din cadrul organelor sovietice de partid din Moldova. Deportarea s-a făcut în două eşaloane, cu vagoanele care au ajuns la destinaţie la 13-14 aprilie 1951. Pe drum s-au născut câţiva copii şi au murit câteva persoane bolnave.
--Vasile SOARE - PREZENŢA ROMÂNILOR ÎN KAZAHSTAN - ISTORIE ŞI DESTIN
1951: Deportari
Un proiect "strict secret" de Hotărâre a Preşedintelui Consiliului de Miniştri al URSS "Cu privire la strămutarea suplimentară de pe teritoriul RSS Moldovenească a chiaburilor, adepţilor sectelor ilegale ale iehoviştilor, inocentiştilor, arhangheliştilor, sâmbotiştilor, cincizeciştilor adventist-reformiştilor şi membrilor lor de familie" prevedea deportarea a 5917 de persoane în aprilie 1953 în regiunea Kurgan din Siberia şi RSS Kazahă, în conformitate cu Hotărârile Consiliului de Miniştri al URSS nr.1290-467cc din 6 aprilie 1949 şi nr.667-339cc din 3 martie 1951.
--Vasile SOARE - PREZENŢA ROMÂNILOR ÎN KAZAHSTAN - ISTORIE ŞI DESTIN
In jur de 550.000 romani deportati intre 28 iunie 1940 şi 1948
1940: Recrutările forţate pentru muncă în URSS
Prin Hotărârea nr. 39 din 9 august 1940, Consiliul Economic al Guvernuluii URSS a dispus "recrutarea în localităţile rurale ale Basarabiei a 20 de mii de muncitori", iar la 28 august 1940 conducerii Chişinăului I s-au cerut "recrutări suplimentare în judeţele RSS Moldoveneşti".
Rezultatul-până la 29 noiembrie 1940, din Basarabia organele sovietice au recrutat şi trimis în diverse regiuni industriale ale URSS, inclusiv în Kazahstan, în bazinul carbonifer Karaganda, cca.56 mii de persoane de origine română. În locul lor, au fost aduşi în Basarabia 13 mii de ofiţeri NKVD şi de armată, învaţători din Ucraina, Rusia, Belarus, care au predat limba rusă obligatorie timp de un an. Acesta a fost începutul deznaţionalizării provinciilor româneşti ocupate.
Unele surse indică faptul că, între anii 1948-1960, 196 mii de "moldoveni" au fost recrutaţi şi trimişi la muncă pe şantierele sovietice.
--Vasile SOARE - PREZENŢA ROMÂNILOR ÎN KAZAHSTAN - ISTORIE ŞI DESTIN
1946 - 1947: Foametea provocată de Stalin
aproximativ 300.000 de români morţi
"Trăim foarte greu, oamenii mor - mănâncă buruiene prin pădure, iar seara, întorcându-se acasă, mor pe drum. A murit aproape o jumătate de sat, iar statului nici că-i pasă..." (raionul Kotovsk).
"La noi foarte mulţi au murit de foame şi continuă şi acum să moară. Oamenii mănâncă cai morţi, ţistari şi alte scârboşenii. Zilnic mor câte 20-30 de oameni... (raionul Dubăsari).
"Oamenii merg legânându-se, ca beţi, de foame. În multe sate au rămas casele pustii, pentru că stăpânii lor au murit de foame..." (raionul Sângerei).
"Poporul îndură o foamete chinuitoare, statul nu-şi bate capul de asta, oamenii mor în floarea vârstei, dacă au scăpat de moarte pe front, mor acum de foame... zilnic mor câte 5-7 oameni, uneori şi mai mulţi, cadavrele stau împrăştiate pe drum..." (raionul Tiraspol).
"În satul nostru n-au mai rămas decât 30% din locuitori, iar ceilalţi au murit şi mor de foame, nici chiar pe front nu şi-au pierdut viaţa atâţia oameni..." (raionul Bălţi).
"Trăim timpuri grele, încât oamenii mănâncă oameni. Sânt înmormântaţi câte 50 de oameni pe zi. Te prinde o mare groază - n-avem fărâmă de pâine şi oamenii mor ca muştele..." (raionul Orhei).
"Bântuie o foamete de care nu s-a mai văzut. Oamenii mor ca muştele, pe zi ce trece mor tot mai mulţi..." (raionul Bujor).
"De mare ce-i foametea, oamenii mănâncă pisici, câini, şoareci, cai şi unii pe alţii. Zilnic mor de foame 10-15 oameni, nici nu mai este unde să-i înmormântezi. Nu-mi mai ajung puteri să trăiesc aşa şi mai departe..." (raionul Vulcăneşti).
Relatări din cartea dlui Valeriu Pasat " Calvarul. Documentarul deportărilor de pe teritoriul RSS Moldoveneşti. 1940-1940", ROSSPEN, 2006, p.157-158
1956: Stramutari de populatie
prin trimiterile la lucrările de desţelenire a stepelor Kazahstanului demarate de Nikita Hruşciov în 1956 si trimiterea prin "detaşamentele de komsomoli
1941: Lagăre de concentrare pentru prizonierii militari
Lagăre de concentrare pentru prizonierii militari: Cel mai mare a fost "Spassk nr. 99", infiinţat in iulie 1941 pe structura Diviziunii Spassk a "Karlag"-ului NKVD, situat la 45 km de oraşul Karaganda, pe teritoriul fostei Uzine de extracţie a cuprului "Spassk". Dintr-un total de 66.160 de prizonieri, 6.740 de prizonieri au fost de naţionalitate română. La aceştia se adaugă un numar de peste o mie de prizonieri de alta naţionalitate, care au luptat in Armata Română, având probabil cetaţenia română la acea vreme (evrei, ucraineni, armeni, "moldoveni"). (Vasile SOARE : Prizonierii militari si civili romani detinuti in lagarele de concentrare staliniste de pe teritoriul regiunii Karaganda, Kazahstan, in perioada 1941-1950)