Dan cel Viteaz, misterul unui domnitor uitat.

Nu uitati sa distribuiti materialele care va plac, contribuiti astfel la mentinerea in viata a acestui site. Va multumim !
În general când vorbim despre Istoria noastră medievală ne raportăm doar la câteva personaje istorice mai mult mediatizate: Ioan Basarab I, Mircea cel Bătran, Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș, Mihai Viteazul,... fără să conștientizăm că în afară de ei au mai existat și domnitori sau personaje istorice de excepție care au făcut la fel de multă cinste Neamului Românesc.

Dan II Basarab, zis Dan cel Viteaz, cum este menționat în istorie, a fost fiul lui Dan I (cca.1354 - 1386), domn al Țării Românesti între anii 1383-1386, care la rândul lui a fost fiul lui Radu I Basarab (cca.1330-1383), domn al Țării Românești între anii 1377-1383. Dan I a fost fratele lui Mircea cel Bătrân, domn al Țării Românești între anii 1386 - 1418.



Dan II Basarab a domnit în Țara Românească între anii 1422 (23 oct.) - sfarșitul anului 1426 de mai multe ori succesiv, iar apoi între anii 1427 (6 apr.) - 1431 (14 iun).

Dar pentru a întelege mai bine timpurile în care a trăit Dan II, voi aminti, un fapt mai puțin prezentat în istoria noastră: conflictul din marea familie a Basarabilor, prin cele două clanuri, Drăculești (urmașii lui Mircea cel Bătrân) și Dăneștii (urmașii lui Dan I) ! La fel ca și acum și atunci, romanii nu erau uniți, chiar dacă asupra lor se abătuseră toate urgiile !

În cadrul marii familii a Basarabilor erau două clanuri, facțiuni generate din Radu I Basarab , spița lui Mircea cel Bătrân și cea a lui Dan I, care ulterior vor fi numite în istorie: familia Drăculeștilor și familia Dăneștilor. Rivalitatea dintre ei va concura la nestabilitatea politică a țării și la o mai bună controlare în teritoriu a intereselor turce și maghiare.

Într-o astfel de rivalitate de familie va fi implicat și Dan II, care va lupta pentru obținerea scaunului domensc cu fii lui Mircea cel Bătrân, verii lui primari !

În anul 1422, domn al Țării Românești era Radu II zis Praznaglava (după unii autori „Chelul” sau dupa alții „Cel fără de minte”) fiul lui Mircea cel Bătrân. Radu II ducea o politică aservită otomanilor care deranja atât boierimea munteană cât și pe Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei (1387 - 1437), prin mutarea influenței otomane chiar lângă Carpați. 

Dan II, recrutează o armată de mercenari transilvăneni și bulgari, intră în Țara Românească, îl înfrange, și-l alungă pe Radu II, intitulandu-se la 23 octombrie, Domn al Țării Românești.
Datorită acestei schimbări de situație Sigismund de Luxemburg îl trimite în ajutorul lui Dan II pe generalul florentin Pippo Spano (1369 - 1426). Împreună vor ataca cetatea Silistrei și îi vor infrange pe turcii. Ulterior vor cădea sub presiunea oștilor aliate munteano-transilvănene cetățile Giurgiu și Turnul.



În primăvara anului 1423, sultanul Murad al II-lea (1421-1451) trimite în Țara Românească o puternică oaste turcă cu scopul de a-l reînscăuna pe Radu II. La 23 februarie 1423, Dan II reușește să-l înfrangă pe Radu II, pe câmpul de luptă, găsindu-și moartea în jur de 36.000 de turci. Însă victoria lui nu va fi suficientă. Turcii se vor replia și în cursul anului vor purta o serie de lupte victorioase împotriva lui Dan II, acesta fiind nevoit să renunțe la domnie și să se retragă în Transilvania. Conflictul militar dintre Dan II și turcii care-l sprijineau pe Radu II se va intinde pe o durata lungă de timp, scaunul Țării Românești, până în anul 1427 fiind ocupat succesiv, când de Dan II, când de Radu II.

În anul 1427, cu larg sprijin militar oferit de către Sigismund de Luxemmburg, Dan II intră în Țara Românească și-l alungă pe Radu II.

Fiind vasal a lui Sigismund, Dan II se va vedea obligat să-l însotească pe acesta în expedițiile militare inițiate de către regele maghiar. În urma bătăliei de la Golubac (Serbia) din 3 iunie 1428, și a înfrângerii armatelor lui Sigismund și Dan II de către turci, domnitorul român se va vedea nevoit să accepte plata tributului integral către Imperiul Otoman.

Din păcate, viteazul domnitor muntean, în spiritul care ne caracterizează, va mai face o mare greșeală, atrăgându-și-l ca dușman pe Alexandru cel Bun al Modovei (1400-1432), în urma dorinței lui de a stăpâni cetatea Chiliei care aparținea domnitorului moldav. Înfrânt în lupta din anul 1429 de către moldoveni, Dan II va organiza un al doilea atac asupra Chiliei, dar în cursul lunii noiembrie 1430, va suferi a doua înfrângere în fața oștilor lui Alexandru, fapt care îi va grăbi sfarșitul.

Domnitorul muntean va pierde încetul cu încetul, în decursul unui an 1430, stăpânirea peste cetșțile Severin, Orșova, Mehadia, Almașul, Sân-Petru, Gureni, Iladia, Crașova și chiar Bran, care vor intra în stăpânirea regelui Sigismund de Luxemburg, fostul lui aliat.
Sfarșitul lui Dan II Basarab este învăluit în mister.

După uni istorici, în anul 1431, turcii au invadat Țara Românească, iar în bătălia purtată cu acestia viteazul domnitor și-ar fi pierdut viața pe câmpul de luptă.

După Constantin C.Giurescu (Istoria Românilor), Alexandru cel Bun, deranjat de insistențele cu caracter războinic ale lui Dan II, va reface cursul istoriei ajutându-l pe Alexandru I Aldea , fiul lui Mircea cel Bătrân să ocupe tronul Țării Românești. Este interesant faptul că la 1400, cu 31 de ani în urmă, Mircea cel Bătrân a fost cel care l-a înscăunat ca domn al Moldovei pe Alexandru cel Bun. Prin acest act Alexandru cel Bun își plătește datoria prin urmașii lui Mircea cel Batran. Dan II dispare din istorie, se pare fiind ucis în timpul luptelor purtate cu armatele moldave.

Alexandru I Aldea va domni în Țara Românească între anii 1431 - 1436, fiind urmat de un personaj celebru: Vlad Dracul, tatăl lui Vlad Țepeș !
Share on Google Plus

About Omae Bazooka

0 comentarii: