Scrisoarea Maresalului Antonescu catre evrei

Nu uitati sa distribuiti materialele care va plac, contribuiti astfel la mentinerea in viata a acestui site. Va multumim !
In perioada 12 septembrie 1940-23 august 1944, intre dr. Wilhelm Filderman, presedintele Uniunii Comunitatilor Evreiesti din Romania, si maresalul Ion Antonescu a avut loc un schimb de scrisori vizand ameliorarea situatiei evreilor - cetateni romani sau a evreilor fosti cetateni romani rezidenti in Basarabia si Bucovina de Nord si deportati, dupa 22 iunie 1941, in Transnistria. Amintim ca numerosi alti evrei din afara acestor teritorii si anume, cei din Dorohoi, Suceava, Campulung, sau aflati la munca obligatorie, au fost deportati in Transnistria.

La data de 11 octombrie 1941, dr. Filderman s-a adresat maresalului Ion Antonescu printr-o scrisoare in care apela la sentimentele umanitare ale conducatorului statului spre a impiedica o noua deportare a unui grup de evrei din ghetoul de la Chisinau. Conducatorul statului i-a adresat dr.-ului Filderman o scrisoare foarte dura, in care culpabiliza populatia evreiasca din Basarabia si Bucovina de Nord pentru colaborare cu inamicul sovietic, extinzand aria culpabilizarii si asupra evreilor din Rusia si Ucraina.

Comentarii revelatoare asupra acestei scrisori se gasesc in raportul ministrului francez la Bucuresti, Jacques Truelle, adresat guvernului de la Vichy la 10 noiembrie 1941, din care citam in continuare (documentul integral a fost publicat in lucrarea Martiriul evreilor din Romania, Editura Hasefer, 1991; fragmentele citate de noi au fost retraduse in redactia revistei Magazin istoric): "Aceasta legatie a avut ocazia, in mai multe randuri, sa semnaleze Departamentului masurile luate impotriva evreilor, fie de guvernul roman, fie de autoritatile subordonate mai mult sau mai putin calificate.

Se parea ca ororile al caror teatru de desfasurare a fost orasul Iasi, in luna iulie ce a trecut, si despre care am informat in scrisoarea mea nr. 195 din 4 iulie, nu vor mai putea fi depasite. De altfel, de atunci incoace, guvernul roman paruse sensibil la reactia opiniei publice, atat din interior, cat si din strainatate, fata de aceste atrocitati si in cursul lunii septembrie a existat impresia producerii unei oarecare destinderi [Urmeaza in continuare descrierea unor noi masuri de deportare]...



In fata acestor masuri, care evident urmareau rezolvarea radicala a problemei evreiesti, doctorul Filderman, presedintele Uniunii Comunitatilor Evreiesti din Romania, nu a ezitat sa adreseze maresalului Antonescu doua scrisori, in care atragea atentia conducatorului asupra ingrozitoarei tragedii ce se desfasura si il implora in mod impresionant, facand apel la sentimentele sale umanitare, sa inceteze acest adevarat program de deportare.

Maresalul Antonescu a raspuns intr-o scrisoare publicata in presa la 27 octombrie si in care declara textual

„DOMNULE FILDERMAN,
In doua petitii succesive imi scriti ,,de tragedia zguduitoare,, si ma ,,implorati,, in cuvinte impresionante, reamintind de ,,constiinta,, si de ,,omenie,, si subliniind ca santeti ,,dator,, sa apelati ,,la mine,, si ,,numai,, la mine, pentru evreii din Romania, care sant trecuti in ghetouri pregatite pentru ei pe Bug.
Pentru a amesteca tragicul in interventia Dvs., subliniati ca aceasta masura ,,este moartea, moartea, moartea fara vina, fara alta alta vina, decat aceea de a fi evrei,,.
Domnule Filderman, nimeni nu poate sa fie mai sensibil ca mine la suferintele celor umili si fara aparare. Intelegem durerea Dvs., dar trebuie, mai ales trebuia sa intelegeti si Dvs., toti la timp, pe a mea, care era aceea a unui neam intreg.
Va ganditi, v-ati gandit ce s-a petrecut in sufletele noastre anul trecut la evacuarea Basarabiei si ce se petrece astazi, cand zi de zi si ceas de ceas platim cu marinimie si sange, cu foarte mult sange, ura cu care coreligionarii Dvs. din Basarabia ne-au tratat la retragerea din Basarabia, cum ne-au primit la reintoarcere si ne-au tratat de la Nistru pina la Odessa si pe meleagurile Marii de Azov?
Dar potrivit unei traditii, voiti sa va transformati si de asta data din acuzati in acuzatori, facandu-va ca uitati pricinele care au determinat situatiile pe care le plangeti.
Sa-mi dati voie sa va intreb si prin Dvs. sa intreb pe toti coreligionarii Dvs. care au aplaudat cu atat mai frenetic, cu cat suferintele si loviturile primite de noi erau mai mari.
Ce-ati facut Dvs., anul trecut cand ati auzit cum s-au purtat evreii din Basarabia si Bucovina, au scuipat ofiserii nostri, le-au smuls epoletii, le-au rupt uniformele si cand au putut au omorat miseleste soldatii cu bate. Avem dovezi.
Aceiasi ticalosi au intampinat venirea trupelor sovietice cu flori si au sarbatorit cu exces de bucurie. Avem fotografii doveditoare.
In timpul ocupatiei bolsevice, aceia pentru care va induiosati astazi au tradat pe bunii romani, i-au denuntat urgiei comuniste si au ajuns si doliul in multe familii romanesti.
Din pivnitele Chisinaului se scot zilnic, oribil mutilate, cadavrele martirilor nostri, care au fost astfel rasplatiti fiindca 20 de ani au intins o mina prieteneasca acestor fiare ingrate.
Sint fapte ce se cunosc, pe care le cunoasteti desigur si Dvs. si pe care le puteti afla in amanunt.
V-ati intrebat Dvs. de ce si-au incendiat evreii casele inainte de a se retrage? Va puteti explica de ce in inaintarea noastra am gasit copii de 14-15 ani, cu buzunarele pline de grenade?
V-ti intrebat citi din ai nostri au cazut omorati miseleste de coreligionarii Dvs., citi din ei au fost ingropati inainte de a fi morti? Voiti si in aceasta privinta dovezi, le veti avea.
Sant acte de ura, impinsa pana la nebunie, pe care evreii Dvs. au afisat-o impotriva poporului nostru tolerant si ospitalier, dar astazi demn si constient de drepturile lui.
Drept raspuns la marinimia cu care au fost primiti in mijlocul nostru si tratati, evreii Dvs., ajunsi comisari sovietici, imping trupele sovietice in regiunea Odessei printr-o teroare fara seaman, marturisita de prizonierii rusi, la un masacru inutil, numai pentru a ne provoca noua pierderi.
In regiunea Marii de Azov, trupele noastre retragandu-se temporar si-au lasat cativa ofiteri si soldati raniti pe loc. Cand au reluat inaintarea si-au regasit ranitii mutilati ingrozitor.
Oamenii care puteau fi salvati si-au dat ultimul suspin in chinuri groaznice.
Li s-au scos ochii, li s-au taiat limba, nasul si urechile.
Iti dai, Domnule Filderman, seama de spectacol?
Te ingrozesti? Te induiosezi?
Te intrebi, de ce atata ura, din partea unor evrei rusi cu care nu am avut niciodata nimic de impartit.
Dar ura lor este a tuturor, este ura Dvs.
Nu va induiosati, daca aveti cu adevarati suflete, de ceea ce nu merita, induiosati-va de ceea ce merita.
Plangeti cu mamele care si-au pierdut in astfel de chinuri copiii sau cu aceia care si-au facut si lor si va face si Dvs atata rau.
MARESAL ANTONESCU