65% din români cred în deochi

Nu uitati sa distribuiti materialele care va plac, contribuiti astfel la mentinerea in viata a acestui site. Va multumim !
Potrivit sondajelor, 65% din români cred în puterea deochiului. Ca urmare, poporul român are un„arsenal” de superstiţii şi de leacuri pentru a combate “fenomenul”.

Una dintre cele mai bine înrădăcinate superstiţii româneşti (dar nu mai româneşti, căci este întâlnită la mai toate popoarele) este legată de puterea oamenilor de a produce rău celorlalţi prin admiraţia excesivă, pizmaşă. Nu este vorba (doar) despre tradiţionala capră a vecinului şi nici despre mentalismul spectacular al vremurilor moderne, ci despre ceva mult mai simplu: deochiul.
 
Românii cred în deochi mai tare decât în sfârşitul lumii

Adevarul.ro anunta ca cei de IRES au avut curiozitatea de a afla cât de mult cred românii în tot felul de concepte, cum ar fi deochiul, diavolii, fantomele, îngerii, blestemul şi alte lucruri pe care lumea modernă le numeşte generic „superstiţii”.

Ei bine, nu mai puţin de 65% dintre respondenţi au declarat că sunt convinşi că deochiul este o certitudine, ceea ce înseamnă cu românii chiar cred în asta, nu-i doar o modă trecătoare. Spre comparaţie, în fantome cred în jur de 15% dintre români, în blesteme – sub 40%, iar în sfârşitul lumii 38%. Care va să zică, deochiul este o superstiţie de top.



De unde vine credinţa în deochi şi ce spun teologii

Deşi există impresia că deochiul şi descântecul sunt o „moştenire culturală” recentă (mulţi asimilează cele două noţiuni cu rromii migratori), de fapt credinţa este foarte veche. Vine din negura vremurilor. Deochiul sau „ochiul rău” (ayin ha’ra) este menţionat în mai multe locuri atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament. „Nu mânca pâinea celui ce se uită cu ochi răi şi nu pofti bucatele lui”, spune înţeleptul rege Solomon (Pildele lui Solomon, 23:6).
 
Cum deochiul este un punct de interes major pentru români, este evident că şi interesul pentru leacuri, antidoturi şi dezlegări este unul major. Şi în superstiţia deochiului funcţionează principiul medical că „este mai uşor să previi decât să tratezi”. De altfel Gh. F. Ciauşanu concluzionează că ţăranii de acum 100 de ani priveau deochiul ca pe o boală cauzată, ca toate bolie de un spirit rău.

Cel mai bun leac, în accepţiunea unanimă a experţilor, este firul roşu, tradiţie care vine de peste 3.000 de ani.

„În satele Moldovei, se crede că tot copilul nebotezat trebuie să poarte la mână o aţă roşie, ca să-l apere de diavolescul deochi până când va primi taina botezului întru Hristos”, explică etonologul Adrian Romanescu.

Aţa roşie ar fi cam singura „amuletă” cumva tolerată de Biserică, care nu neagă deochiul, însă crede că acesta poate fi combătut mult mai eficient cu o cruciuliţă şi cu rugăciuni.

Majoritatea preoţilor recomandă rugăciunea specială a Sfântului Ciprian, a cărui poveste de viaţă se potriveşte de minune în context: acesta a fost un mare vrăjitor care, apoi, a devenit episcop.