Circovii de Vară, sărbători populare uitate

16:05:00 by
Vremea capricioasă de la mijlocul lunii iulie este explicată, şi astăzi, în lumea satului prin prisma sărbătorilor laice din această perioadă, când există o seamă de interdicţii şi când, pentru o zi, femeile le sunt superioare bărbaţilor.

Panteliile, Circovii lu’ Sfântul’ Ilie, Ciurica, toate sunt sărbători care şi astăzi înseamnă ceva în lumea satului, cele laice suprapunându-se cu cele religioase.



Circovii de Vară, cum se cunosc popular, se serbează în perioada 15-17 iulie  şi înseamnă „sfinţii bisericii“, provenind din expresia slavonă „ţerkovnâie sviata“, fiind cele mai importante sărbători din această perioadă, împărţind anul în două. Deşi biserica a rânduit praznice pentru mai mulţi sfinţi, la sat cel puţin, viaţa muceniţelor Iuliţa şi Marina au impresionat cel mai mult, oamenii temându-se să nu le respecte.

Tot din calendarul ortodox  numele a doi sfinţi, Chiric şi Iuliţa, care se serbează pe 15 iulie, au fost alăturate, rezultând Ciurica, apărătoarea femeilor şi cea care „îi ciuruie în bătaie“ pe cei care nu-i respectă ziua. Despre ea oamenii ştiau chiar că este cea mai de temut soră a Sfântului Ilie, apărătoarea celor slabi în faţa celor puternici. Pentru a nu-i stârni mânia, oamenii nu se ceartă în această zi, iar femeile nu lucrează, ferecând foarfecele. Este ziua în care femeile puteau să-şi bată bărbaţii fără teamă de consecinţe, fiind chiar considerată „sărbătoarea femeilor“.

În această zi, copiii care nu pot scăpa de spaime trebuie să treacă prin cunuri de flori, pentru a se vindeca. „Ciurica e o reprezentare mitică a calendarului popular care dădea dreptul femeilor să-şi pedepsească bărbaţii în ziua ei de celebrare, 15 iulie. În această zi se evitau loviturile de orice fel, certurile şi neînţelegerile din familie pentru a nu avea parte de ele în cursul anului.

Amintirea ei este păstrată în unele expresii populare („Astâmpără-te că vine Ciurica!” sau „Stai cuminte! Capeţi Ciurica!”) adresate, ca ameninţare cu bătaia, copiilor neastâmpărati (Muntenia, Oltenia)“, spun specialiştii Muzeului Ţăranului Român.  Pe 17 iulie, se sărbătoreşte Sfânta Marina, un alt nume cu rezonanţă pentru săteni.

 Este ziua în care în trecut se legau frăţiile de cruce, bărbaţii jurând credinţă fraţilor de cruce, iar femeile, suratelor, urmând ca an de an să fie serbat acest moment. Cei ce se înfrăţesc „pe vecie“ îşi dăruiesc bucate şi legături de pelin care alungă spiritele rele, dar şi pui de găină. „Această sărbătoare n-o spune popa, că-i moare preoteasa. Sătenii nu ştiu în ce zi cade şi ţin trei zile, doar s-o nimeri într-una. Marina a prins pe dracul, ducându-se să toace la biserică, i-a luat ciocanele sau maiele şi l-a bătut cu ele până l-a lăsat aproape mort, umplându-l de sânge. Sf. Marina e zugrăvită după uşa de la biserică ţinând pe dracul de corn (chip de capră) şi chinuindu-l, lovindu-l cu străşnicie. De lucrezi în această zi te loveşte Sf. Marina, cum a chinuit şi lovit pe demonul prins“, menţionează aceeaşi specialişti.

Evenimentele meteo severe care se înregistrează în această perioadă sunt puse la sat tot pe seama acestor sfinţi sărbătoriţi în preajma zilei Sfântului Ilie. Tocmai nerespectarea acestor zile, când sunt interdicţii de a lucra la câmp, de a face căpiţe în curte, de a aduce lemne din pădure, existând riscul de trăsnete,  dar şi de a lucra în casă (cusut, ţesut), ar aduce vremea capricioasă, totul culminând cu furtunile violente stârnite de Sfântul Ilie.

*

Circovii de varã sau Circovii Marinei sunt serbati în unele zone ale tãrii pe 15, 16, 17 sau, în altele, pe 16, 17 si 18 iulie. În prima zi se serbeazã sfintii Chiric si Iulita – îi zic Ciurica. Altii îi spun celui din urmã, care e schiop, Ciricã Schiopul. Pe 17 este Circovul cel mai mare, Mucenita Marina, socotitã sora lui Sf. Ilie Mãrina; Ciurica si Sf. Ilie au fiecare câte trei Circovi.



În traditia popularã, Ciurica este o divinitate rãzbunãtoare, care „ciuruia“ în bãtaie pe cei ce lucrau în ziua ei. Este prima zi din cei trei Circovi ai Mãrinei (15-17), în care îsi fac simtitã prezenta zeitãti feminine deosebit de puternice, care sanc- tioneazã sever orice abatere de la sãrbãtoare. Circovii sunt vãzuti ca niste fiinte malefice, puternic demonizate, ce îi tortureazã cu boli si durere pe cei care le cad în mâini; sunt un mic sobor de sfinti, fiecare cu propria personalitate (desi izolat pot fi considerati slugi ai Sfintei Marina), mai rãzbunãtori decât ea si care, cumulându-si eforturile, instituie un regim sever unei perioade mai mari din calendarul popular (ciclul de trei zile). Prin unele zone ale tãrii se serbeazã chiar si trei rânduri de Circovi: trei zile vara, trei toamna si trei iarna.

Circovii sunt un exemplu semnificativ pentru caracterul compozit al sãrbãtorii, care practic copiazã modele mitologice diferite. Ei sunt pãzitorii si îngrijitorii de hranã ai fiarelor sãlbatice si, împreunã cu Filipii, mai mari peste fiarele sãlbatice, cunosc mai multe perioade de activizare, în care dãunãtorul principal este lupul. Primul dintre Circovi este el însusi o figurã compozitã – Ciurica (din Chiric si Iulita), constituind o figurã aparte în calendarul popular. Pusã în legãturã cu bãtaia (se face frecvent trimitere la expresia a ciurui pe cineva în bãtaie), Ciurica este de fapt patroana unei înfrãtiri feminine extrem de puternice, care conferea initiatelor forta necesarã pentru a lupta cu armele bãrbatilor într-o societate masculinã, ce a înlocuit vechea societate matriarhalã.

Aici nu era vorba numai de „a plãti politele“ bãrbatilor în aceastã zi din an, în care femeile erau considerate (chiar de sexul opus, care dispãrea acum de-acasã!) a fi mai puternice decât bãrbatul, ci se avea în vedere dobândirea, pe cale magicã, a unui suport redutabil, a unui instrument de putere (avem în vedere testul demonic, care este obtinut, acum în conditii extreme, iar la Ropotini, în cadru ritual, în urma „baterii“, a „cãlcãrii în picioare“, a „înjugãrii“ diavolului, simbolizat de lutul cãlcat în picioare de cãtre femeile participante la ritual). Ca si în alte cazuri, necunoasterea datei exacte a zilei în care era serbatã divinitatea face posibilã explicatia inferioritãtii fizice a femeii. Se povesteste cã, înainte cu douã zile de Mãrina, pe Ciurica au „târnuit-o“ (au luat-o de pãr) jidovii, iar Circovii au cãznit-o prin roate si cercuri.

Aceastã sfântã a bãtut pe dracu-n cap, cu ciomagul si cu un ciocan, când a vrut sã toace. Cine va fi bãtut în aceastã zi, tot anul va fi ciuruit. Ciurica îi apãrã pe cei slabi de bãtaia celor puternici. Ciurica este o zi a femeilor, o zi în care au dreptul sã-si batã bãrbatii, în care ele au superioritate asupra bãrbatilor, în care sunt stãpâne pe bãrbatii lor, le pot porunci si, în caz de nesupunere, chiar îi bat. Dacã femeia îsi bate bãrbatul în aceastã zi, tot anul îl va putea bate. În aceastã zi, bãrbatii mai pleacã de-acasã, de teamã ca nu cumva nevasta sã-l mângâie cu cociorva pe spinare din lucru de nimic. O femeie povestea cã, pânã a nu tine aceastã sãrbãtoare, în toate zilele era bãtutã de bãrbat. Îndatã ce a început a o tine, bãrbatul nici „cârc“ nu mai zice. În aceastã zi, se spune cã bãrbatilor li se interzice a-si batã nevestele.



 De aici a mai iesit vorba: „le-a venit si lor ziua bãtãii“ . Ciurica se crede c-a fost o femeie foarte rea, care-si bãtea bãrbatul. Oamenii serbeazã în aceastã zi pe Chiric mai mult de fricã, cãci, zic ei, Chiric, când s-a fãcut sfânt, împreunã cu mamã-sa, Iulita, era numai de trei ani si era si schiop. În întelepciunea popularã se spune: sã te fereascã Dumnezeu de bãtaia chiorului, de dragostea schiopului ori de omul însemnat. Circovii – cu douã zile înainte de Mãrina, se tine de femei, cãci e rãu de lovituri si de boli.

Celui întâmpinat de Circovi rar se întâmplã sã-i mai treacã. Circovii sunt ajutoarele de nãdejde ale Sfintei Marina. Sãrbãtoarea Ciurica se tine de femei, ca sã le ajute cu ce ar voi contra bãrbatilor. În ziua de Ciurica, femeile ar trebui sã ciuruie boabe de porumb prin curte si sã-i ia de pãr pe bãrbati si sã-i batã, ca sã le meargã bine tot anul. Se tine totodatã si pentru sporul casei; nu se dã nimic din casã. În aceastã zi femeile nu lucreazã absolut nimic, nu scot nici gunoiul din casã, nu împrumutã nici foc, cãci e o zi cu primejdie, rea de boalã, de pagubã, mai ales pentru vite, sã nu le ia lupul. Se spune cã femeile ce vor lucra de Ciurica, tot anul le vor bate bãrbatii.

Femeile se pãzesc sã fie bãtute sau chiar sã le punã mâna-n cap, altfel tot anul vor fi bãtute sau ciuruite. De Ciuricã, dacã se ceartã femeia cu bãrbatul, se vor certa tot anul. Oamenii se feresc sã se certe, ca sã nu le meargã asa tot anul. Nu se lucreazã, ca sã nu le ciricãie gura când vorbesc. Ciurica aduce moarte grabnicã si boli. Ciurica e rea de ciumã, de bube si pentru de vãrsatul de vânt. Se tine pentru a nu muri pãsãrile de curte. Este rea de boli pentru oi. Se mai tine contra focului. Chiricã Schiopul îi schiopeazã pe cei ce nu-l tin. Cei ce-l serbeazã sunt feriti de scrânteli în timpul anului. Se zice cã femeile nu prea stiu când e Ciurica, cã în acea zi ele au dreptul de a bate pe bãrbati. Si-ar face-o, dar li se pune o conditie cam grea: în acea zi sã facã un test, sã-l usuce pânã seara si sã si coacã în el o turtã, apoi, dupã ce va mânca din acea turtã cu toti ai casei, poate sã ia la bãtaie pe bãrbat.

16 iulie Circovii de vara, Cercurile Marinii sau Miezul verii

Cea de-a doua zi a Circovilor este Sf. Sfintit Mucenic Antinoghen si cei 10 ucenici ai lui. Pe vremea lui Diocletian, pãgânul împãrat al Romei, era cumplitã prigonire contra crestinilor. Un om, mai marele ostilor, apropiindu-se de marele muncitor, a zis: „Stãpâne, aici este un bãrbat cu numele Antinoghen, episcop crestinesc, care întoarce pre multi de la credinta sa si petrece în satul Pidaton“. Atunci, ighemonul a trimis îndatã ostasi sã-l prindã si sã-l piardã. În satul acela fiind o mãnãstire micã, sfântul Antinoghen se odihneste vesnic împreunã cu zece ucenici ai sãi. În zonele în care agricultura reprezenta ocupatia principalã, accentul cade de pe acest adversar pe dezlãntuirea stihiilor cerului sub forma grindinii nimicitoare.

„Un popã, fãcându-se mai breaz ca noi si ca sã ne facã si pe noi sã muncim în aceste sfinte sãrbãtori tinute din mosi-strãmosi cu multã sfintenie, s-a dus în aceste zile de sãrbãtoare sã strângã niste fân cosit de curând. Noi, nu, cã sunt Circovii si-l loveste ceva, de rãmânem fãrã de el; el, nu, cã are sã-i ciricãie el! Si nici una, nicialta, se duce si se apucã de strâns fânul. Ce se întâmplã? Un trãsnet cade din cer senin, aprinde fânul si ne omoarã pe bietul popã! Asa vor pãti toti cari n-ascultã de noi, ãstia, bãtrânii, si de n-ai bãtrân la casã trebuie sã-l cumperi, zice un proverb bãtrânesc! O femeie bãtrânã, torcând în Circovi, a gãsit-o moartã cu furca în brâu.“

În legende de acest tip se remarcã prezenta preotului ca personaj central, care este invariabil pedepsit crunt, pentru cã a nesocotit cu obstinatie traditiile calendarului popular, atât de diferite de cel oficial. Cine se pãzeste de a lucra în Circovi, boalele nu-l strâng tare în cercuri. Nu în ultimul rând, prin metafora cercurilor cu care Circovii îi cuprind pe oameni, avem de-a face cu o sãrbãtoare în care obiectivul principal era ferirea de boli de tot felul. În aceastã zi, se munceste numai pânã la prânz. Nu se mãturã prin casã, nu-i bine sã tai unghiile sau sã dai cu pieptenul, nu se scoate gunoiul din casã. Nu se coase si nu se gãureste. Cine se pãzeste de a lucra în Circovi, bolile grele nu-l prinde. Acum, începe a se scoate ceapa si usturoiul din straturi; cui nu le scoate, îi vor încolti si i se vor strica. În aceastã zi se culege cânepa, altceva nu lucreazã.




Dacă ți-a plăcut articolul ne poți urmări pe Facebook, pentru alte noutăți.
Descoperă și Terra Misterioasă, Misterele Planetei.
Ramâi uimit cu Știri pe Turte, cele mai ciudate noutăți.
Index articole România Misterioasă