Nunta Cornilor, obicei unic în Valea Almăjului

08:15:00 by
Valea Almăjului, o depresiune lungă de aproximativ 30 de kilometri şi lată de vreo zece kilometri, a fost numită de locuitorii ei „ţară”, căci satele aflate de-a lungul ei, mărginite de munţi acoperiţi de păduri întinse, au avut o viaţă relativ autarhică din cauza drumurilor puţine iar locuitorii deprinşi cu viaţa aspră, care-şi zic „almăjeni”, consideră că această denumire este un adevărat blazon, care-i defineşte.

Câteva obiceiuri doar aici întâlnite vin să sublinieze această identitate locală.

 Ei poartă căciulile înclinate pe o parte, aidoma nobililor daci înfăţişaţi pe Columna Traiană, multe tradiţii şi datini sunt legate de viaţa lor agro-pastorală sau de militarizarea graniţei bănăţene, după ce Banatul a devenit o provincie a Casei de Habsburg. Dacă multe obiceiuri sunt păstrate cu sfinţenie, alte datini din bătrâni mai există doar în memoria colectivă ori se păstrează pe arii restrânse.



„Nunta Cornilor”, un carnaval mascat cu semnificaţii ritualice

Un străvechi obicei care se mai păstrează astăzi în puţine localităţi, printre care Rudăria şi Bănia, este carnavalul popular care are loc la lăsata secului, cu o zi înainte de postul Paştilor. Festivalul, numit  „Nunta Cornilor”, este un carnaval agro-pastoral cu diferite măşti animale sau vegetaliere ori travesti, şi implică întreaga comunitate.

În această zonă, numele sărbătorii provine de la corn, un arbust de pădure frecvent întâlnit prin aceste locuri, care este socotit de popor drept „prost”, pentru că este primul care înfloreşte şi ultimul care rodeşte. „Nunta Cornilor” începe imediat după prânz, când cei mascaţi vin perechi-perechi şi se organizează alaiul. De obicei, întregul carnaval este conceput după ritualul unei nunţi în care bărbatul este mireasa iar femeia, mirele, întregul alai fiind organizat ca o nuntă inversă.

În alai mai este inclus un car alegoric în care urcă mascaţii, şi care are de regulă, spre hazul localnicilor, mesaje ironice la adresa unor persoane cunoscute. Alaiul defilează apoi pe uliţele satului, oprindu-se la familiile cele mai înstărite, la notabilităţi sau la alţi săteni doritori să-i primească, iar apoi se încinge o horă mare în care intră toţi mascaţii.

În timpul jocului, aceştia îşi scot măştile iar un sătean înzestrat cu simţul umorului citeşte de la o tribună mai multe texte hazlii despre unele năravuri ale consătenilor şi al faptelor condamnabile petrecute în localitate în ultimul an, chiar cu riscul de a-i supăra pe cei vizaţi. În vremuri mai îndepărtate, carnavalul se încheia prin îngroparea rituală a măştii acestuia, care simboliza iarna. Carnavalul semnifică reînvierea naturii, când, o dată cu venirea primăverii, încep muncile care fac pământul să rodească, dar şi un act de purificare socială, de justiţie comunitară, prin supunerea năravurilor rele oprobiului public, pentru ca ţăranul să intre în perioada activă a anului purificat şi plin de energie.

Vechi obiceiuri de Paşti

Un vechi obicei de la Bozovici, legat de sărbătoarea Sfintelor Paşti, s-a păstrat din anii în care aici s-au înfiinţat regimentele grănicereşti din vremea stăpânirii habsburgice. După punerea în biserică a Sfântului Mormânt, acesta era păzit în permanenţă de câte doi membri ai unei gărzi militare, care avea comandant, gornist şi toboşar. Garda, formată din zece juni, se schimba din trei în trei ore. Cei care făceau parte din gardă erau îmbrăcaţi în port popular şi erau înarmaţi cu puşti de vânătoare sau carabine, dar după al doilea război, acestea au fost înlocuite cu halebarde. La miezul nopţii, când se vestea Învierea Domnului, corpul de gardă, care flanca baldachinul sub care stăteau preoţii, porneau, împreună cu credincioşii, într-o procesiune prin sat, iar în anumite locuri garda dădea onorul şi trăgea focuri de armă.

A doua zi de Paşti, corpul de gardă, căruia i se alăturau şi vânători, însoţea procesiunea care mergea la cimitir. Tot de atunci datează obiceiul copiilor de la închinat cu răpizile (obiecte de cult de metal pe care era înfăţişat un soare şi chipul unui înger, şi care se folosesc la slujbele arhiereşti, simbolizând heruvimii nevăzuţi din timpul Sfintei Liturghii).

Grupul de opt adolescenţi, îmbrăcaţi cu haine specifice şi aşezaţi într-o anumită ierarhie, avea un steag, o cruce, două sfeşnice şi patru răpizi. La Bozovici, ei participau  la liturghia sărbătorilor împărăteşti, inclusiv de Sfintele Paşti, iar în alte sate din Almăj luau parte doar la înmormântare, îmbrăcaţi în veşminte negre, după care primeau câte un colac, o lumânare şi o batistă.

Pe dealul Crâst din vecinătatea localităţii, mai există trei cruci care ar fi fost ridicate tot în vremea existenţei regimentelor de graniţă. Aici avea loc procesiunea Calvarului pe care o făceau catolicii din Bozovici în Săptămâna Patimilor, obicei păstrat până în anii celui de-al doilea război mondial.




Dacă ți-a plăcut articolul ne poți urmări pe Facebook, pentru alte noutăți.
Descoperă și Terra Misterioasă, Misterele Planetei.
Ramâi uimit cu Știri pe Turte, cele mai ciudate noutăți.
Index articole România Misterioasă