Participați la sondajul nostru
Cui i-ai trage un sut în fund ?
 


Cum au confiscat ruşii flota noastră maritimă şi fluvială


La 23 August 1944, la ora 22.30, prin Proclamaţia către ţară, difuzată de posturile de radio, Regele Mihai anunţa:

 „În ceasul cel mai greu al istoriei noastre am socotit, în deplină înţelegere cu Poporul Meu, că nu este decât o singură cale, pentru salvarea Ţării de la o catastrofă totală: ieşirea noastră din alianţa cu Puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite. Un nou guvern de Uniune Naţională a fost însărcinat să aducă la îndeplinire voinţa hotărâtă a ţării de a încheia pacea cu Naţiunile Unite. România a acceptat armistiţiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii.    Din acest moment încetează lupta şi orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice, precum şi starea de război cu Marea Britanie şi Statele Unite. Primiţi pe soldaţii acestor armate cu încredere. Naţiunile ne-au garantat independenţa Ţării şi neamestecul în treburile noastre interne. Ele au recunoscut nedreptatea dictatului de la Viena, prin care Transilvania ne-a fost răpită“.

   Puterile Axei erau Germania, Italia şi Japonia, iar din Naţiunile Unite făceau parte Franţa, Imperiul Rus, Marea Britanie, Italia şi Statele Unite ale Americii.  

  Dacă posturile occidentale au salutat actul de la 23 august 1944, posturile de radio inamice după 23 august (Berlin, Dunărea, Ilse II, Transocean, Budapesta) anunţau proclamaţia regelui folosind termeni precum „bolşevizare“, „desfiinţarea ca stat“, „anexarea la U.R.S.S.“   A fost perioada în care a început sovietizarea României. Pe măsură ce trupele sovietice se apropiau de Constanţa, contraamiralul Horia Macellariu, comandant Forţelor Maritime Române, a cerut tuturor echipajelor (28 august 1944) să acorde trupelor aliate „respectul şi salutul cuvenit, după aceleaşi norme ca şi în armata română”, fără a se opune eventualelor ,,încercări de dezarmare”, scrie istoricul Alesandru Duţu în volumul „Armata română în război, 1941-1945“   

 Un îndemn asemănător a transmis şi viceamiralul Ioan Georgescu, şeful de Statul Major al Marinei: ,,În cazul când ruşii ajung în Constanţa vor fi trataţi ca aliaţi şi se va stabili imediat legătura cu comandamentul rus. În cazul când au pretenţii asupra navelor, protestaţi energic, arătând că în baza declaraţiei domnului Molotov suntem aliaţii lor şi dezarmarea noastră ne împiedică a contribui la lupta contra inamicului comun Germania. În caz că nu acceptă, navele vor fi puse la dispoziţia lor, în aceleaşi condiţiuni ca şi la Tulcea (echipajele la bord, pavilion alb). Se exclude soluţiile internarea şi scufundarea navelor”.  



 Ultimatumul sovieticilor   

 Situaţia s-a complicat în zorii zorii zilei de 29 august 1944 când amiralul F.I. Oktiabrski, comandantul Flotei sovietice din Marea Neagră, a transmis următorul ultimatum: „1. Toată flota românească de război şi auxiliară să fie mutate la Sulina şi predate Comandamentului maritim sovietic.  2. Toate echipajele navelor germane de război şi auxiliare să fie arestate, iar navele să fie aduse la Sulina.  3. Toate hărţile şi documentele relative la barajele de mine pe Marea Neagră şi Dunăre să fie predate Comandamentului maritim sovietic.  4. Răspunsul la prezentul ultimatum îl aştept cel mai târziu până la 29 august, orele 12. 5. În caz de refuz de a accepta ultimatumul de faţă sau de neprimirea răspunsului, cu începere de la orele 15 din 29 august voi începe atacul flotei şi bazei dvs. de pe mare şi din aer”.   

 În conformitate cu instrucţiunile primite din partea guvernului român, contraamiralul Horia Macellariu a răspuns că forţele române începuseră deja luptele împotriva forţelor germane ,,pe care le-au alungat de pe litoralul românesc” şi, ca urmare, nu vede ,,necesitatea ultimatumului”. Precizând că flota română era gata să coopereze cu cea sovietică, comandantul Forţelor maritime române arăta că aşteaptă în acest sens ,,directiva de luptă de la Comandamentul Flotei Roşii din Marea Neagră împotriva germanilor”, precizând că ,,nicio navă germană de război sau auxiliară nu se mai găseşte în porturile militare române, ele fiind alungate.  

 Aprobând poziţia adoptată de Horia Macellariu, generalul Gheorghe Mihail, şeful Marelui Stat Major a ordonat: ,,Marina română va coopera cu Flota sovietică numai în unităţi constituite române, sub comandă română, care intră sub comandamentul Flotei sovietice şi numai în lupta contra forţelor germane”.    Tot la 29 august, în Constanţa au pătruns şi primele elemente ale unei brigăzi motomecanizate sovietice cărora locotenent-comandorul Boris Levitski, delegatul Comandamentului teritorial Dobrogea, le-a urat ,,Bun venit!”, seara contraamiralul Horia Macellariu oferind comandanţilor sovietici o masă la restaurantul ,,Cancevici”.  

 Comandament sovietic în Constanţa  

 A doua zi, atitudinea sovieticilor s-a schimbat, contraamiralul Azarov, sosit în noaptea de 29 spre 30 august (orele 2.40) cu primele motocanoniere sovietice (pilotate de canonierele române ,,Dumitrescu” şi ,,Ghiculescu” şi de Vedeta nr. 7), a cerut instalarea a câte unui ofiţer controlor sovietic la fiecare navă, interzicerea mişcării navelor româneşti în port sau ieşirea lor în larg, instalarea unui comandament sovietic în oraş, blocarea tuturor carburanţilor, controlul tuturor materialelor din depozite, precum şi ,,automobile şi locuinţe în port pentru o mie de militari şi pentru comandant o vilă care să nu aibă nici o altă casă împrejur”.   

 Natura raporturilor cu noul aliat sovietic avea să fie precizată cu claritate de comandamentul sovietic în dimineaţa zilei de 30 august 1944, când locotenent-comandorului Boris Leviţki i s-au pus în vedere că ,,sovieticii sunt în Constanţa în calitate de învingători” .  

  Sovieticii au numit, la 31 august, ofiţeri de legătură pe navele româneşti, care au interzis orice mişcare a navelor (şi chiar a tunurilor), intrarea în port fiind permisă doar navelor sovietice. Măsurile luate au pus comandamentele române în situaţia de nu îşi mai putea îndeplini aşa cum trebuie atribuţiile funcţionale. Ofiţerii controlori aflaţi la bordul navelor, deşi se purtaseră iniţial corect şi rezervat, au interzis orice mişcare a navelor române în portul Constanţa şi au respins cererea Comandamentului Litoralului Maritim şi Fluvial de a face ,,ascultare şi patrulare la capetele barajului de mine”.

adevarul.ro

Share on Google Plus

About Omae Admin

    Blogger Comment
    Facebook Comment

Articole noi