1970.Cea mai mare inundatie din istoria Romaniei.


Mai 1970. Ploile torentiale au scos Somesul din matca, apa revarsandu-se peste campuri, drumuri, cai ferate. Parcul orasului a fost  inghitit de ape, iar la Dej, Somesul a atins un nivel record, care a facut prapad: peste 8 metri.

Ploile au turnat cu galeata timp de o saptamana, iar soselele si bucati de cale ferata au devenit  impracticabile.

Fenomenul neobisnuit a fost determinat de caderea unor precipitatii in cantitati nemaiintilnite in perioada 10 -13 mai 1970, care au atins intensitati ajungand pana la 100 l/mp in 24 de ore, adica de 2-3 ori volumul total al precipitatiilor care normal cad intr-o luna. In plus in perioada 1-10 mai 1970 in zona muntoasa au cazut ninsori depasind pe alocuri 3 m inaltime. 

Valul de caldura care a urmat imediat a determinat topirea acestei zapezi, care s-a adaugat la precipitatiile cazute in ultima perioada,  suprapus pe un sol cu umiditate excesiva (in intervalul de timp de 2- 3 luni anterior ploii care a generat viitura, s-a depasit de 2-3 ori normala precipitatiilor cazute in aceasta zona.). Din cauza acestei umiditati excesive a solului, 60-80% din volumul precipitatiilor s-au scurs din bazinul al Somesului, adunand in albiile raurilor miliarde de metri cubi de apa, care s-au abatut asupra oraselor si satelor din calea sa, aducind muneroase pagube umane si materiale.

Primele viituri au lovit judetul Cluj in ziua de 11 mai. Orasul Cluj-Napoca a fost ferit de nenorocire datorita lacurilor artificiale de acumulare de la Fantanele si Tarnita, care au permis adunarea apelor. Dar viiturile au curs si, mai la vale, au dat de furca locuitorilor din Gherla, iar la Dej au produs un dezastru de neinchipuit:  cele doua rauri, Somesul Mic si Somesul Mare, au bagat pamantul sub ape.

Potopul loveste Gherla

Pana in 1979, cand s-a construit digul, ambele maluri ale Somesului Mic erau flancate la Gherla de salcii, rachite si plopi. In mai 1970, ploaia nu se oprise de zile bune, iar pe 13 mai, apele umflate ale raului iau inceput sa se reverse  nemilos peste oras.



In scurt timp, parcul a fost acoperit cu apa de peste o jumatate de metru,  la suprafata apei abia mai zarindu-se bancile. Apa a ajuns pana in curtile caselor de la soseaua principala.  Terenul stadionului a fost acoperit in totalitate: apele vijelioase ale Somesului s-au napustit prin poarta deschisa, inghitind intreg terenul, ajungand pana la nivelul barelor  de sus ale portilor de fotbal. La popicarie, unde locuia o familie, a ajuns de urgenta o barca pentru a-i evacua.

In Kandia, cocioabele tiganesti au fost daramate de ape, romii fiind evacuati de urgenta de catre garzile patriotice.

 In partea de nord a orasului, apa trecuse de penitenciar si mai incolo, acoperise soseaua spre Dej pe o portiune larga, ajungand la 40-50 cm. In apropierea podului de la Bunesti pluteau animale moarte, vaci porci, luate de ape de pe camp sau din curtile oamenilor.



In partea sudica a orasului, la Baita, pamantul a luat-o la vale, cu tot cu case. Unii oameni au refuzat sa-si paraseasca locuintele pana in ultima clipa.

In partea de vest, soseaua era inundata de apele Vaii Fizesului. Lunca de dincoace de sosea era acoperita de apa, care urcase pana la marginea padurii.

“Conducerea partidului, Guvernul, analizand situatia creata, au stabilit o serie de masuri urgente pentru ajutorarea regiunilor si localitatilor calamitate, precum si pentru limitarea efectelor negative. La aceasta actiune participa mii de cetateni, o contributie pretioasa fiind adusa de unitatile militare dislocate in acest scop, precum si de formatiunile garzilor patriotice”, se spunea in comunicatul oficial emis de autoritati.

S-au format comandamente menite sa ii previna pe oameni, sa-i ajute la evacuare, sa organizeze deplasarile, sa inalte diguri cu saci de nisip, sa-i descopere pe sinistrati, sa le asigure apa, mancare, medicamente etc.

Locuitorii aflati in calea inundatiilor ai fost coordonati de la consiliul local catre noi adaposturi – caminul de persoane varstnice, liceul “Petru Maior”, liceul “Ana Ipatescu”. Altii s-au adapostit la rude sau constinte care locuiau in zonele neafectate de inundatie.

Nivelul apelor a atins peste 8 metri la Dej



“Apele ating o cotă uluitoare, nemaiîntâlnită în veacurile de istorie scrisă: 8,27 metri”, scrie Doina V. in “Jurnalul Dejului incercuit de ape”.
Zvonurile sinistrului dinspre Năsăud, apăruseră miercuri 13 mai, la ora 9. La 10 s-a dat alarma. La 12, practic, nu se mai putea face nimic împotriva puhoaielor sălbăticite; doar să li se smulgă din gheare vieţile primejduite şi bunurile. Apar elicoptere, ambarcaţii, tehnică de luptă. Se aud chemări de ajutor, plânsete ale copiilor şi mamelor…Începe o noapte telurică, o noapte de smoală şi mâl, cu cerul prelingându-se peste noroaie, nemilos şi rece.

Joi, 14 mai 1970: Primele constatări sunt alarmante. Reţeaua hrănitoare de energie – electrică, apă potabilă, gaze, comunicaţii – fără de care este de neconceput pulsul urban, a rămas inertă. S-au întrerupt căile de comunicaţii pe liniile CFR spre Beclean, Baia Mare şi Cluj şi pe şoselele naţionale care duc la Bistriţa şi Baia Mare.


Sîmbătă, 16 mai 1970:  Elicopterul prezidential decolează prin pînzele ploii îndreptîndu-se spre Valea Someşului. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, însoţit de alţi conducători de partid şi de stat, soseşte la Dej. O scurtă consfătuire de lucru, un bilanţ estimativ al pierderilor şi consecinţelor. Secretarul general al partidului apreciază bărbăţia, disciplina, abnegaţia şi tenacitatea dejenilor în faţa puhoaielor…Elicopterul decolează spre Satu Mare.

La Dej si-au pierdut viaţa şase oameni. Abia pe 19 mai a aparut prima raza de soare.

Revenirea la normalitate

Apele au inceput sa se retraga in zilele urmatoare, lasand in urma un dezastru imens: case daramate sau luate de ape, parcul intreg acoperit de mâl si crengi, gunoaie aduse de suvoaie, sute de sinistrati fara un loc uscat unde sa doarma.

In oras au inceput sa soseasca camioanele cu ajutoare: lemn de constructii, pături, paturi, hrana rece, medicamente, apa potabila. Populatia a fost vaccinata impotriva dizenteriei. Din fericire, la Gherla nu s-au inregistrat victime omenesti, insa multe animale domestice au fost luate de ape.

Problema locuintelor pentru sinistrati a fost una dintre cele mai dificil de rezolvat. Pentru romii din Kandia s-a dispus ulterior alocarea de locuinte in blocurile noi de pe strada Trandafirilor. Pentru locuitorii din Baita, ramasi fara acoperis, a inceput constructia de case noi la soseaua care intra in oras.

Abia in 1979, dupa inca un val de inundatii (1975), s-au alocat fonduri pentru indiguirea Somesului. Lucrarile au durat 3 ani, timp in care s-a inaltat digul pe o portiune de 5800 m, pe malul drept al Somesului Mic, dat in functiune in 1980; are baza mare de 12 m, baza mica de 4 m, intaltimea 2.5 –  3 m. In 1983 a fost dat in functiune digul de pe malul stang al vaii Fizesului, din pamant inierbat, cu o lungime de 2400 m. De asemenea, s-a construit un dig din pamant inierbat si pe malul drept al Vaii Fizesului, pe o lungime de 1650 m, dat in folosinta in anul 2001.



De-a lungul secolelor, România a fost mereu afectată de viituri şi inundaţii. Potrivit surselor istorice, viituri catastrofale şi inundaţii s-au produs cu regularitate pe teritoriul României, acestea fiind o consecinţă a climatului temperat-continental: în secolul al XVI-lea s-au produs zece inundaţii de proporţii, în timp ce în secolul al XVII-lea au fost consemnate 19; în secolul al XVIII-lea sunt amintite 26, în secolul al XIX-lea 28, iar în secolul al XX-lea 42. Primul deceniu al secolului XXI a fost unul de-a dreptul catastrofal pentru România din punctul de vedere al fenomenelor hidrologice. Astfel, peste 200 de oameni au murit din cauza furiei apelor. Conform greenreport.ro, cea mai afectată de aceste calamităţi a fost zona Moldovei.

În anul 2001, la primele inundaţii puternice ale acestui secol, 14 oameni au decedat, iar pagubele au ajuns la un miliard de euro. În 2002 au murit 15 oameni, iar în 2003 şase persoane au fost ucise de ape. Cifrele au crescut progresiv, de la an la an, astfel că în 2004 ploile torenţiale şi apele umflate au omorât 19 români. În anii 2005 şi 2006 inundaţiile au ucis 93 de persoane din ţară, iar pagubele materiale au însumat două miliarde de euro. Şapte români au murit în 2007 din cauza apelor, care au distrus şi 1.000 de case în aproape 60 de localităţi din Galaţi, Vrancea, Bacău şi Vaslui, iar 1.400 de oameni au rămas fără locuinţe. În 2008 au murit cinci oameni, în timp ce în 2010 apele au luat viaţa a 23 de oameni şi au provocat pagube de 700 de milioane de euro. În 2013 viiturile au provocat moartea a 15 oameni.