Spre finele celui de-Al Doilea Război Mondial, peștera a “înghițit” … aproximativ 200 de tone de aur. Concret, în toamna lui ’44 a fost demarată o operațiune strict secretă, la care au luat parte, în afară de Banca Națională a României, și Armata Română, Serviciile Secrete, BOR, iar lista continuă. Scopul amplei operațiuni a fost acela de a salva tezaurul României astfel încât comorile de o valoare inestimabilă să nu ajungă în mâinile rușilor sau ale germanilor.
“În luna septembrie 1944, într-o Românie ocupată de Armata Roșie, așa-zis prietenă, Consiliul general al BNR lua încă o decizie salvatoare, aceea de a muta Tezaurul în peștera din apropierea mănăstirii”, scria guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, în volumul “Odiseea aurului BNR — Tismana 1944 — 1947”.
Cu doar câteva luni înainte de mutarea aurului, la Mănăstirea Tismana s-a dat startul unor ample lucrări de reparații, necesare după un incendiu devastator care afectase, în 1942, lăcașul de cult. Totul era, de fapt, doar un paravan pentru una dintre cele mai importante operațiuni secrete din țara noastră. A fost denumită “Neptun”, tocmai pentru a induce în eroare, întrucât operațiunea cu pricina nu avea nici cea mai mică legătură cu marea sau cu marina.
În iulie ’44, la Tismana au ajuns aproape 4.100 de casete care conțineau aproximativ 200 de tone de aur românesc, plus trei tone de aur polonez. Transportul fusese asigurat de camioanele care ar fi trebuit să ducă materialele de construcții necesare renovării mănăstirii. Inițial, tezaurul a fost ascuns în pivnița lăcașului de cult, după care a fost mutat în peștera denumită, în zilele noastre, “Peștera Tezaurului”. Intrarea în peșteră fusese zidită cu ciment, apoi blocată intenționat cu mai mulți bolovani, și păzită de soldați îmbrăcați în civil. Însă, de-a lungul timpului, pe aici au dat târcoale atât soldați sovietici, cât și comuniștii, care voiau să asigure ei paza tezaurului.
“Comuniștii din oraș, care se deosebeau mai ales prin cravata foarte roșie, servieta sub braț și îngâmfarea arogantă, mi-au cerut să le încredințez paza de la Tismana a avuțiilor țării. Au format chiar grupe agresive care au încercat forțarea la intrare, pretextând că sunt turiști ce voiau să viziteze frumoasa mănăstire pravoslavnică. Comandantul grănicer și-a luat măsurile și, când «turiștii» sau țiganii, foști robi ai mănăstirii, s-au apropiat în ceată mare, la prima somare și la prima salvă au fugit ca iepurii. Tezaurul țării nu a fost atins”, spunea generalul Titus Gârbea, în jurnalul său.
În cazul în care ar fi existat riscul ca avuția să ajungă în posesia inamicilor, străjerii aurului erau gata în orice moment să dinamiteze versantul muntelui în care se afla grota.
Peștera de la Tismana a ascuns aurul românesc până în februarie 1947, după care tezaurul a fost transportat la București. Operațiunea a fost făcută publică după mai bine de 50 de ani. Anul acesta, BNR a inaugurat Muzeul Tezaurului de la Tismana, unic în Europa.